Raportul cărților pe 2022 – Q3

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Gutten Morgen, liebe Gänse!

Locotenent Chipurici aici, la raport cu cele mai interesante cărți devorate în ultimele 3 luni. Adică best of pe Q3 din 2022.

Încă sunt într-o perioadă în care simt nevoia să consum mai puțină non-ficțiune și mai multă ficțiune / biografii – adică pagini care n-au neapărat aplicabilitate evidentă în ceea ce fac, ci le citesc mai mult în scop de deconectare. Am observat asta nu doar în cărțile citite, ci și în cantitatea de podcasturi și articole consumate – care s-au dus undeva spre… 0. Simt că adunat suficient know-how și momentan mă concentrez pe a aplica și a da mai departe.

Am și vești mari (cel puțin pentru mine): începând de luna asta sunt studentă la masterul de Etică Aplicată de la Filosofie (UniBuc). Mă aștept să-mi influențeze lectura din următoarea perioadă – sau, mai bine zis, să-mi accentueze o direcție în care oricum mă duceam.

Pe de-o parte, este o formă de auto-cunoaștere / terapie. Mi s-a spus dintotdeauna că aș fi o persoană cu etică și vreau să încerc să înțeleg de ce (mereu am făcut doar ce mie mi s-a părut perfect normal să fac, deci de ce a ieșit asta în evidență în ochii celorlalți?), dar și cum am ajuns să traduc a avea etică prin: „ești o fraieră de care se poate profita ușor„. Însă, mai mult de atât, este un cadru în care pot dezbate diverse idei care m-au obsedat în ultimii ani, cu oameni cu perspective și experiențe complet diferite de ale mele.

(Poți vedea aici ce voi studia în următorii doi ani, dacă te interesează. Eu una de abia aștept cursul de etică AI, etica tehnologiilor și etică biomedicală).

În continuare te las cu lista celor mai interesante cărți citite de mine în ultimele trei luni – cu disclaimer-ul, ca de fiecare dată, că simpla mențiune aici nu înseamnă că sunt cele mai bune pe aceste teme sau că le-aș recomanda 100% oricui, oricând.

Vorba lui Bruce Lee: „Research your own experience, absorb what is useful, reject what is useless, add what is essentially your own.”

(Știu că am menționat mai puține cărți decât de obicei, însă asta este fiindcă trei dintre ele au împreună peste 2000 de pagini.)

***

Cele mai interesante cărți din 2022 – Q3:

1. Seveneves, de Neal Stephenson

În episodul cu Radu Octavian, în care dăm zoom in pe creativitate și procesul de a scrie o carte, vorbim la un moment dat despre importanța ficțiunii în viețile noastre. Radu a citit mult timp în special non-ficțiune și de abia în ultima perioadă a început să echilibreze cu beletristică (mă regăsesc în chestia asta).

El spune că o carte de ficțiune ne ajută să ne definim caracterul, să interacționăm cu personalități diferite care ne pot oferi un model legat de cine vrem să fim în viața asta, să cunoaștem poveștile unor oameni inspiraționali.

Radu dădea în conversația noastră exemplul următor: „Luna s-a spart în bucăți, vine către Pământ. Hai să vedem cum reacționează umanitatea. Și cine anume devine luptător, cine anume cade în depresie, cine renunţă la luptă, cine devine cel care încurcă lucrurile. E greu de văzut lucrurile astea într-un context real. Și cred că te-ar costa foarte mult.”

Ceea ce mă aduce la Seveneves. Tu ce ai face dacă luna ar exploda în bucăți și în cel mult doi ani viața pe Pământ s-ar sfârși?

Ei bine, fix așa începe cartea lui Neal Stephenson: dintr-un motiv necunoscut, luna se sparge în 7 bucăți mari și, pe măsură ce bucățile încep să se ciocnească între ele și să cadă pe pământ, oamenii de știință calculează că în cel mult doi ani Pământul va deveni de nelocuit. Atmosfera se va încălzi mult prea mult, oceanele vor fierbe, și de abia peste câteva mii de ani vor mai exista șanse să putem să supraviețiuim pe Pământ.

Din păcate nu pot să povestesc prea multe despre ea fără să dau spoilere, în schimb pot să-ți spun că pentru mine este cea mai bună carte pe care am citit-o în acest an (cel puțin momentan). Este un hard science fiction, adică se intră în foarte multe chestii extrem de tehnice, foarte bine documentate și detaliate de Neal Stephenson. <3 (my inner geek a fost extrem de fericit)

Mi-a fost recomandată de Bobby în urmă cu mulți ani, am cumpărat-o atunci la un târg de carte (este tradusă la editura Paladin) și… pe urmă a zăcut la mine în bibliotecă. Am evitat s-o citesc deoarece are 900 și ceva de pagini – minunată dacă vreau să fac biceps. Într-un final am cumpărat-o și citit-o pe Kindle, direct în engleză.

Apropo de Neal Stephenson. Știu că am mai shareuit în newsletter acest articol în urmă cu câțiva ani, dar merită să dau din nou share: Why I am a bad correspondent.

2. Four Thousand Weeks, de Oliver Burkeman

Avem aproximativ 4000 de săptămâni de trăit pe această planetă. Cum le petrecem? Cum ni le irosim? Cum ne raportăm la ele?

Burkeman este un jurnalist care a scris mult timp despre productivitate, însă cartea de față este mai degrabă despre atitudinea noastră când vine vorba de productivitate, despre mortalitate, despre limite și cum să ne construim o viață cu mai mult sens. Cu alte cuvinte, să nu te aștepți la tehnici de productivitate, fiindcă nu este despre asta.

Este cartea pe care am ales-o pentru următorul book-club – ai aici detalii legate de cum te poți înscrie. Dacă decizi că vrei să dezbați cu mai mulți oameni mișto idei despre cum ne uităm la productivitate și timpul nostru limitat pe pământ, mai ai timp suficient s-o citești – book-club-ul este peste o lună, mai exact pe 9 noiembrie (într-o seară de miercuri, pe Zoom).

Uite una din ideile mele preferate din carte:

“It’s often the unsmoothed textures of life that make it liveable, helping nurture the relationships that are crucial for mental and physical health, and for the resilience of our communities. […] Convenience, in other words, makes things easy, but without regard to whether easiness is truly what’s most valuable in any given context. […] When you render the process more convenient, you drain it of its meaning. […] The effect of convenience isn’t just that a given activity starts to feel less valuable, but that we stop engaging in certain valuable activities together, in favour of more convenient ones. […] Meanwhile, those aspects of life that resist being made to run more smoothly start to seem repellent. ‘When you can skip the line and buy concert tickets on your phone, waiting in line to vote in an election is irritating.’ As convenience colonises everyday life, activities gradually sort themselves into two types: the kind that are now far more convenient, but that feel empty or out of sync with our true preferences; and the kind that now seem intensely annoying, because of how inconvenient they remain.”

Dacă încă nu știi sigur dacă vrei sau nu să o citești, poți să începi cu acest articol scris de Burkeman: Oliver Burkeman’s last column: the eight secrets to a (fairly) fulfilled life.

3. Born a Crime, de Trevor Noah

Trevor Noah este acum un comedian faimos, producător / scriitor și, din 2015, gazda The Daily Show – un late-night show de pe Comedy Central.

Însă Noah s-a născut în Africa de Sud, în Johannesburg, și a avut o copilărie inimaginabilă pentru mulți dintre noi – a prins final de apartheid, dar și anii de libertate care au urmat.

Cartea este o serie de povești în care ne dezvăluie cum a arătat copilăria lui și cum a reușit să supraviețuiască – în ciuda sărăciei și violenței acelei lumi. Născut dintr-o mamă din etnia xhosa și un tată elvețian, într-o perioadă în care relațiile între albi și negri erau interzise și pedepsite cu închisoarea (mai mult pentru negri decât pentru albi), Trevor a avut mulți ani în care a fost ascuns de autorități (de aici și numele cărții) și ulterior a avut probleme să-și găsească locul în lume.

Am citit cartea mai mult pentru entertainment, datorită stilului în care a fost scrisă – storytelling at its best – merită studiată pentru cum a construit capitolele, cum a dezvăluit treptat lumea lui și pentru umor – probabil dezvoltat ca metodă de auto-apărare pentru a putea trece prin ce a trecut el. Însă cartea este și despre empatie, despre identitate și o formă frumoasă de recunoștință pentru mama lui, o femeie neînfricată, religioasă și care l-a iubit necondiționat.

A fost tradusă și la noi, o găsești publicată la Nemira.

4. The Psychology of Money, de Morgan Housel

Sunt 19 povești scurte și ușor de citit care explorează relația noastră cu banii (investiții, finanțe personale, decizii de business etc) și cât de irațional ne comportăm când vine vorba de ei.

Degeaba suntem noi cei mai inteligenți, fiindcă IQ-ul și logica n-au legătură cu inteligența financiară sau cu cât de bogați suntem. Luăm decizii mai degrabă în funcție de inteligența emoțională, ego-ul nostru, contextul în care am crescut, modelul nostru de a privi lumea (și automat și toleranța la risc), incentives, marketing și diverși alți factori.

Morgan Housel vine cu perspective interesante legate de felul în care ne comportăm când vine vorba de bani. Dacă deja îi citești blogul de mulți ani (cum o făceam eu), atunci probabil că n-o să fie nimic nou pentru tine, dar merită pentru a da un refresh.

5. Personal History, de Katharine Graham

Sunt memoriile lui Katharine Graham, cea care a condus Washington Post – s-ar putea să știi filmul The Post bazat pe povestea ei, regizat de Steven Spielberg și cu Meryl Streep și Tom Hanks în rolurile principale.

Washington Post a fost cumpărat (și ulterior condus) de tatăl ei în timpul recesiunii, la o licitație de insolvență și pe un preț extrem de mic,. Câțiva ani mai târziu a venit la conducere Philip Graham, soțul lui Katharine, care s-a luptat cu boli mentale, alcoolism, a înșelat-o cu mai multe femei, a avut un colaps nervos sever și în 1963 s-a sinucis.

Kat avea atunci 46 de ani și s-a văzut nevoită să preia ea conducerea Washington Post, pe care a condus-o până la începutul anilor ’90. A fost una dintre primele femei CEO într-o companie importantă americană – un adevărat imperiu media care a crescut într-o perioadă cu multe schimbări uriașe în societate.

Washington Post s-a remarcat în special datorită rolului jucat în scandalul Pentagon Papers și în afacerea Watergate – investigată și dezvăluită de jurnaliștii lor.

Însă cartea este prea puțin despre jurnalism sau etică în media și foarte mult despre relațiile ei sociale. Intră în detalii despre prieteniile apropiate cu diverși politicieni și președinți (JFK, Lyndon Johnson, Ronald Reagan), cu oameni precum Warren Buffett (cu doi f și doi t, vă rog eu) și Henry Kissinger, toate petrecerile la care mergea, weekendurile în diverse case de vacanță, vacanțele pe iahturi, călătorind cu lunile în Europa, și așa mai departe.

Kat a crescut într-o bogăție pe care am văzut-o doar prin filme – avea mai multe case, dar cea în care a crescut avea câteva zeci de dormitoare și 12 angajați care avreau grijă de ea și de frații și surorile ei, în timp ce mama lor era plecată în Paris să scrie cărți și să petreacă timp cu influencerii de atunci (era prietenă cu Marie Curie, Einstein, Brâncuși și mulți alții). Kat a lucrat pentru o scurtă perioadă în jurnalism, imediat după ce a absolvit facultatea, după care nu a mai lucrat deloc până la moartea soțului ei, când s-a văzut nevoită să preia conducerea Washington Post.

Am rămas cu sentimente amestecate după cartea asta. Are extrem de multe informații interesante, însă din păcate și mult balast, ceea ce-mi lasă impresia că n-a fost editată deloc. Sunt 700 de pagini în care varsă nume peste nume, fără să le pună în context, să spună cine sunt sau de ce erau importante acele personaje (poate doar pentru un american contemporan aveau sens). În același timp, eu personal am rămas cu senzația că a păstrat multe informații secret, erau lucruri care nu se legau.

6. I, Robot, de Asimov

O serie de povești despre interacțiunea dintre oameni și roboți – roboți care o iau razna, unii se cred Dumnezei, alții devin politicieni și conduc lumea. Însă ce a fost pentru mine șocant la această carte este că a fost publicată în 1950 (!!!).

The three laws of Robotics:
1) A robot may not injure a human being or, through inaction, allow a human being to come to harm.
2) A robot must obey orders givein to it by human beings except where such orders would conflict with the First Law.
3) A robot must protect its own existence as long as such protection does not conflict with the First or Second Law.


Alte mențiuni:

  • What makes Sammy Runde Budd Schulberg – Roman de ficțiune despre Sammy, un personaj crescut într-o sărăcie cruntă, care devine faimos și are succes în industria entertainmentului (Hollywood-ul anilor ’30) doar prin manipulare și înșelat. Cu alte cuvinte, Sammy este un fel de Ari Gold (pentru cine a văzut Entourage), cu o ambiție uriașă și fără pic de moralitate, compasiune sau etică. Autorul Budd Schulberg lucrase ca scenarist și producător TV, ceea ce l-a ajutat să construiască niște dialoguri foarte mișto în carte, și s-a inspirat din viața tatălui autorului, celebru producător Hollywood. De altfel, Samuel Goldwyn (da, acel Goldwyn din Metro-Goldwyn-Mayer) i-a oferit bani ca să nu publice cartea.
  • Speaker for the Dead, de Orson Scott Card (Ender’s book #2) – povesteam în newsletterul anterior că am citit prima carte Ender’s, iar mai mulți dintre voi mi-ați recomandat să le citesc și pe următoarele din serie. Mulțumesc pentru recomandare, intră în niște subiecte filosofice legate de libertate, egalitate, cercetare, intervenție în alte societăți. Mi-a plăcut mult această continuare. (O s-o citesc și pe a treia, dar m-am bucurat atât de mult de primele două încât amân cât mai mult momentul când mă voi apuca de ea, precum am făcut și cu altele în trecut).
  • High Conflictde Amanda Ripley – O carte despre cum ne certăm într-un mod care nu este constructiv, ce ne face să devenim iraționali în diverse dispute și cum nu mai știm să ne ascultăm unii pe alții. Amanda Ripley este jurnalistă de profesie iar un fragment din carte a fost publicat recent în DoR: Capcana conflictului distructiv. (Cartea a fost tradusă și publicată recent la editura Publica, o poți cumpăra la pachet cu noul număr al revistei DoR).


NOTĂ DE FINAL:

Până în urmă cu 10 ani nu citeam deloc, nici măcar o carte pe an. Era o repulsie cauzată de școală și sistemul educațional românesc, peste care am reușit să trec târziu, când am realizat cât de mult m-a tras în jos faptul că nu citeam. Am trecut în extrema celaltă și am început să citesc mult și din toate genurile, în încercarea de a recupera acel timp pierdut.

Acum vorbesc public despre asta, în speranța că nu vor face și alții greșeala pe care am făcut-o eu.

Dacă te ajută ce scriu aici, mi-ar plăcea tare mult să știu – dă-mi reply / mesaj privat / telegramă prin porumbel / semnal cu fum și spune-mi.

Love,

– Cristina (aka fraiera cu etică)

Arhivă:

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

2 comentarii

2 comentarii. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed