Peter Attia – Outlive: The Science and Art of Longevity

Să zicem că avem 2 oameni de aceeași vârstă, 90 de ani. Unul dintre ei este activ și independent, iar celălalt este nevoit să stea la pat, dependent de cei din jur care-l îngrijesc de mulți ani. Au ei același lifespan? Da, dar degeaba dacă diferă healthspan-ul.

Lifespan – longevitatea / durata vieții – este un termen care a ajuns să aibă conotație negativă, fiindcă este asociat cu promisiuni false și tot felul de șarlatani care promit miracole (oare care este echivalentul snake oil în română?). Însă nu vrem să trăim mai mult dacă nu ne putem bucura de acei ani, dacă trăim mizerabil, în suferință, fără independență și demnitate.

Există oameni care trăiesc mult și rămân independenți, după care au o deteriorare bruscă și rapidă înainte de a muri, dar există și oameni pe care cei din jur îi pierd cu mulți ani înainte de a muri „în acte”, deoarece li s-a deteriorat unul sau mai multe din aceste aspecte:
1. Partea cognitivă,
2. Funcția fizică a corpului,
3. Sănătatea emoțională.

Niciuna dintre acestea nu este ceva binar – adică fie ești sănătos pe una dintre ele, fie nu ești. Toate tind să se înrăutățească odată cu vârsta și sunt conectate între ele.

Healthspan-ul este despre a menține o calitate cât mai ridicată a vieții noastre, pentru cât mai mult timp, pe toate aeste laturi.

***

Dacă cineva ar vrea să citească o singură carte despre longevitate, cartea lui dr. Peter Attia este prima pe care aș recomanda-o. Outlive: The Science and Art of Longevity este cel mai bun blueprint pe care l-am citit până acum și știu că mă voi întoarce la ea de multe ori în următorii ani.

Pe Peter Attia l-am descoperit în 2016 datorită lui Tim Ferriss, cu care este prieten apropiat și a avut un capitol dedicat în Tools of Titans (carte despre care am scris atunci). Așa m-a convins că merită urmărit și se numără printre cei 3 podcasteri pe care îi ascult constant și în care am încredere. I-am precomandat cartea imediat ce a dat vestea că apare și am citit-o în această primăvară.

Attia s-a născut în Toronto, a studiat medicina la Stanford, și-a făcut rezidențiatul în chirurgie generală la Johns Hopkins și, ulterior, cercetare în cancer. Dezamăgit de sistemul medical, a ieșit din el și l-a schimbat cu unul nu mai puțin toxic – finanțe și bănci. În 2006 s-a ocupat de studiul riscurilor legate de credite (chiar înainte de criza financiară din 2008) iar asta l-a ajutat să se uite cu alți ochi la riscuri. Ulterior a revenit la medicină și a găsit un nou mod de a contribui, unul mai apropiat de personalitatea și valorile lui. Și-a fondat propria clinică axată pe longevitate și acum (la 50 de ani) face educație pe tema asta: podcast, newsletter, site-ul propriu și, carte lansată în această primăvară (martie 2023), în care a pus cap la cap tot ce știe în acest moment.

Uite cum arăta la 30 de ani vs cum arată acum, la 50 de ani:

Filosofia medicinii 3.0

Prima parte a cărții este introductivă – o introducere lungă, dar importantă, fiindcă este despre filosofia lui și despre medicina 3.0 – medicina viitorului. Ne arată un nou mod de a gândi și a ne pune întrebări. Este și partea în care ne trece prin povestea vieții lui, experiența în sistemul medical, de ce a fost dezamăgit de el și de ce nu crede că se va schimba prea curând (nu există nicio motivație financiară).

Attia face diferența între medicina 2.0 la medicina 3.0 – medicina viitorului, care pune mult mai mult accent pe prevenție în loc de tratarea post-diagnostic. Am avut și medicina 1.0 – a fost cea bazată pe observat și ghicit pe care ne-am bazat timp de mii de ani, dar care nu avea un mod științific de a valida teoriile.

Medicina 2.0 este modelul apărut în secolul 19 și pe care încă îl folosim. Marcată de antibiotice, invenția microscopului și a unui model științific de a experimenta și face cercetare. Este minunată când vine vorba de răni, boli acute și medicamente. Pe de altă parte, are o perspectivă binară: fie ești bolnav, fie nu ești, și din acest motiv niște factori mici de risc ajung să crească exponențial, fiind ignorați, până când se transformă într-o catastrofă care nu mai poate fi oprită. Este vorba de intervenții care se fac foarte târziu. Un exemplu bun aici este legat de bolile cardiovasculare, care sunt cauza principală a mortalității în ziua de azi: le cunoaștem suficient de bine pentru a le preveni devreme, a interveni prin modificarea stilului de viață (și nu numai), însă acestea sunt ignorate până când devin o problemă mult prea mare.

Prin contrast, medicina 3.0 se concentrează pe prevenție și a evita suferința umană, nu doar pe un tratament post-diagnosticare. Este personalizată – adică ia în calcul și factorul genetic, și cel de mediu, și obiectivul nostru. Include o analiză rațională a riscurilor la care ne supunem – inclusiv riscul de a nu face nimic și a lăsa lucrurile așa cum sunt timp de zeci de ani. Medicina 3.0 este despre a menține un healthspan – adică o calitate ridicată a vieții – cât mai mult timp. Și, poate ce este cel mai greu de schimbat fiindcă este vorba de mindset, în medicina 3.0 eu – ca pacient – sunt căpitanul, eu sunt în control. Am nevoie să-mi asum responsabilitatea, să fiu în permanență informat și proactiv.

Tu cum vrei să arate zilele tale la bătrânețe?

Medicina 3.0 pornește de la următoarea întrebare: Ce vrei să faci la bătrânețe? În funcție de asta, tacticile pe care ar trebui să ne concentrăm pot să difere, fiindcă pentru fiecare contează alte lucruri.

Este important să avem un răspuns cât mai specific la întrebare. De exemplu, în cazul meu, mi-aș dori să pot face drumeții singură pe munte, iar asta înseamnă să fiu în stare să și conduc până acolo (presupunând că încă locuiesc în România și că nu se va schimba infrastructura).

Avem însă nevoie să ne gândim și la activitățile de zi cu zi, lucruri care ni se par banale când suntem în putere și le luăm ca fiind garantate, cum ar fi: să putem să intrăm singuri în cadă pentru a ne spăla, să urcăm scările până la apartament, să cărăm 2 plase pline de cumpărături, să ne putem juca cu nepoții pe covor și să n-avem nevoie de ajutor ca să ne ridicăm etc.

Pornind de la răspunsul la această întrebare, putem face reverse engineering pe fiecare activitate în parte, s-o traducem în niște exerciții specifice pentru fiecare parte a corpului și să calculăm la ce nivel avem nevoie să fim pe parcursul anilor, în funcție de declinul inevitabil care vine odată cu vârsta. La 100 de ani vrem să-l facem la un anumit nivel, ceea ce înseamnă că avem nevoie să fim capabili să-l facem la un nivel și mai bun la 80 de ani, la 60 de ani, și tot așa – până la vârsta actuală.

Cei 4 Călăreți ai Apocalipsei: marile cauze ale mortalității și tacticile pentru longevitate

A doua parte a cărții este cea mai tehnică dintre toate, fiindcă intră în detalii despre cei 4 Călăreți ai Apocalipsei – categoriile de boli care duc la cele mai multe decese în lume: bolile cardiovasculare, cancer, neurodegenerative (Alzheimer) și metabolice (diabet). Probabil vei avea tendința să sari peste cele care crezi că nu te interesează, dar îți recomand să ai răbdare să treci prin toate. Ne arată cum să le punem în context, care sunt riscurile lor și cele mai noi tehnologii și soluții de prevenție pe fiecare dintre ele.

Ultima parte a cărții vine cu tacticile prin care putem prelungi health span-ul: sport (împărțit în forță, aerobic și stabilitate – cea mai importantă și ignorată componentă, fiindcă este de bază când vine vorba de prevenția accidentelor), nutriție, somn și sănătate emoțională. (Attia vorbește mult și despre suplimente, hormoni și medicamente, însă nu le-a dat capitol separat).

Dintre toate capitolele din carte legate de tactici, cel despre sănătate emoțională mi se pare cel mai important. Hugh Jackman, care este prieten cu Attia, spunea că el ar fi început cartea cu asta. Este și cel mai personal capitol dintre toate – dacă până atunci era vorba despre pacienții lui, în acest capitol este vorba de călătoria proprie, de traumele lui, de experiența cu clinici de reabilitare și psihoterapeuți. Am simțit (și a și spus el în carte) că este un drum pe care a apucat-o de abia recent, o componentă pe care o ignorase complet – și pare că nu este un subiect la care să se fi gândit mult timp, precum celelalte. Sau poate doar nu se simte suficient de confortabil ca să vorbească mai mult despre asta.

A avut (și încă are) de lucrat cu lucruri care-l ajutaseră într-un fel și pare că au contribuit la cine este el acum profesional, dar după un punct i-au cauzat probleme grave. În urma acelor probleme emoționale, multe din lucrurile pe care Attia le-a testat pe propria piele pot părea (sau poate chiar sunt) exagerate – așadar citește cartea cu această idee în gând.

Aceste două treimi din carte (cu călăreții apocalipsei și tacticile de prevenție) sunt însă mai degrabă o poză de moment. Există toate șansele ca acestea să se schimbe în timp, pe măsură ce descoperim noi lucruri despre corpul uman.

De altfel, ce-mi place mult la Attia este că face educație referitoare la cum să ne uităm la studii, cum au fost făcute, ce minusuri pot avea, ce înseamnă acele rezultate puse în context etc. Pe site are și o serie extraordinară de articole din 2018 despre asta: Studying Studies. (Alte cărți care fac asta bine: Bad Science, totul de la Nassim Nicholas Taleb și poveștile lui Richard Feynman.)

Însă, cel mai important, nu îi este teamă să se răzgândească și să anunțe asta public atunci când apar noi informații care le anulează pe cele vechi sau schimbă riscurile.

Un exemplu de lucru la care acum se uită diferit: a renunțat să mai țină fasting (post) pe durate lungi și preferă să se concentreze pe menținerea masei musculare. Se pare că sunt mai multe beneficii demonstrate legate de importanța masei musculare (care se pierde la fasting) decât avem în acest moment pentru fasting lung – iar în trecut ținea constant posturi scurte, dar și unele lungi, chiar și de câte 7-10 zile (ca să nu mai spun că este investitor și cofondator în Zero, o aplicație populară de fasting).

Alte exemple de lucruri la care acum se uită diferit sunt metformina și resveratrol, pe care le-a și luat constant mai mulți ani. Aici este un episod scurt de podcast unde vorbește despre mai multe lucruri la care acum se uită diferit – poate nu le mai vede la fel de importante sau s-a răzgândit complet asupra lor, în urma unor noi descoperiri legate de riscurile sau beneficiile lor.

Concluzii

Cum spuneam și mai sus, mă uit la cartea lui Peter Attia ca la un blueprint la care să revin ulterior. A pus în ea cele mai importante idei adunate din episoadele de podcast și newsletterele lui și mă bucur că pot să-l susțin cumpărându-i cartea.

Însă nu este una exhaustivă, are multe aspecte pe care le ignoră complet. Are capitole la care doar a dat cele mai importante idei și cercetări actuale, dar mai departe este responsabilitatea noastră să dăm zoom in pe ele și să rămânem la curent cu ce se întâmplă (episoadele lui sunt mai tehnice). Probabil că n-ar fi cumpărat-o nimeni dacă ar fi încercat să includă tot ce se poate, fiindcă și-așa a ieșit o carte destul de lungă. Dacă am reținut bine, a lucrat timp de aproximtiv 7 ani la ea, are 500 de pagini iar la primele drafturi era de vreo 3 ori mai lungă.

Sunt pe aceeași lungime de undă cu el când vine vorba de filosofia din medicina 3.0 – cea prezentată în introducere și pe care a tot punctat-o în restul cărții – și chiar și doar pentru asta aș recomanda-o oricui. Ne învață cum să ne punem întrebări, să regândim cum ne uităm la sănătatea noastră și la studiile pe care le citim, să recăpătăm controlul. Genul de gândire critică necesară.

În același timp, dacă o citești, ține în gând disclaimerul meu de mai sus referitor la problemele lui emoționale și cum probabil au influențat lucrurile pe care le scrie, motiv pentru care unele recomandări legate de prevenție pot părea exagerate.

Apropo de asta, s-ar putea ca o astfel de carte să nu-i ajute pe cei care sunt anxioși sau ușor ipohondri, e posibil să le hrănească ideea că sunt în control și sunt feriți de orice risc (suntem în controlul stilului de viață, dar asta nu este o garanție a rezultatelor). Sunt sigură că Attia s-a gândit mult la acest subiect înainte să decidă ce fel de informații face publice prin conținut accesibil de mase – în condițiile în care există o prăpastie în educație și atunci diferă enorm felul în care pot fi interpretate informațiile – și atunci a fost un mod de a decide ce intră și ce nu intră în carte.

Mi se pare că devine din ce în ce mai important să avem în societate dezbateri legate de asumarea responsabilității în medicină, mai ales că acum lumea se auto-diagnostichează și învață despre sănătate uitându-se la TikTok-uri sau videouri pe YouTube și are impresia că totul se rezolvă ușor, în 10 pași.

O altă dezbatere necesară este cea referitorare la sistemul economic care nu stimulează prevenția – o problemă legată de viziunea pe termen scurt, fără să ne uităm la consecințele pe termen lung.

Link-uri utile:

• Outlive: The Science & Art of Longevity
• Outlive videos
• Studying Studies – seria de articole din 2018
• The Peter Attia Drive Podcast, newsletter
• Instagram, Twitter, Facebook

Podcasturi recente unde a fost invitat și merită ascultate:
* Le-am pus în ordinea cronologică a apariției lor, eu le-am ascultat pe toate, cel cu DeLauer este foarte scurt și probabil bun de început cu el, cel cu Bilyeu mi se pare bun ca introducere în filosofia lui, cele cu Ferriss și Huberman sunt cele mai tehnice și preferatele mele, iar Peterson este mai mult axat pe nutriție.

• Tim Ferriss (14 martie 2023): The Science and Art of Longevity
• Andrew Huberman (20 martie 2023): Improve Vitality, Emotional & Physical Health & Lifespan
• Tom Bilyeu (25 mai 2023): Why Diet WON’T Increase Your Lifespan
• Jordan Peterson (25 mai 2023): Obesity, Diabetes, Cancer and You
• Thomas DeLauer (13 mai 2023): Why Dr. Peter Attia Changed his Mind on Fasting (and 4 other Longevity topics)

Alte cărți care se completează bine:
* Unele dintre ele sunt tehnice și au câteva informații care nu mai sunt neapărat de actualitate, dar tot au multe informații utile. Ultimele 3 – care mie mi se par cele mai importante – sunt mai degrabă despre mindset, cum să gândim, cum să interpretăm studiile, cum să analizăm riscurile.

• Tim Ferriss – Tools of Titans (prima treime)
• David Sinclair – Lifespan
• Robert Sapolsky – Why Zebras Don’t Get Ulcers
• Mindy Pelz – Fasting Like a Girl
• Matthew Walker – Why We Sleep
• James Nestor – Breath
• Adam Bornstein – You Can’t Screw This Up– este singura din listă pe care încă n-am citit-o mai departe de introducere, dar pare să fie pe aceeași filosofie ca Attia
• Lori Gottlieb – Maybe You Should Talk to Someone
• Ben Goldacre – Bad Science
• Nassim Nicholas Taleb – Antifragile
• Richard Feynman – Tell me you’re joking, Mr Feynman

Cheat sheet – notițele mele cu ideile din introducerea cărții: