Saga festivalului Saga (bring empathy back!)

Dacă o să ai impulsul să lași comentarii încărcate emoțional după ce citești ce am scris, respiră. Nu sunt eu inamicul și nici sacul tău de box. Și nici n-o să te facă să te simți mai bine.

Zilele astea, bucureștenii sunt împărțiți din nou în 2 tabere, de data asta cei pro și contra festivalului Saga (la care se adaugă cei pasionați de submarine și politica Rusiei).

Ce știm sigur despre festival este că:
– S-a ținut prima oară în septembrie 2021, la Romaero, lângă aeroportul Băneasa, aflat în zona de nord a Bucureștiului (zonă mix între rezidențial + comercial + industrial, ca mai tot restul orașului). În iunie 2022 s-a mutat pe Arena Națională (zonă asemănătoare în estul orașului, dar cu densitate mai ridicată – mai multe blocuri, mai înalte), în 2023 a revenit la Romaero.
– Ediția din 2022 s-a remarcat în presă prin faptul că au murit mai mulți tineri din cauză de supradoză.
– A treia ediție s-a ținut în acest weekend, 23-25 iunie (adică nopțile de vineri, sâmbătă, duminică). Programul oficial al festivalului: showuri în fiecare zi de la 17:00 până la 6 dimineața (chiar și în noaptea de duminică spre luni).
– Organizatorii au anunțat aprox. 50.000 de participanți pe seară. 5 scene, mulți artiști de renume internațional și local, biletele la un cost accesibil.
– Se ține în aer liber, într-o zonă cu clădiri destul de joase – și case, și blocuri înalte de 4 etaje în medie. La unii care locuiesc în apropiere nu se aude mai deloc, la alții vibrează casa toată noaptea, iar termopanele și dopurile de urechi n-au niciun efect. La fel s-a întâmplat și la ediția din 2021, și la cea din 2022, motiv pentru care foarte mulți din zonă au plecat de acasă.
– Legat de amenzi: la astfel de evenimente, de obicei sunt incluse în planul de business, adică se dă amenda, se plătește, se continuă. (it’s just the cost of doing business).

Cam astea sunt certitudinile. De acum înainte intrăm în zona judecăților morale.

Cele două tabere sunt următoarele: Unii vor să doarmă liniștiți și să nu fie deranjați de zgomot. Ceilalți vor să se simtă bine – la festival, în acest caz, dar se poate aplica și la cei care dau muzica tare la ei acasă.

Celor din urmă le scapă faptul că printre cei care vor să doarmă se numără și persoane care nu au opțiunea de a pleca în concediu sau la prieteni. Poate se numără printre ei părinți cu nou-născuți, poate sunt oameni care muncesc în weekenduri și au program de la 6 dimineața, poate sunt oameni care au nevoie să rămână la pat și să se odihnească, poate sunt tineri care dau bacul mâine și e dreptul lor să tocească pe ultima sută de metri. Și cu siguranță mai sunt și alte cazuri de oameni sechestrați în propriile case, fără luxul de a avea o locuință alternativă unde să plece pentru 3 nopți. Și chiar de l-ar avea, de ce să fie obligați să recurgă la asta? „Your right to swing your arms ends just where the other man’s nose begins” (sau „libertatea ta se termină unde începe libertatea celuilalt” ).

Un alt contra-argument este „La mine acasă nu se aude / pe mine nu mă deranjează” – suferința altora (și emoțiile lor în general) n-au nevoie de validare din exterior.

„Și în alte orașe se fac festivaluri noaptea” – doar fiindcă și alții fac într-un fel nu înseamnă că este automat ceva bun (din aceeași serie: „Este doar o dată pe an” – rar ≠ ok, „Mai bine muzica asta decât manele” – nu este vorba despre gusturile muzicale, „Pe bulevardul X este super zgomot„, „Oricum este zgomot în zonă de la aeroportul Băneasa” – din nou, asta nu înseamnă că este ok să fie zgomot de la aeroport – deși aș menționa că noaptea zboară doar elicopterele SMURD – adică pentru urgențe).

Și nu în ultimul rând, s-a mai motivat că „festivalul aduce bani la buget” – sunt multe lucruri care aduc bani la buget, inclusiv unele ilegale. Dar sunt banii cel mai important lucru pentru societate? Care este costul pe termen lung al acestor decizii care aduc bani acum?

Pe de altă parte, celor care au nevoie de odihnă le scapă faptul că alții au nevoie de entertainment și își bifează asta în variate feluri. Poate au muncit extrem de mult și au această nevoie de a se bucura de un festival care este suficient de aproape de unde locuiesc, fără să călătorească o veșnicie până acolo. Și este bine că există astfel de opțiuni. Hai să nu reducem pe toată lumea la nivel de „numai puștani care se droghează”.

***

Și totuși, care e rădăcina problemei?

Am încercat să mă uit la treaba asta din cât mai multe unghiuri.

Dacă te întrebi ce cred eu, Cristina, ca om care a lucrat în industria muzicală atât de mulți ani, pot să-ți spun că mi se pare un lucru bun faptul că există această varietate în entertainment, că avem opțiunea să vedem atât de mulți artiști într-un singur loc și la un preț accesibil.

Dar, în același timp, așteptarea mea este ca astfel de festivaluri – care au program de bubuială până la 6 dimineața – să se țină în afara orașelor. Există suficiente spații pustii și unde ar deranja la minim (oameni și natură), dar care să fie totuși suficient de bine conectate de oraș. Iar festivalurile care se țin în oraș să se încheie la o oră decentă sau să se țină în spații izolate fonic. De asta mi-a venit natural să dau mai multe argumente pentru această tabără (also, sunt introvertă și îmi place liniștea – it is what it is).

Sunt conștientă că astfel de lucruri nu sunt sub controlul meu și că alții nu sunt obligați să gândească sau să trăiască la fel ca mine. Viața nu e corectă. Mă concentrez pe ce pot eu să controlez sau măcar să influențez, chiar dacă e doar într-o mică bulă.

Zooming out, ce observ este că pare să fie o problemă cauzată de empatia în scădere în ultimii ani. Ne concentrăm din ce în ce mai mult pe fericirea individuală, de moment, și ignorăm costurile pe termen lung, ignorăm binele comunității și că nu trăim singuri.

Uităm că ceilalți au și ei niște nevoi. Cu toții avem niște nevoi naturale, de bază, doar diferă felul în care alegem să ni le satisfacem, avem personalități diferite sau pur și simplu ne aflăm în contexte diferite. Poate în altă etapă a vieții ni le bifam și noi în alte moduri. Avem alte valori care sunt importante pentru noi – și astea se schimbă în funcția de etapa vieții. De aici vin multe diferențe de perspective.

Niciuna dintre ele nu este mai bună sau mai rea, niciuna nu este singura variantă corectă. Ce este rău este faptul că nu mai putem să vedem perspectivele celorlalți.

Suntem atât de stresați și obosiți, încât nu mai reușim să ne ascultăm unii pe alții, să înțelegem de unde vin aceste diferențe. Suntem blocați într-un monolog în care fiecare țipă pe unde apucă – unii pe grupuri de whatsapp, unii pe facebook, alții pe subreddits șamd.

Și poate că toată furia asta s-ar diminua doar dacă am asculta un pic mai atent (dar să ascultăm cu adevărat, nu doar să așteptăm să termine celălalt de vorbit ca să spunem ce credem noi), dacă am încerca să înțelegem ce-i deranjează pe alții. Și eventual le-am zice un sincer „ne pare rău, înțelegem prin ce treceți, încercăm să ne revanșăm cumva pe viitor„. Fără să facem să pară că nevoile celorlalți nu contează – că nici nouă nu ne place când ni se întâmplă asta.

p.s. poza de mai sus a fost făcută în Ciucaș. era liniște – perfect pentru un introvert care voia doar să-și încarce bateriile.