Ce citești aici a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Bună dimineața din Brașov!

Nu, nu e vineri, dar perioada asta a verii se simte ca un weekend prelungit la nesfârșit Am revenit la tine-n inbox cu raportul celor mai interesante cărți citite de mine în perioada martie 2023-prezent (adică iulie 02023 – în caz că ai călătorit în timp și nu mai știi în ce an ai aterizat de data asta).

Au fost niște luni mai aglomerate mental, în care am simțit nevoia să citesc sau să recitesc mai multe cărți ușoare decât de obicei. (Am compensat din plin cu ce am citit pentru master, pentru proiectele făcute / sesiunea de final de semestru 2).

Te las direct cu lista pe q2. Cu disclaimer-ul, ca de fiecare dată, că simplul fapt că le menționez aici nu înseamnă că le consider cele mai bune cărți pe subiectele lor sau că le-aș recomanda 100% oricui, oricând.

Vorba lui Bruce Lee: „Research your own experience, absorb what is useful, reject what is useless, add what is essentially your own.”

***

Cele mai interesante cărți din 2023 – Q2:

1. Outlive: The Science & Art of Longevity, de Peter Attia

Cred că o să fie cea mai bună carte citită de mine în 2023, de asta o tot menționez (nici nu mai știu în câte newslettere am mai povestit de ea, dar sigur în multe).

În medicina 3.0, accentul se pune pe prevenție. Se uită la ce se întâmplă pe termen lung, nu pe termen scurt – iar asta înseamnă că se intervine din timp, nu când deja este prea târziu. Se concentrează pe a menține un healthspan cât mai lung – adică o durată de timp în care suntem sănătoși și calitatea vieții este ridicată. Fiindcă degeaba trăim mulți ani (adică avem lifespan) dacă trăim în suferință și nu ne putem bucura de viață.

Medicina 3.0 este personalizată, cu tratament individual pentru fiecare om în parte, pentru contextul lui (mediu, gene). Și – ce mi se pare cel mai interesant și greu de internalizat – în medicina 3.0 tu ca pacient ești căpitanul. Este corpul tău în joc, ceea ce înseamnă că ai nevoie să fii informat ca să poți lua decizii. Ai nevoie să înțelegi cum funcționează corpul uman. Să fii proactiv.

Ce am scris aici este detaliat în introducerea Outlive, cartea lui Peter Attia, medic specializat pe longevitate (cu rezidențiat în chirurgie generală la Johns Hopkins și cercetare în cancer), ex atlet de anduranță și Formula 1 geek. Dezamăgit de sistemul medical, a ieșit temporar din el și l-a schimbat cu unul nu mai puțin toxic – finanțe și bănci. În 2006 a studiat riscurile legate de credite (chiar înainte de criza financiară din 2008) iar asta l-a ajutat să se uite cu alți ochi la riscuri.

Ulterior a revenit la medicină și a găsit un nou mod de a contribui, unul mai apropiat de personalitatea și valorile lui. Și-a fondat propria clinică axată pe longevitate și acum (la 50 de ani) face educație pe tema asta: podcast, newsletter, site-ul propriu și această carte publicată în martie, în care a pus cap la cap tot ce știe în acest moment.

În Outlive, Attia vorbește despre această medicină 3.0, face diferența între lifespan (cât trăim?) și healtshpan (calitatea vieții), ne întreabă cum vrem să arate zilele noastre la bătrânețe, după care ia pe rând cele 4 mari cauze ale mortalității (boli de inimă, cancer, boli neurodegenerative / Alzheimer și diabet / boli metabolice) și vorbește despre cele mai noi cercetări legate de prevenția și tratamentul lor.

Ultima parte a cărții vine cu tacticile prin care putem prelungi health span-ul: sport (împărțit în forță, aerobic și stabilitate – cea mai importantă și ignorată componentă, fiindcă este de bază când vine vorba de prevenția accidentelor), nutriție, somn și sănătate emoțională. (Attia vorbește mult și despre suplimente, hormoni și medicamente, însă nu le-a dat capitol separat).

Am scris mai multe despre carte în acest articol.

***

2. How to Be Perfect: The Correct Answer to Every Moral Question, de Michael Schur

Este cea mai bună introducere în etică și filosofie morală (subiectul programului de master pe care-l urmez). Scrisă cu mult umor și ușor de citit – poate și fiindcă autorul vine din complet altă zonă / industrie – mai exact, din entertainment.

Michael a fost producător și scenarist al serialului The Office, co-creator Parks and Recreation, și-a început cariera la Saturday Night Live, iar în ultimii ani s-a remarcat datorită serialului The Good Place, în care joacă Kristen Bell și Ted Danson și care are ca temă principală chiar moralitatea (a avut 4 sezoane, ultimul a fost difuzat în 2020).

How to Be Perfect vine cu perspective asupra a ce înseamnă bine și rău, cum să ne reevaluăm principiile morale și valorile. Ni-i prezintă pe rând și pe Aristotel, Kant, Mill, Ralws, Bentham și alții din zona asta de etică, trece și prin clasica dilemă a macazului și diverse alte întrebări etice mai mult sau mai puțin complexe, dar o face într-un mod…. well, care nu numai că nu te adoarme, ba chiar îți deschide apetitul să consumi și mai mult pe subiect.

„I fell in love with ethics for a simple reason: Nearly every single thing we do has some ethical component to it, whether we realize it or not. That means we owe it to ourselves to learn what the hell ethics is and how it works, so we don’t screw everything up all the time. We share this planet with other people. Our actions affect those people. If we care at all about those people, we ought to figure out how to make the best decisions we can.”

E interesantă și povestea cum s-a născut ideea serialului The Good Place – am auzit-o în conversația asta a lui cu Tim Ferriss.

P.S. Tocmai s-a încheiat admiterea de iulie la Etică Aplicată, programul de master pe care-l urmez și-l recomand (Facultatea de Filosofie, Universitatea București), mai urmează o sesiune de admitere în septembrie. Dacă vrei să fim colegi găsești aici detalii despre ce ai putea studia la acest master, ce cursuri ai avea, cu ce profesori, și ce perspective de viitor există (cu A.I. și climate change și bioetică în frunte, bineînțeles, dar nu numai.). Dacă te interesează să dai și zoom in pe alte detalii, de genul cum arată orarul sau clădirea în care studiem (nu e din aia cu bulină roșie sau unde se moare de frig iarna), ce cursuri opționale există (hint: Filosofie & Fantasy! ) sau ce studiem mai exact la fiecare din acele cursuri, dă-mi un mesaj.

***

3. Agatha Christie: An Autobiography​

În copilărie am devorat tot ce a sris Agatha Christie, dar nu știam nimic despre ea – până acum, când i-am descoperit autobiografia. (mulțumesc, Miruna, pentru recomandare <3 ). A fost alegerea perfectă pentru vacanță, o evadare într-o lume complet necunoscută.

S-a născut în 1890 în Marea Britanie și a crescut într-o perioadă în care chiar și cele mai sărace familii aveau super mulți servitori: o dădacă, o bucătăreasă, o croitoreasă, o menajeră, un grădinar etc. Cei bogați se diferențiau prin faptul că aveau mult mai mulți servitori, dar cei cu adevărat bogați aveau trăsură cu cai și, ulterior, mașină.

Familia ei nu era considerată bogată, dimpotrivă, avea mari probleme financiare, motiv pentru care au fost nevoiți să plece și să locuiască în străinătate, în hoteluri din Franța, timp de aproximativ un an – asta făceau pe atunci cei care rămâneau fără bani (și nu aveau nevoie de vize).

Mi s-a părut interesant că era recunoscută ca fiind „copilul ăla încet” din familie, nu putea ține niciodată pasul cu ceilalți și era „inarticulate” (incoerentă? nu se putea exprima clar? care ar fi o traducere apropiată?). Deoarece era o diferență mare de vârstă față de sora și fratele ei (erau mult mai mari), a crescut într-o lume proprie, cu povești țesute în jurul a tot felul de personaje imaginare.

Din cauza problemelor cu banii, sănătatea tatălui ei s-a înrăutățit și a murit când Agatha avea doar 11 ani – moment care a marcat pentru ea finalul copilăriei.

A lucrat ca asistentă medicală în timpul Primului Război Mondial (despre care povestește cum nu se aștepta nimeni să izbucnească), experiență în urma căreia a dobândit cunoștințe despre diverse otrăvuri pe care le-a folosit ulterior în operele ei. În acea perioadă a scris și primul ei roman cu Hercule Poirot – a fost publicat câțiva ani mai târziu, după ce a semnat un contract cu o editură (și ulterior și-a dat seama că editura că a profitat de ea și nu era un contract corect).

Ne trece și prin cele două căsătorii ale ei – primul soț s-a îndrăgostit de alta și i-a cerut să divorțeze, cu el a avut singurul copil și i-a păstrat numele Christie sub care și-a publicat în continuare cărțile. Cu al doilea soț s-a căsătorit când ea avea 40 de ani, el era arheolog renumit, mai tânăr cu 14 ani decât ea, și și-au petrecut ani întregi în Orientul Mijlociu – călătorii care au fost sursă de inspirație pentru cărțile publicate.

Mi s-a părut interesant cum a descris experiența ambelor Războaie Mondiale, dar și protestele izbucnite când a fost introdus primul tramvai în Ealing (acum cartier al Londrei):

„The trams came to Ealing–and local opinion immediately erupted into fury. A terrible thing to happen to Ealing; such a fine residential neighbourhood, such wide streets, such beautiful houses–to have trams clanging up and down! The word Progress was uttered but howled down. Everyone wrote to the Press, to their M.P., to anyone they could think of to write to. Trams were common–they were noisy–everyone’s health would suffer. There was an excellent service of brilliant red buses, with Ealing on them in large letters, which ran from Ealing Broadway to Shepherds Bush, and another extremely useful bus, though more humble in appearance, which ran from Hanwell to Acton. And there was the good old-fashioned Great Western Railway; to say nothing of the District Railway. Trams were simply not needed. But they came. Inexorably, they came, and there was weeping and gnashing of teeth–and Agatha had her first literary effort published, which was a poem I wrote on the first day of the running of the trams.”

Agatha a început să-și scrie autobiografia în 1950, a scris până în 1965 și pe urmă nu s-a mai atins de manuscris până când a murit (în 1976). Cartea a fost publicată post-mortem și am simțit că n-a fost editată suficient, deoarece există frânturi în povești, paragrafe care par neterminate sau treceri ciudate de la un subiect la altul. Chiar și așa, merită savurată. Am citit-o direct în engleză, dar știu că a fost tradusă și în română, la editura Litera.

***

4. The Comfort Crisis, de Michael Easter

Avem aproximativ 100 de ani de când am început să trăim într-un mediu perfect controlat. Temperaturile din locuințe sunt controlate, avem acces permanent la mâncare și la căldură (mă rog, mai puțin pentru bucureșteni). Dar dacă tot acest confort duce la tot felul de probleme fizice și emoționale?

Michael Easter explorează modul în care societatea modernă (și tehnologia) ne-a izolat de natură și efectele negative ale acestui lucru. Adresează întrebări legate de ce înseamnă confortul și arată cum provocările fizice sunt de fapt niște oportunități pentru a ne dezvolta pe plan emoțional și fizic. Vorbește despre expunerea la riscuri și conexiunea cu natura (dar aia sălbatică, pe care n-o putem controla). Ne ia alături și în călătoriile lui în tot felul de locuri îndepărtate și deloc prietenoase (cum ar fi Alaska), unde pune în practică tehnici de supraviețuire. Interacționează cu oameni care trăiesc în armonie cu natura sau oameni de știință care folosesc tehnici japoneze antice în munca lor cu campioni sportivi.

Am tot auzit de cartea lui Michael Easter, dar i-am dat o șansă de abia după ce am văzut-o recomandată în Outlive a lui Peter Attia. Cred că am devorat-o într-o zi. Și newsletterul lui merită urmărit, este printre cele mai bune descoperite de mine în ultima perioadă.

***

Mențiuni:

• ​Shining, de Stephen King: Nu mai citisem nimic de la el din copilărie, de când eram prea mică pentru a înțelege ceva. L-am redescoperit în 2016, dar nu cu ficțiune, ci cu On Writing – parțial autobiografie, parțial cu sfaturi despre scris. Am tot zis că e timpul să mai citesc și ceva ficțiune de la el și am pus ochii pe Shining (tradusă la editura Nemira și cumpărată la reducere de la Bookfest). Deși nu este atât de scary pe cât mă așteptam și a fost ok de citit pe plajă, n-a mai fost atât de ok de citit noaptea înainte de culcare O să revăd și ecranizarea făcută de Stanley Kubrick, cu Jack Nicholson în rol principal. Cu ce carte să continui de la King?
• ​One Second After, de William R. Forstchen. Altă lectură ușoară, un SF pe care l-am devorat într-o zi. Povestea este următoarea: SUA sunt lovite de un atac electromagnetic care dezactivează întreaga rețea electrică și electronică. Fără acces la transport, medicamente, mâncare etc, societatea modernă se prăbușește iar oamenii intră într-o luptă pentru supraviețuire. Personajul principal este un fost militar care ajunge liderul comunității mici unde locuiește.
• ​Glucose Revolution, de Jessie Inchauspé: Carte introductivă în subiectul glucozei (importantă când vine vorba de metabolism – dezvoltarea diabetului tip 2, PCOS, subfertilitate sau alte probleme hormonale, probleme cu greutatea, nivelul de energie etc). Este ușor de citit și foarte pragmatică. După ce am citit-o am aflat că Jessie este și influencer pe Instagram, are contul ăsta unde o poți urmări: @glucosegoddess​
• ​Seven And A Half Lessons About The Brain, de Lisa Feldman Barrett: Carte ușor de citit și înțeles despre cum funcționează creierul nostru – sunt capitole scurte despre cum a evoluat creierul uman, cum este structurat, cum funcționează și așa mai departe. Mi-a plăcut cum a explicat apariția mitului cu creierul triun (probabil ai auzit și tu de el în varianta și mai simplificată, cea cu elefantul și călărețul) – este un model care a fost respins de către oamenii de știință încă din anii ’90, am mai scris și eu despre mitul ăsta în newsletter, dar persistă în zona de pop-science. P.S. De la Lisa Feldman Barrett merită citită și How Emotions Are Made.
• ​The Stress Prescription, de Elissa Epel: tot o carte ușor de citit, dar și cu multe acțiuni care pot fi puse ușor în practică. Elissa Epel este psiholog și vorbește despre cum ne putem schimba relația cu stresul – nu să-l evităm, fiindcă este imposibil și nici nu ne dorim asta, ci cum să devenim mai flexibili.

Mențiune specială: dacă vrei să citești ceva despre climate change, recomand Ministry for the Future, cartea lui Kim Stanley Robinson – este un SF realist, descrie un viitor probabil, având ca temă schimbările climatice. O carte simultan lipsită de speranță și care în același timp totuși oferă speranță. Am scris despre ea la începutul lui 2022 și pe urmă din nou în articolul despre cele mai bune cărți citite în 2022, mă tot gândesc la ea în perioada asta.

***

NOTĂ DE FINAL:

Până la 20 de ani nu citeam deloc, nici măcar o carte pe an. Era o repulsie cauzată de școală și sistemul educațional românesc, peste care am reușit să trec târziu, când am realizat cât de mult m-a tras în jos faptul că nu citeam. Am trecut în extrema celaltă și am început să citesc mult și din toate genurile, în încercarea de a recupera acel timp pierdut.
Acum vorbesc public despre asta, în speranța că nu vor face și alții greșeala pe care am făcut-o eu.
Dacă te ajută ce scriu aici, mi-ar plăcea tare mult să știu – dă-mi reply / mesaj privat / telegramă prin porumbel / semnal cu fum și spune-mi.

Arhivă:

• ​Raportul pe 2023 – Q1​
• ​Cărțile lui 2022​
• ​Cărțile lui 2021​
• ​Cărțile lui 2020​
• ​Cărțile lui 2019​
• ​Cărțile lui 2018​
• ​Cărțile lui 2017​

Never stop learning,

– Cristina

Această listă a fost trimisă întâi celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.