Acest text a fost trimis întâi celor abonați la newsletterul meu, Friday Read. Dacă vrei să-l primești și tu în inbox, te poți abona de aici.

Neațaaaaa!

Știu, a fost dimineață când te-ai trezit tu, dar tot cam pe atunci am început și eu să scriu rândurile astea.

Missed these letters? Nu, nu te-am dezabonat, doar le-am rărit. Am reînceput școala și am capul plin de etica A.I., bioetică și etica mediului, cele 3 cursuri pe care le fac în semestrul ăsta, așa că n-am mai reușit să public nimic după episodul de podcast cu Constantin Vică.

Daaar – lo and behold! azi mă prezint la tine-n inbox cu raportul celor mai interesante cărți citite în perioada august 2023 – prezent. Adică final de octombrie 02023, în caz că ai călătorit în timp și nu mai știi în ce an ai aterizat de data asta. 🖖

Recunosc că mă dezorientează treaba cu rapoartele trimestriale (mă rog, mă dezorientează și vara care nu se mai termină, dar să le luăm pe rând). Dacă am încheiat acum raportul pe trimestrul 3, când mai apuc să scriu despre ce citesc în al 4lea? Q4 mereu e abandonat, fiindcă sar direct la lista cu cele mai bune cărți din tot anul. Iar dacă n-o public pe aia anuală la început de decembrie, după nu mai are lumea idei pentru Secret Santa. So… la următorul raport o să vin direct cu best of-ul pe 2023. Sorry, Q4, you only exist in my head.

În lunile august – octombrie 2023 am cheltuit 1389 de lei pe cărți (adică 280-ish euro). Este o investiție în educația mea și mă bucur că mi-o permit. Nu primesc cărți de la edituri, că nu sunt book blogger iar sursele mele de venit sunt complet diferite. Sunt doar curioasă din fire, motivată de învățare și dornică să vorbesc despre lucrurile pe care le citesc / descopăr.

Linkurile puse mai jos duc spre paginile de Goodreads ale cărților (cele mai multe) sau spre articole mai vechi în care am scris despre ele. Obișnuiesc să cumpăr și să citesc pe Kindle, mai ales ce este ficțiune sau biografie, și cumpăr în format fizic doar ce e non-ficțiune aplicabilă în munca mea. Sau ce am citit deja pe Kindle / audiobook și vreau neapărat să am și pe hârtie. (Da, în poza de la finalul mail-ului e chiar biblioteca mea de acasă).

Ok, hai să intrăm în lista pe q3. Cu disclaimer-ul, ca de fiecare dată, că simplul fapt că le menționez aici nu înseamnă că le consider cele mai bune cărți pe subiectele lor sau că le-aș recomanda 100% oricui, oricând. Înseamnă doar că mi s-au părut interesante și am considerat că merită să povestesc despre ele.

Vorba lui Bruce Lee: „Research your own experience, absorb what is useful, reject what is useless, add what is essentially your own.”

Cele mai interesante cărți din 2023 – Q3

NON-FICȚIUNE:

1. Empire of Pain, de Patrick Radden Keefe

Am vorbit în ultimele luni cu toaaaată lumea din jur despre cartea asta, mi-a declanșat niște emoții puternice și mi se pare că este un subiect despre care nu se vorbește suficient. Mi-a fost greu să mă abțin să nu o subliniez pe toată, la fel cum mi-a fost greu să mă abțin să n-o arunc pe geam la final (probabil a ajutat că am citit-o pe Kindle). Nu fiindcă n-ar fi bună (este incredibilă), doar m-a enervat ce zice despre noi ca oameni și cum banii sunt mai presus decât ce este moral. Faith in humanity = 0.

Termin imediat cu teasingul și intru în detalii, dar vreau să menționez altceva întâi. Dacă n-ai chef să o citești (are peste 500 de pagini), îți recomand să te uiți măcar la oricare dintre serialele sau documentarele bazate pe ea – există câte unul produs și lansat recent de fiecare serviciu de streaming (Netflix, Hulu/Disney+, HBO), las linkuri spre ele la final.
Cartea asta este povestea familiei Sackler. Discreți de felul lor, au apărut într-un top Forbes din 2015 al celor mai bogate 20 de familii din SUA, cu o avere estimată pe atunci la $14 miliarde. Au primit titluri onorifice de la Regina Elizabeta. Au donat milioane de dolari pentru tot felul de cauze și au avut numele pus pe diverse galerii / instituții de artă, educație și științe din lume. Enumăr doar câteva dintre ele: Metropolitan Museum of Art, Guggenheim, American Museum of Natural History, Smithsonian, Louvre, NYU, Harvard, Oxford, Rockefeller University, Tufts, British Museum, London National Gallery, Westminster Abbey.

Tot ei au fost probabil cei mai eficienți dealeri de droguri din istorie.

Sunt cei din spatele Purdue Pharma, compania care a declanșat criza opioidelor – adică medicamentele pentru tratarea durerii, din cauza cărora au murit sute de mii de oameni în întreaga lume. Doar că dealerii de droguri ajung la închisoare dacă sunt prinși, pe când oamenii de afaceri…

Povestea Sackler începe în perioada interbelică și se întinde pe 3 generații, până în zilele noastre.

Trei frați, cu toții medici, au început să ridice acest imperiu și au construit o operațiune complet integrată. Aveau companie farma prin care puteau dezvolta un medicament și să-l testeze clinic. Aveau propria agenție de publicitate prin care promovau produsele altor companii de farma. Obțineau rapoarte favorabile de la medici cu care aveau legături (adică erau plătiți de ei) – și, dacă nu aveau acele rapoarte favorabile, atunci inventau ei recomandări (de la medici care nu existau). Aveau propriile publicații medicale, cu zeci de milioane de cititori, pe care le foloseau drept platforme pentru companiile farma care voiau să ajungă la medici cu studii și produse (publicații sponsorizate de aceleași companii farma). Și plăteau medici cărora le plasau editoriale favorabile pentru produsele lor farma prin cele mai citite ziare și reviste. Fiindcă nu era suficient ce promovau prin propria agenție, au investit pe ascuns într-o agenție de publicitate despre care se credea că e concurentă și își trimiteau între ei clienți farma.

Ce am povestit până aici a fost activitatea celor 3 frați Sackler. Pe urmă au venit copiii lor și au preluat conducerea.

Au creat o piață pentru opioide – ceva ce înainte nu exista, fiindcă medicii erau reticenți să prescrie pacienților așa ceva. În 1996, au lansat opioidul OxyContin pe piață, prin Purdue Pharma, una dintre companiile familiei. Au spus că ar fi o alternativă sigură la heroină și care nu dă dependență. Au spus că doar sub 1% devin dependenți – ceva nemaiauzit până atunci despre opioide.

OxyContin a fost aprobat de FDA într-un timp record (sub un an), au primit o aprobare specială doar fiindcă au inclus această frază pe prospect: “Delayed absorption, as provided by OxyContin tablets, is believed to reduce the abuse liability of the drug” – da, era doar wishful thinking și nimeni nu și-a asumat responsabilitatea pentru includerea acestei fraze. Nu realizaseră niciun studiu pe pacienți înainte să-l lanseze. Iar cel de la FDA care le-a aprobat medicamentul s-a angajat la ei imediat după, cu un bonus în primul an de $400.000.

Pe urmă au început să apară raportările legate de cât de mult dă dependență și cum este folosit incorect. Și cum familia Sackler știa și a ignorat toate astea.

După 2010 au fost peste 2000 de procese intentate de orașe, state, spitale etc pentru rolul familiei Sackler în promovarea opioidelor și fiindcă au mințit legat de cât de mult dau dependență. Se estimează că 645.000 de oameni au murit din cauză de supradoză de opioide și este principala cauză de deces accidental.

N-au recunoscut niciodată că ar fi jucat vreun rol în această criză. Au spus că totul era interpretat distorsionat pentru a-i scoate țapi ispășitori pentru ceva ce nu este vina lor. Epidemia de opioide nu este o criză creată de ei, ei doar vânduseră doar un medicament perfect legal, aprobat de FDA. Cei care au murit de supradoză deja erau predispuși către dependență și de fapt au folosit greșit medicamentul.

OxyContin le-a adus venituri de 35 miliarde $. Au scos banii din firmă în ultimii ~10 ani, i-au trecut prin peste 200 de companii mici, au băgat compania mare în faliment și au dizolvat-o.
În toamna 2021, au ajuns la înțelegerea de a plăti $4.5 miliarde pentru a adresa criza opioidelor, dar fără ca ei să fie considerați vinovați. Bani pe care să-i plătească în rate în următorii 18 de ani (deci se pot plăti doar din dobândă). Procesul continuă.

Galeriile din muzee și programele educaționale menționate de mine la început le-au scos numele și au început să refuze să mai ia donații de la ei.
Și dacă ți se pare incredibil ce am scris aici… să știi că este doar o mică parte din poveste. Este frustrant că dau apă la moară conspirațiilor de tipul „big farma is evil” și riscă să strice munca bună a altora.

Investigațiile jurnalistului care a scris cartea au fost folosite pentru o mini-serie produsă de Netflix (Painkiller, cu Matthew Broderick) și una de Hulu (Dopesick, cu Michael Keaton). HBO a produs documentarul The Crime of the Century, iar John Oliver are vreo 3 episoade despre povestea asta (cel mai recent: s8, e20). Un alt documentar este All the Beauty and the Bloodshed, a fost nominalizat la Oscar. N-am văzut niciunul dintre ele (stau prost la capitolul timp pentru orice este video), dar le las aici în caz că preferi alternativă la carte.
​

2. Elon Musk, de Walter Isaacson

Biografia asta a lui Elon Musk acoperă toată viața lui, de când s-a născut, copilăria din Africa de Sud și tot ce a făcut până în vara 2023. Este o carte bună de business și, în același timp, o poveste tristă.

Știu că Musk este un personaj controversat și stârnește emoții puternice – fie-l iubești, fie-l urăști (sau amândouă simultan), dar asta nu înseamnă că nu putem învăța ceva de la el. Chiar și doar ca să știm ce vrem să evităm. Există pe lumea asta oameni care au realizări impresionante, dar un caracter mizerabil. Sunt realizările o scuză pentru comportamentul lor? Am vrea să fim ca ei?

Am două observații legate de biografia asta:

1: Walter Isaacson a petrecut 2 ani în umbra lui Elon Musk ca să scrie această carte. A călătorit cu el, a mers cu el la întâlniri, și-au dat mesaje în mijlocul nopții etc. Menționează la final că Musk nu a avut nicio cerință legată de carte și nu a citit-o înainte de publicare. Chiar și așa, l-am simțit biased. Intenționat sau nu. Au fost multe lucruri în care parcă n-a vrut să se bage, nu a vrut să pună întrebări incomode, n-a făcut follow-up.

2: Am simțit ca și cum au fost 2 cărți într-una. Nu fiindcă e lungă (are aproape 700 de pagini), ci fiindcă mi s-a părut disproporțional axată pe Elon Musk în contextul Twitter – partea asta mergea să fie separată, s-a concentrat mult prea mult pe ea. Și este o poveste în continuare în desfășurare.

Așa. Hai să zic și de bine. Ziceam că mi se pare o carte utilă de business, iar printre lucrurile cele mai interesante a fost „algoritmul” lui Musk, frameworkul pe care-l folosește în companiile sale. Îl redau aici cu copy-paste:

1. Question every requirement. Each should come with the name of the person who made it. You should never accept that a requirement came from a department, such as from “the legal department” or “the safety department.” You need to know the name of the real person who made that requirement. Then you should question it, no matter how smart that person is. Requirements from smart people are the most dangerous, because people are less likely to question them. Always do so, even if the requirement came from me. Then make the requirements less dumb.
​
2. Delete any part or process you can. You may have to add them back later. In fact, if you do not end up adding back at least 10% of them, then you didn’t delete enough.
​
3. Simplify and optimize. This should come after step two. A common mistake is to simplify and optimize a part or a process that should not exist.
​
4. Accelerate cycle time. Every process can be speeded up. But only do this after you have followed the first three steps. In the Tesla factory, I mistakenly spent a lot of time accelerating processes that I later realized should have been deleted.
​
5. Automate. That comes last. The big mistake in Nevada and at Fremont was that I began by trying to automate every step. We should have waited until all the requirements had been questioned, parts and processes deleted, and the bugs were shaken out.

În carte există foarte multe exemple în care ilustrează cum a pus concret aceste principii la lucru.

Cu ce se diferă de cealaltă biografie a lui Elon Musk, scrisă de Ashlee Vance? Pe aceea am citit-o în urmă cu aproape 8 ani, nu mai țin minte toate detaliile, dar știu că acoperea viața lui Musk până prin 2014, când a fost publicată. Asta a lui Isaacson este mai recentă (a fost publicată în septembrie, acoperă evenimentele până în august 2023) și are mai puține detalii despre perioada pre-Twitter.
​

3. Molly’s Game, de Molly Bloom

Molly Bloom organiza un joc privat de poker la care participau tot felul de vedete de la Hollywood (Tobey Maguire, Leonardo DiCaprio, Ben Affleck), miliardari, atleți, politicieni etc. A făcut mulți bani, iar apoi a pierdut totul. Bine scrisă cartea, se citește ușor și rapid. Și filmul regizat de Aaron Sorkin este foarte bine făcut.

​4. Avid Reader: A Life, de Robert Gottlieb

Este autobiografia faimosului editor, a lucrat la editura Simon and Schuster, apoi s-a mutat la Alfred A. Knopf ca editor șef, iar apoi a editat The New Yorker. Se citește ca o lungă listă de oameni cu care a lucrat (printre care Toni Morrison, Michael Crichton, Katharine Graham, Robert Caro, Bill Clinton și mulți alții). Dacă te pasionează subiectul, cartea asta merită conectată cu autobiografia lui Katharine Graham, care a condus Washington Post, și On Writing a lui Robert Caro.
​

5. ​That Will Never Work, de Marc Randolph.

Este cartea cofondatorului Netflix, cu memoriile lui din perioada 1997 – când i-a venit ideea businessului – și 2002, când au avut IPO-ul și s-a retras din conducere. Pe atunci erau doar un serviciu de închiriat DVD-uri, fără legătură cu streamingul. Citește-o dacă îți plac cărțile tip entrepreneurship / startup p*rn, să-ți amintești cât de mult contează timingul / norocul / să fii omul potrivit la momentul potrivit. Pe aceeași temă sunt și Powerful: Building a Culture of Freedom and Responsibility – cartea lui Patty McCord (citită), respectiv No Rules Rules, a lui Reed Hastings (încă n-am citit-o, dar o am pe reading list).
​

6. You Can’t Screw This Up, de Adam Bornstein.

Carte how-to despre nutriție fără anxietate și stres, descoperită la Arnold Schwarzenegger (cu foreword scris de el). Poți să citești primele pagini și să vezi cuprinsul ei pe Amazon, ca să-ți dai seama dacă merită sau nu (ai link spre „read sample” în stânga, sub copertă).
​

FICȚIUNE:

7. Tomorrow, and Tomorrow, and Tomorrow, de Gabrielle Zevin

Nu știu cum să îți prezint cartea asta fără să dau spoilere, dar pot să spun că am iubit-o maxim și m-a lăsat cu o stare de bine. Doi copii se întâlnesc într-o cameră de spital în 1987 și se conectează prin pasiunea comună pentru gaming. 8 ani mai târziu, când deja erau la facultate, se reîntâlnesc întâmplător într-o stație de metrou. Ajung să lanseze jocuri împreună și să devină superstaruri în această lume.
​

​8. A Memory Called Empire & A Desolation Called Peace, de Arkady Martine.

SF cu subtemă belonging, diferențe de cultură și genul de emoții resimțite de oricine a plecat de acasă. Cu mult dialog intern (minunat pentru introverți). Cărțile fac parte din aceeași serie despre Imperiul Teixcalaanli, le-am descoperit în minunatul newsletter al lui Cristi Lupșa.
​

9. New York 2140, de Kim Stanley Robinson

Încă o carte de climate fiction de la KSR (a doua pe care o citesc de la el după Ministry for the Future). În anul 2140, New York este sub ape, străzile au devenit canale de navigație iar zgârie-norii sunt insule. Urmărește mai multe personaje (în stilul clasic KSR) și cum s-au adaptat la noua viață, cu mult accent pe finanțe (investiții / indexes).

MENȚIUNI:

• ​Making It So, de Patrick Stewart – este autobiografia lui, îmi place muuult, o trec la mențiuni doar fiindcă sunt de abia la 13% din ea.
• ​Ne-am uitat la Arnold, documentarul de pe Netflix despre viața lui Arnold Schwarzenegger – merită văzut, este foarte bine făcut. Mă rog, eu sunt fană de când îi citisem autobiografia, Total Recall – a fost una dintre cele mai bune cărți citite de mine în 2017 și mi se pare underrated. În perioada asta este într-un super turneu de promovare, odată cu lansarea noii lui cărți, Be Useful, pe care o să mi-o iau cadou de Crăciun (pe asta o vreau în format fizic neapărat).
• ​Andrei Roșca a lansat o carte despre cum ne putem îmbunătăți skillurile de ascultare pentru a ne conecta mai bine cu cei din jur: Acum, aici, contezi (deocamdată doar format audiobook). Am înregistrat împreună un episod de podcast în care l-am luat la întrebări despre procesul creativ și toate detaliile posibile despre cum a scris cartea, câtă muncă a fost în spate. Am decis să nu o citesc înainte să înregistrăm episodul fiindcă n-am vrut să mă influențeze, așa că am citit-o de abia după și cred că poate aduce foarte multă valoare în viețile celor care aplică informațiile din ea. Cu accent pe „aplicat”
• Îți povesteam într-un raport anterior de cartea Glucose Revolution a lui Jessie Inchauspé aka @glucosegoddess: o introducere bună în subiectul glucozei, importantă dacă vrei să înțelegi bolile legate de metabolism – dezvoltarea diabetului tip 2, PCOS, subfertilitate sau alte probleme hormonale, probleme cu greutatea, nivelul de energie etc. Zilele trecute am aflat dintr-un insta story ad că Jessie vine în România (m-au targetat bine ). O să fie speaker la conferința Human is the New Normal – pe 11 noiembrie, la teatrul Apollo 111 (București). Pe lângă biletul clasic (doar de acces), mi s-a părut interesant că oferă ca alternativă și o cină VIP cu cei doi speakeri: Jessie și dr. Rahul Jandial, neurochirurg, neurobiolog și autor (pe el nu l-am citit încă). Problema mea cu conferințele clasice este că sunt invitați speakeri care vin și prezintă ideile din cărțile lor – pentru mine, care chiar am citit cărțile celor invitați, este ca un audiobook foarte scump. Însă timp petrecut direct cu autorii, în care să poți discuta în profunzime pe ce subiecte vrei tu? Pe asta chiar aș da banii și mi se pare tare că există ca opțiune. Dacă eram în București pe 11 noiembrie, clar mergeam și eu. Sunt curioasă să știu cum iese, deci dă-mi un semn dacă ajungi – la event sau la cina cu autorii.

NOTĂ DE FINAL

Până la 20 de ani nu citeam deloc, nici măcar o carte pe an. Era o repulsie cauzată de școală și sistemul educațional românesc, peste care am reușit să trec târziu, când am realizat cât de mult m-a tras în jos faptul că nu citeam. Am trecut în extrema celaltă și am început să citesc mult și din toate genurile, în încercarea de a recupera acel timp pierdut.

La 35 de ani m-am întors la școală, în prezent urmez un master în Etică Aplicată la Facultatea de Filosofie. Pe pagina de About găsești detalii despre munca + experiența mea.

Vorbesc public despre toate astea, în speranța că nu vor face și alții greșelile pe care le-am făcut eu. Dacă te ajută ce scriu aici, mi-ar plăcea să știu – dă-mi un reply / mesaj privat / telegramă prin porumbel / semnal cu fum / trage-mă de mânecă la alergări și spune-mi.

Never stop learning (and applying),

– Cristina

Arhivă:

• ​Raportul pe 2023 – Q2​
• ​Raportul pe 2023 – Q1​
• ​Cărțile lui 2022​
• ​Cărțile lui 2021​
• ​Cărțile lui 2020​
• ​Cărțile lui 2019​
• ​Cărțile lui 2018​
• ​Cărțile lui 2017