Sunt doi ani și jumătate de când am luat una din cele mai bune decizii pentru sănătatea creierului meu: am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe Andrei Roșca. Eram într-un punct critic al vieții mele aka just hit rock bottom. Simțeam că tot urc în fugă un munte, prin ceață, dar nu știam dacă urc în direcția bună, fiindcă nu reușeam să văd vârful, și rămâneam fără energie – cred că exact metafora asta i-am și spus-o atunci, la telefon.
Cu Andrei mă cunoșteam de mai bine de 10 ani, din perioada când el era antreprenor și construia business-uri (Bookblog și agenția Spada fiind printre cele mai cunoscute ale lui). Știam că de ceva timp începuse să se concentreze mai mult pe ajutat oamenii să se dezvolte mai rapid pe plan personal și profesional. La un moment dat a decis să facă doar asta, a trecut prin câteva formări de coaching de renume internațional și a făcut tranziția full time la a fi change strategist – un mix între intervenții strategice, coaching și consultanță. Câțiva prieteni apropiați lucrau deja cu Andrei și-i lăudau munca, avem mulți prieteni comuni, am terminat amândoi același liceu, așa că am zis că n-am ce pierde.
Paranteză rapidă. Cred că mare parte din reușita unui coach depinde în primul rând de dorința ta de a te schimba (dacă nu vrei să te schimbi, degeaba încearcă alții să te ajute) și în al doilea rând de încrederea pe care o ai în coachul cu care lucrezi.
Problema cu cei care sunt coaches este că unii dintre ei, de obicei chiar cei mai vizibili, au cam stricat reputația meseriei și, automat, și partea aia esențială de încredere. Mă refer la coaches care n-au realizat mare lucru în viața lor, dar sunt foarte buni la vorbăraie și self promo – mai buni decât la ajutat cu adevărat pe alții să-și schimbe viața în bine. Când un om petrece mai mult timp lăudându-și singur munca decât i-o laudă alții sau decât petrece muncind, probabil ceva pute (valabil și la toți ‘specialiștii’ în digital marketing sau antreprenorii ‘de succes’ ).
M-am numărat și eu printre scepticii care ridicau o sprânceană când auzeau de coaching – și pe bună dreptate, ceea ce mă face acum să fiu și mai pornită să scriu rândurile de față.
În acea dimineață de 16 mai 2017, când am apelat la Andrei, era clar pentru mine că tot ce încercasem până atunci nu funcționase. Eram într-un punct în care mă simțeam pierdută, complet depășită de situație, așa că într-un final mi-am făcut curajul să cer ajutor cuiva din exterior, să nu mă mai lovesc singură cu capu’ de toți pereții.
Telefonul ăla dat atunci lui Andrei a fost una din cele mai bune decizii ale mele – big high five to myself. Am început să lucrăm împreună și m-a ajutat să-mi accelerez procesul de dezvoltare – decizii la care probabil că aș fi ajuns și singură la un moment dat (sau poate că nu?), dar cu siguranță le-am învățat mult mai rapid cu ajutorul lui.
De fapt, unde voiam să ajung cu această lungă introducere (îmi propusesem inițial să scriu doar o frază – ups). Zilele trecute a publicat un infografic cu câteva detalii & statistici legate de munca lui în coaching – asta fiindcă Andrei măsoară și adună constant extrem de multe date, ca să știe exact cât de mult ajută munca lui.
O să vezi în acel infografic și o recomandare scrisă de mine, o variantă mult mai lungă am scris în acest newsletter de acum un an, iar mai multe testimoniale de la alți oameni găsești pe profilul lui de LinkedIn.
Click pe poza de mai jos ca să vezi infograficul integral. Iar în cazul în care o să ajungi și tu vreodată într-un punct în care simți că ai nevoie de ajutor și te gândești să apelezi la Andrei, găsești aici datele lui de contact.
