Cărțile lui 2021 | Cristina’s (Is It Friday?) Read

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Neațaaaa, geekomuffin,

Într-adevăr, încă nu e vineri. Și long time no see in your inbox, știu. Am luat o pauză de la newsletter în ultima perioadă, mulțumesc că ai observat happy (A fost un caz clasic de “pot să fac orice, dar nu pot să le fac pe toate”, dar revin în curând la programul normal al newsletterului).

A mai rămas puțin din 2021 și m-am apucat deja de “auditul” ăla serios, pe tot anul (pe care nu l-aș putea face fără alte reviews pe care le fac: unul la final de zi, unul săptămânal și unul lunar – dar ăsta e subiect de alt newsletter).

Azi este despre cele mai interesante cărți pe care le-am citit în 2021, în speranța că te va ajuta la capitolul cadouri de Crăciun – pentru tine sau pentru cei apropiați.

Câteva extra info care te-ar putea ajuta să înțelegi mai bine lista asta:

  • Am decis să nu le menționez pe cele de ficțiune, respectiv cele “tehnice”, de how-to (din zona de mental & physical health, sport sau coaching). Pe acelea le găsești menționate în rapoartele trimestriale – am pus link spre toate la final, ca să le ai într-un singur loc.
  • Nu există cărți proaste, ci doar cărți citite de persoana nepotrivită, într-un context prost. Newsletterul ăsta este despre cele mai interesante cărți pe care le-am citit eu, Cristina, în 2021 – cărțile potrivite pentru mine, care au venit la momentul potrivit, prezentate în ordinea în care le-am citit.
  • Din zecile de cărți pe care le citesc într-un an – iar anul acesta iar am citit undeva în jur de 70 – sunt doar 3 sau 4 care fac diferența. Este un exemplu clar de legea lui Pareto în acțiune, acel ~10% care dă ~90% din valoare. Nu știu să-ți spun care a fost cartea care a făcut cel mai mult diferența pentru mine în 2021 – timpul este cel mai bun judecător – dar am câteva la care suspectez că mă voi întoarce.
  • Nu obișnuiesc să-mi impun un număr minim de cărți pe care să le citesc într-un an. Știu că risc să optimizez pentru acel obiectiv și să mă păcălesc singură, să citesc cărți ușoare sau scurte doar de dragul de a bifa un număr care n-are nicio corelație cu alte lucruri relevante. Este regula lui Goodhart: “When a measure becomes a target, it ceases to be a good measure.”
  • “De ce citesc cartea asta?” Am obiceiul de a-mi clarifica intenția înainte de a mă apuca de o carte, ceea ce-ți recomand și ție. Fie am în gând un proiect la care lucrez în acea perioadă și unde pot aplica lucrurile învățate, fie citesc pentru entertainment – deconectare, fie citesc pentru conexiunea cu o persoană / un grup.
  • Pe lângă toate cărțile citite cu o intenție (și nu reactiv), am grijă să includ și o doză de serendipity – cărți pe care le descopăr și citesc complet întâmplător, fără să am vreo așteptare de la ele, ca să încerc să ies din “bula” proprie.
  • Încerc să evit hype-ul – adică cele mai noi și populare cărți. Nu vreau să generalizez, însă de multe ori sunt echivalentul unei diete proaste, reprezentată de junk food – informații extrem de procesate (cele mai noi, lipsite de originalitate, fără valoare nutrițională). Vorba lui Murakami: “If you only read the books that everyone else is reading, you can only think what everyone else is thinking.”.
  • Ca să nu mai reacționez la toate cărțile care par interesante, îmi las timp între momentul când descopăr o carte și momentul când o cumpăr. Îmi comand cărți doar de două ori pe an (la începutul lui iunie, ca să ajungă înainte de vacanța de vară, și la finalul lui noiembrie, înainte de cea de iarnă). Între timp doar le adaug pe wishlist – direct pe site-ul Amazon – și decid ce cumpăr doar când vine momentul să dau comanda. E o fereastră de timp care mă ajută să cumpăr mai puține cărți, mai puțin impulsiv / reactiv.
  • Obișnuiesc să citesc și e-books (Kindle), și audio (Audible – de obicei biografiile), și cărți împrumutate, motiv pentru care în poza de deasupra nu apar toate cărțile din listă. Cărțile sunt investiții în mine, cumpărate din bugetul propriu. Ca să nu încurc interesele, nu accept cadouri de la edituri sau autori, la fel cum nu am affiliate fees (adică nu primesc bani dacă dai click și cumperi folosind linkurile puse de mine – toate linkurile duc spre Goodreads).
  • Sucesul și fericirea (indiferent de cum ni le definim noi) nu sunt corelate cu cât de mult citim.
  • A citi o carte – în special dacă este una de how-to – reprezintă doar jumătate din proces. A doua jumătate, la fel de importantă, este să extragem notițele din ea și să le folosim în viața de zi cu zi. Valoarea informației vine din acțiune. Degeaba consumăm conținut și citim tot felul de cărți, newslettere sau articole descoperite pe LinkedIn, ascultăm podcasturi inteligente etc dacă nu aplicăm în viața de zi cu zi acele informații acumulate.
Reading after a certain age diverts the mind too much from its creative pursuits. Any man who reads too much and uses his own brain too little falls into lazy habits of thinking, just as the man who spends too much time in the theater is tempted to be content with living vicariously instead of living his own life.

Cărțile lui 2021:

1. Greenlights, de Matthew McConaughey

Am început anul cu Greenlights, memoriile lui Matthew McConaughey – a fost o surpriză tare plăcută, mai ales că nu aveam nicio așteptare atunci când am început-o. A devenit cartea pe care am recomandat-o cel mai des în 2021, în special varianta audio, narată chiar de el. O recomand în special celor care vor să studieze cum se construiesc niște povești.

Are un pasaj unde povestește despre o perioadă de la începutul carierei sale când tocmai devenise extrem de faimos și se simțea pierdut. Ca să se regăsească, a decis să se ducă la o mănăstire destul de izolată – a mers la finalul călătoriei 20 de km pe jos prin deșert ca să ajungă. A doua zi, a mers la o plimbare (tot prin deșert) cu unul din preoții de acolo. A început să-i povestească despre lucrurile pe care le simte, i-a zis că se simte vinovat și plin de păcate, că a încercat să fie un om bun, că nu simte o conexiune cu viitorul lui și nici nu-și vede viitorul și se simte pierdut. A vorbit încontinuu timp de 4 ore. În tot timpul ăsta, preotul nu a spus niciun cuvânt. Și-a terminat confesiunea, s-a lăsat liniștea și, într-un final, preotul i-a spus doar: “Me too”.

Concluzia? “Sometimes we don’t need advice. Sometimes we just need to hear we’re not the only one.”

Alternative la carte:
– Poți vedea acest video al lui cu Ryan Holiday: On Stoicism and How to Focus on What Really Matters.
– Sau podcastul cu Tim Ferriss: The Power of “No, Thank You,” Key Life Lessons, 30+ Years of Diary Notes, and The Art of Catching Greenlights.


2. Breath, de James Nestor

O carte intrigantă despre ceva la care nu ne gândim aproape niciodată: respirația. Putem respira greșit? Cum ne afectează sănătatea și longevitatea? Cum o putem îmbunătăți? Este un aspect pe care se va concentra din ce în ce mai multă lume odată cu consecințele pe termen lung ale pandemiei, poluarea și explozia problemelor de sănătate psihică.

Nestor pune cap la cap nenumărate cercetări și ne arată cum respirația are legătură cu diverse alergii, astm, apnee de somn, dureri de cap, ADHD, anxietate, carii, dinți strâmbi și multe altele. Ni s-a schimbat recent felul în care respirăm (iar prin “recent” mă refer pe scala evoluției speciei umane), am început să respirăm pe gură, am schimbat nutriția, am început să mâncăm foarte multe alimente moi și să mestecăm mai puțin, am început să extragem din molari și amigdale, și de abia acum conștientizăm impactul acestor lucruri.

Autorul trece prin istoria tehnicilor de respirație în diverse religii și culturi, unde au avut scopuri diferite: în unele este o formă de medicină preventivă, folosită de mii de ani, în altele este folosită pentru a crește temperatura corpului (călugării budiști din Tibet). Vorbește și despre folosirea respirației pentru a calma sistemul nervos și nervul vag – tehnici pentru cei care suferă de anxietate. Abordează subiectul performanței sportive și tehnicile de respirație folosite de antrenori de loturi olimpice, atleți care au bătut recorduri, dar intră și în lucruri la modă în ultimii ani, precum Wim Hof sau respirație holotropică.

Un citat interesant:

“Modern medicine is amazingly efficient at cutting out and stitching up parts of the body in emergencies, but sadly deficient at treating milder, chronic systemic maladies – asthma, headaches, stress, autoimmune issues. Breathing techniques are best suited to serve as preventative maintenance, a way to retain balance in the body so that milder problems don’t blossom into more serious health issues.“

3. The Game, de Neil Strauss

Știam că a fost o modă mai demult în România cu tehnicile de seducție din cartea asta, știam că Neil Strauss e jurnalist și prieten bun cu mulți autori în care am încredere, și îi știam articolul din Rolling Stone despre Elon Musk (despre care am scris în newsletter în 2017 sau 2018), dar cam pe aici se opreau informațiile mele.

Strauss a făcut parte dintr-o gașcă de băieți care au luat tot felul de tehnici din psihologie, NLP, hipnoză, mentalism, de la oameni precum Robert Cialdini, Robert Greene, Richard Bandler sau Tony Robbins, și le-au folosit pentru… a agăța femei. Povestește tehnicile de seducție folosite, dar și interacțiunile cu diverse persoane publice precum Courtney Love, Britney Spears, Tom Cruise sau Paris Hilton.

Spoiler: la final cam toți din povestea asta au grave probleme de sănătate psihică și intră în clinici de recuperare.

Cartea este foarte bine scrisă și îți recomand s-o privești ca pe o formă de divertisment. În același timp, conștientizez că unii dintre voi veți avea o repulsie emoțională puternică, cauzată de cât de “obiectivate” sunt femeile menționate în ea.

4. Boyd: The Fighter Pilot Who Changed the Art of War, de Robert Coram

Este biografia lui John Boyd, pilot de război considerat cel mai influent strateg militar de la Sun Tzu încoace. El scria despre bătălii militare, însă ideile și gândirea lui sunt folosite acum în multe alte zone, în special în business management (de altfel, cam toate stilurile de business și modelele de organizații își au rădăcinile în zona militară).

Boyd a devenit renumit pentru modelul OODA loop, de care sunt convinsă că te-ai lovit deja de nenumărate ori, chiar dacă nu știai exact cum a apărut. Este despre relația dintre a procesa informații și a lua decizii în condiții de incertitudine / ambiguitate, iar acronimul vine de la: Observe, Orient, Decide, Act.

Am observat că toți oamenii care fac performanță și pe care am avut ocazia să-i cunosc folosesc OODA loops extrem de rapide, dar procesul ăsta poate să fie folosit și ca model de învățare și adaptare individuală în orice context guvernat de incertitudine și ambiguitate.

“Whoever can handle the quickest rate of change is the one who survives.” (John Boyd)

Tot John Boyd este renumit și pentru întrebarea: To Be or To Do?

Să fii sau să faci? Ce direcție alegi? Boyd folosea întrebarea asta ca să își dea seama cine își asumă responsabilitatea și acționează sau doar se preface, doar vorbește despre cum face lucruri.

Vrei să te îndrăgostești de faimă, de titluri, de cum arată succesul, de numărul de fani, sau te vei concentra pe a acționa, a urmări un scop mai mare decât tine și a avea niște realizări reale? Acțiune și progres? Sau credite și faimă? Ești măcar conștient de costurile celor două direcții?

Boyd a dus nenumărate lupte împotriva birocrației din Pentagon din anii ’70 și ’80 și a culturii toxice de acolo. Știa că a spune adevărul l-a împiedicat să obțină promoții, iar refuzul acceptării unor idei proaste l-au făcut să-și creeze mulți inamici. Este un manual despre cum să lupți împotriva unei culturi toxice și de ce nu este suficient să ai dreptate și să le arăți oamenilor faptele.

“Tiger, one day you will come to a fork in the road. And you’re going to have to make a decision about which direction you want to go.’ Using his hands to illustrate, Boyd marked off these two directions. ‘If you go that way you can be somebody. You will have to make compromises and you will have to turn your back on your friends. But you will be a member of the club and you will get promoted and you will get good assignments.’ Then Boyd paused, to make the alternative clear. ‘Or,’ he said, ‘you can go that way and you can do something — something for your country and for your Air Force and for yourself. If you decide you want to do something, you may not get promoted and you may not get the good assignments and you certainly will not be a favorite of your superiors. But you won’t have to compromise yourself. You will be true to your friends and to yourself. And your work might make a difference. To be somebody or to do something. In life there is often a roll call. That’s when you will have to make a decision.”

Două articole introductive bune pe tema OODA Loops poți găsi la Taylor Pearson sau la Shane Parrish.

5. The Effective Executive, de Peter Drucker

Mi-am pus în plan să citesc mai mulți autori considerați clasici, fiindcă încă simt că am niște goluri de acoperit, și am înțeles de ce Andreea Roșca îmi spunea că dacă-l citești pe Drucker e ca și cum ai citi mai toate cărțile de management care s-au scris după. Exact așa e.

Drucker a scris cele mai importante principii, cei veniți după le-au aplicat în diverse domenii, au construit peste și au venit cu studii de caz din industrii variate.

Mă rog, oricum ajung la concluzia că deja s-au scris și dezbătut toate ideile posibile, multe din ele chiar de câteva mii de ani, și nu mai poți reinventa roata – cu ce poți veni diferit este stilul în care le prezinți, personalitatea ta, cum te “conectezi” la generațiile noi, eventual felul în care folosești idei aflate la intersecția unor domenii care aparent n-au nicio legătură între ele – cum spunea David Epstein în Range.

6. Good Strategy/Bad Strategy, de Richard Rumelt

Este una din cele mai bune cărți de strategie pe care le-am citit și îți recomand să asculți episodul de podcast (un fel de mini-book-club) înregistrat cu Andrei Roșca, în care vorbim mai multe despre ea.

Episodul îl găsești aici: “Cum ne poate ajuta o gândire strategică“.

Mai există varianta să arunci un ochi peste notițele mele din carte (cu mențiunea că, pe lângă notițe, am trecut acolo și câteva idei legate de ce ne planificam noi inițial să includem în episodul de podcast).

7. The Science of Meditation, de Richard Goleman și Daniel Davidson

În ultimii ani m-am dus în profunzime pe subiectul meditație, mai exact pe știința pe care se bazează meditația – fără vreo legătură cu zona spirituală, iar cartea asta scrisă de Richard Davidson și David Goleman mi se pare printre cele mai bune pe care le-am citit pe subiect.

Psihologi și neurocercetători, Goleman și Davidson au studiat meditația timp de câteva zeci de ani și efectele ei asupra corpului – atât la oameni care sunt începători și de abia s-au apucat de meditație, cât și la yogini unde meditația face parte din stilul de viață și au zeci de mii de ore de practică.

Cartea lor face lumină în studiile existente și este un ghid excelent pentru a înțelege cercetările care stau în picioare versus cele care încă nu sunt solide – s-ar putea să fie, dar deocamdată dovezile nu sunt clare, deși sunt folosite în marketing de toate businessurile apărute în zona de wellbeing și mindfulness.

Două articole scrise de mine pe tema asta, pentru Whisper – Center for Strategic Change:
– Cum am dat o șansă meditației și ce efecte am simțit
– Meditația în secolul 21: știință vs business

8. Maybe You Should Talk to Someone, de Lori Gottlieb

Lori Gottlieb și-a început cariera la Hollywood, lucrând la două seriale care erau pe cale să se lanseze: ER și Friends. ER a fost revoluționar pentru entertainmentul de atunci, fiind primul serial cu intervenții medicale realiste (plus un George Clooney care încă nu era atât de cunoscut). Aveau consultant un medic de la urgențe, pe care Gottlieb a început să-l viziteze din ce în ce mai des la spital. A realizat că-i place mai mult asta decât munca la TV, așa că a făcut un switch și s-a apucat de medicină la Stanford. Câțiva ani mai târziu, a schimbat din nou cariera, de data asta făcând switch spre jurnalism, ca să-i ajute pe oameni să-și spună poveștile. Au mai trecut câțiva ani și, la un moment dat, deși tocmai devenise mamă și era singură, a revenit la școală și s-a specializat în psihologie clinică.

Cu alte cuvinte, a lucrat în entertainment, jurnalism, iar acum e psihoterapeut – meserii aparent extrem de diferite, până realizezi că de fapt a făcut același lucru: a studiat natura umană, dar din unghiuri diferite. Întâi expunea la TV poveștile oamenilor, pe urmă le exprima poveștile în scris, pe urmă i-a ajutat pe oameni să-și editeze poveștile pe care și le spun despre ei și să-și schimbe viețile.

Cartea asta expune firele narative a cinci pacienți care trec prin terapie, sesiunile desfășurându-se pe parcursul unui an. Patru sunt pacienții ei, al cincilea este chiar ea și povestește propriul proces și relația cu terapeutul ei dintr-o perioadă grea. Da, și terapeuții beneficiază de terapie, nu sunt niște roboței. Iar Gottlieb avea nevoie de cineva care să o ajute să vadă perspective noi și ce rol joacă, cum încurajează niște drame în propria viață.

Deși aparent toți pacienții sunt extrem de diferiți, până la final nu ai cum să nu te regăsești în poveștile lor, să te atașezi de ei și pe alocuri chiar să plângi. Sau, mă rog, eu una am plâns. (Evident, numele pacienților nu sunt reale și le-a dat tuturor să citească manuscrisul înainte.)

Ce am mai găsit interesant la Gottlieb a fost firul roșu care unește toate rolurile pe care le-a avut ea pe parcursul vieții. I-am descoperit povestea în urmă cu aproape doi ani, când tocmai intrasem în lockdown, și probabil că am rezonat fiindcă eu personal mă simțeam în plin proces de redefinire, de tranziție către o etapă nouă – deși aș spune că încă mă simt în mijlocul tranziției. Orice schimbare este asemănătoare cu un pendul: acum cred că iau avânt într-o direcție, mâine m-au lovit dubiile și s-a dus orice fărâmă de magie și claritate, poimâine sunt din nou cu avânt puternic. Nu cred că e vreodată un proces liniar.

Mă bucur că există cartea asta, fiindcă demontează din miturile existente în jurul terapiei, expune câteva framework-uri de bază în sănătatea mentală și o face într-un mod plăcut, accesibil pentru publicul larg. Iar cercul din viața lui Gottlieb va reveni înapoi la TV în curând: cartea o să fie ecranizată ca serial produs de Eva Longoria.

O altă chestie utilă pe care a spus-o în interviul unde am descoperit-o în 2020, dar nu-mi amintesc să apară în carte: ea a lucrat cu aproximativ 7 terapeuți până l-a găsit cu cel cu care lucra în acea perioadă – ideea fiind că ai nevoie să cauți un pic până să găsești persoana potrivită.

9. A Matter of Life and Death, de Irvin Yalom

Mi-a fost foarte greu s-o citesc. Și nu fiindcă ar avea cuvinte dificile, dimpotrivă. Doar că este extrem de încărcată emoțional și a trebuit s-o parcurg încet, 1-2 pagini pe zi, și am plâns la fiecare dintre acele pagini.

Cei doi (renumitul psihiatru Irvin Yalom și soția lui Marilyn) au scris această carte în timp ce treceau prin cea mai dificilă experiență: ultimele luni din viața lui Marilyn, soția lui și cea care i-a fost parteneră de viață încă din adolescență. Cei doi au fost căsătoriți timp de 65 de ani.

Au scris această carte împreună, el scria un capitol, ea îl citea, scria ea următorul capitol, el îl citea și scria următorul capitol. Ultima parte a cărții este despre doliul lui, cu toate etapele prin care a trecut Irvin, de la teroare la durere, negare și acceptare.

“Scriind aceasta carte, suntem la o varsta la care cei mai multi dintre cei de-o seama cu noi au murit. Traim acum in fiecare zi stiind ca timpul nostru impreuna este limitat si extrem de pretios. Scriem pentru a da un sens existentei noastre, chiar daca ne azvarle in cele mai intunecate zone ale declinului fizic si-n bratele mortii. Aceasta carte este menita, inainte de orice, sa ne ajute sa navigam pe apele sfarsitului vietii.” – Irvin D. Yalom si Marilyn Yalom

***

Mi-e rușine acum să recunosc, însă până în urmă cu câțiva ani nu citeam deloc – nici măcar o carte pe an. Era o repulsie cauzată de școală și sistemul educațional românesc, peste care am reușit să trec de abia la 20 și ceva de ani, când am realizat cât de mult m-a tras în jos faptul că nu citeam cărți.

Acum încerc să recuperez tot acel timp pierdut, așa că citesc destul de mult. Vorbesc public despre asta în speranța că nu vor face și alții greșeala pe care am făcut-o eu. Povestea mea a apărut și într-un articol BBC despre cum să-ți construiești obiceiul de a citi zilnic.

Mai multe detalii despre cărțile citite în 2021 găsești în rapoartele trimestriale:
Q3
Q2
Q1

Listele din anii anteriori:

Cărțile lui 2020
Cărțile lui 2019
Cărțile lui 2018
Cărțile lui 2017

Sper să-ți fie de ajutor, să te ajute să înveți și să evoluezi într-un mod accelerat.

Acum e rândul tău happy Sunt tare curioasă să aflu: care au fost cărțile anului 2021 pentru tine? (poți să dai reply direct la acest mail).

— Cristina

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.


Leave a Reply