Raportul cărților pe 2022 – Q2 | Cristina’s Friday Read

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Aloha! 💃💃

Mă prezint azi în inboxul tău cu raportul cărților celor mai interesante cărți citite de mine în Q2 al acestui an.

Am citit ceva mai mult decât în Q1, parțial fiindcă am simțit nevoia să devorez mai multă ficțiune decât consum de obicei (prin contrast, cărțile de non-ficțiune le citesc mai încet, ca să-mi iau notițe și să am timp să procesez și să aplic) și parțial fiindcă am avut o vacanță în care n-am făcut altceva decât să citesc (mulțumiri eterne, dragă Grecie).

Da, este o listă a celor mai interesante cărți citite de mine în ultimele luni, însă asta nu înseamnă că sunt cele mai bune pe aceste teme sau că le-aș recomanda 100% oricui, oricând.

Vorba lui Bruce Lee:

Research your own experience, absorb what is useful, reject what is useless, add what is essentially your own.” (Bruce Lee)

Iar dacă ai nevoie de cărți recomandate pentru o situație anume / o provocare de care te lovești, nu uita că poți să-mi dai un semn și să mă întrebi înainte să-ți cumperi din cărțile menționate de mine pe atunci, că s-ar putea să îți propun niște alternative mai la țintă.

Mnoh, zic să trecem la listă. happy Ca de obicei, linkurile de pe titlurile cărțlor te vor trimite spre GoodReads.

***

Cele mai interesante cărți din 2022 – Q2:

1. Earthseed, de Octavia Estelle Butler

Acțiunea cărții se petrece în anii 2020, într-o societate prăbușită din cauza dezastrului climatic, a inegalității între oameni și a lăcomiei corporațiilor. Apa este mai scumpă decât benzina, instituțiile publice nu mai funcționează, oamenii se omoară între ei iar cei mai mulți sunt analfabeți și dependenți de droguri care-i ajută să evadeze din realitate.

Minoritățile etnice și religioase sunt atacate constant, iar noul președinte SUA promite să “make America great again“. – apropo, cartea a fost publicată în 1993, iar Octavia Butler (autoarea) a murit în 2006, cu mult înainte ca Trump să fie ales președinte.

Personajul principal din Earthseed este Lauren Olamina, o adolescentă afro-americană afectată de ceva ce autoarea a numit hiper-empatie. Mai exact, are capacitatea de a simți la fel de puternic durerile altora sau alte senzații la care este martoră.

Ea crește într-o comunitate închisă care, în ciuda zidurilor înalte și a armelor deținute, la un moment dat este distrusă. Membrii comunității sunt uciși, la fel și toată familia ei, iar ea se vede forțată să plece într-o lungă călătorie spre nord.

Cartea arată călătoria ei spre nord, încercarea de a supraviețui într-o civilizație care a luat-o razna, dar și cum începe să atragă oameni într-o nouă comunitate. Pornind de la ideea că destinul omenirii este să plece de pe pământ și să călătorească mai departe, spre stele, Olamina dezvoltă în timp un nou sistem de credințe, un fel de religie pe care o numește Earthseed. Unul din principiile acestui sistem de credințe este că:

“All that you touch
You Change.

All that you Change
Changes you.

The only lasting truth
Is Change.

God
Is Change.”

Earthseed este o distopie scrisă de Octavia Butler, una din cele mai renumite scriitoare afro-americane, considerată profet pentru abilitatea ei de a-și imagina viitorul apropiat. Ea spunea că munca ei vine pur și simplu din faptul că-și imagina ce s-ar putea întâmpla dacă un anumit lucru continuă în același ritm și extrapola din diverse condiții sociale, economice sau climatice.

Octavia Butler avea mereu ceva de scris la ea, pentru a-și putea nota oricând materiale pentru poveștile pe care le scria. Scria detalii din diverse povești auzite la știri, versuri la piesele pe care le auzea la radio, idei legate de ce-i motivează pe oameni etc. Atunci când a murit, a donat o colecție de 386 de cutii cu jurnalele ei, notițe, drafturi de povești etc.

Citește și acest articol scris de Lauren Valdez (soția lui Tiago Forte): God is Change: Octavia Butler on Post-Apocalyptic Life


2. Next, de Michael Crichton

La 15 ani după ce a scris Jurassic Park – în care oamenii de știință au folosit DNA pentru a recrea dinozauri, Michael Crichton a scris Next, o carte de ficțiune dedicată direct geneticii. Este un avertisment legat de patentarea genelor, cum sunt folosite țesuturile umane în cercetare, cine le deține, cum se face testarea genetică și multe alte subiecte conexe.

Autorul a fost inspirat de epidemia de SARS (coronavirus 1) din 2003, când oamenii de știință au ezitat să studieze secvența genetică a coronavirusului deoarece era un conflict între organizațiile de cercetare din Hong Kong, Canada și SUA legat de cine deține genomul, cine obține patentul și drepturile comerciale ale descoperirilor. Cu alte cuvinte, interesele de business au primat în fața riscului unei pandemii. (Crichton a murit în 2008 și nu a apucat să prindă pandemia de Covid-19).

Într-un interviu dat când a apărut Next, el spunea că:

The feeling in general that I have is that we have too little information, and the impulse in some quarters to ban things or prevent research or curtail it seems to me ill-advised and also not very practical. Whatever research isn’t done in the United States will be done in Shanghai, so what exactly is being accomplished? I do think that there are some things that have been done in a business sense that are tremendously bad and dangerous and inappropriate, and among those are the patenting of genes. We have within our bodies, for the most part, identical genes, and many of these genes are millions or even billions of years old—they’re found in other animals, they’re found in microorganisms, and yet they’re being patented now—diseases are being patented: Hepatitis C is owned by somebody, Haemophilus Influenza is owned by somebody, the gene for insulin is owned – this seems to me to be very wrong on a number of levels and I hope that this will be changed and the book will be influential in starting a discussion.”

Și Margaret Atwood a scris în aceeași perioadă o distopie despre bio-corporații și cum știința este coruptă de business și spunea că:

A really good example of why you shouldn’t commercialize everything is the SARS epidemic. If public health were something that had to be paid for by an individual, the thing would be all over the place by now. Our world is not made of watertight compartments. Choices will come along soon. We hope that we will make the informed ones. We hope that we will not commercialize bloody everything. We hope that there will be watchdogs in place to keep things from getting out of hand.”


3. Pădurea întunecată – Amintiri din Epoca Pământului, volumul 2, de Liu Cixin

Mi-a plăcut atât de mult The Three Body Problem, adică primul volum din trilogia hard SF “Amintiri din Epoca Pământului”, încât țin minte că nu puteam abține să nu-l citesc de Crăciun pe sub masă, la adunarea cu toată familia.

Doar că asta se întâmpla în 2017 – am scris despre asta în articolul cu cele mai bune cărți ale acelui an. Câțiva ani mai târziu, am decis că e timpul să citesc și al doilea volum din serie. (Mda, încerc să amân cât mai mult lucrurile de care mă bucur foarte tare și să nu fac bingeing pe ele big grin ).

Scrisă de scriitorul chinez Liu Cixin, seria spune povestea primului contact uman cu civilizații extraterestre. Trisolaris, o civilizație aflată în pericol de dispariție, plănuiește să ne invadeze după ce a primit un contact de pe pământ trimis în cadrul unui proiect militar secret din timpul Revoluției Culturale din China.

Se estimează că Trisolarienii vor ajunge la noi peste 4 secole. Între timp, pământul se împarte între mai multe tabere: cei care sunt dezamăgiți de umanitate în general și vor să-i primească cu brațele deschise – fie ca să preia controlul asupra noastră și să ne forțeze să devenim mai buni, fie ca să ne omoare pe toți, iar o altă tabără mare se pregătește de lupta împotriva invaziei.

Pentru a apăra pământul, înființăm un proiect nou, “Cei cu fața la zid”: patru persoane din lume primesc puterea absolută (la pachet cu resursele) de a lua decizii strategice, fără a da explicații nimănui altcuiva.

Citește-o dacă vrei să te lauzi că ai citit cărțile atunci când va apărea producția Netflix bazată pe cărțile lui Liu Cixin, la care lucrează creatorii / scenariștii Game of Thrones. Sau pentru a evada din problemele tale de zi cu zi. Atunci când pui în perspectivă faptul că pământul e pe cale să fie invadat de extratereștri, parcă grijile devin ceva mai mici.


4. Genghis Khan and the Making of the Modern World , de Jack Weatherford

O carte bună pentru o introducere în istoria lui Genghis Khan și a mongolilor, din care se pare că am uitat – sau am omis – destul de multe. (iar prin “noi” mă refer la omenire în general). Cartea asta arată viața lui Genghis Khan, contextul de acum ~800 de ani, cum a ajuns să acumuleze influență, strategiile militare folosite și impactul imperiului lui din 1227 (când a murit) în următoarele multe sute de ani.

Ce mi s-a părut interesant este că în timp ce Europa ne dădeam în cap între noi, sub Genghis Khan se pare că a existat extrem de multă libertate și toleranță, diversitate, toate religiile coexistau simultan și a interzis legile prin care femeile erau vândute. A încurajat curiozitatea și a creat școli publice, a creat un sistem de poștă, a construit poduri care au ajutat la parcurgerea imperiului lui, a introdus primul sistem internațional al banilor de hârtie (și primele reglementări împotriva inflației, însă n-au funcționat și s-a revenit la monezi) și, în general, tot felul de legi care au încurajat comerțul și o piață liberă – și care ulterior au ajutat și la răspândirea ciumei. Un alt lucru neobișnuit pentru acea perioadă a fost că îi avansa pe cei din jurul lui doar în funcție de merite, loialitate și ceea ce realizau, și nu în funcție de gradele de rudenie.

Am și un disclaimer personal: cartea este scrisă sub formă de narațiune, fără să prezinte exact cum s-a ajuns la acele concluzii și ce dovezi există, așadar nu-mi dau seama de greutatea unor afirmații făcute și, din păcate, istoria este punctul meu cel mai slab (traume rămase din școală – excelam la geografie, dar din istorie nu s-a lipit nimic și acum, mulți ani mai târziu, regret și lucrez pentru a recupera).


5. The Sports Gene, de David Epstein

Când vine vorba de sport, cât e talent? Cât sunt responsabile genele? Cât e datorită antrenamentului? Am putea ajunge cu toții olimpici dacă ne-am antrena suficient de mult?

David Epstein a explorat subiectul performanței în sport și a atacat din toate unghiurile dezbaterea natură vs mediu. Demontează mai multe mituri din zona asta, de ce unele abilități sunt mai degrabă genetice iar altele, care presupunem că sunt voluntare (precum motivația unui atlet de a se antrena), este posibil să fie moștenite. Iar despre mitul celor 10,000 de ore ale lui Malcolm Gladwell am scris și eu mai demult.

Recomand și Range, cealaltă carte scrisă de David Epstein, am scris despre ea în acest newsletter din 2019: De ce generaliștii fac performanță într-o lume a supra-specializării?


6. Roar, de Stacy Sims

O carte despre femei, pentru femei, care pleacă de la ideea că femeile nu sunt niște “bărbați mai mici” și atunci e normal să nu ni se potrivească planurile de antrenament și nutriție construite de bărbați, pentru bărbați, testate doar pe bărbați.

Ba mai mult, pe lângă faptul că noi ca femei ne vom simți rău dacă urmăm diete la care bărbații fac performanță, riscăm să dăm de tot felul de probleme hormonale.

By the way, că tot a revenit fastingul la modă de câțiva ani, aș menționa ceva ce mi-aș fi dorit eu să știu de mai demult, și anume că nu e ok ca femeile să facă fasting în toate etapele lunii și în special nu e bine dimineața – spun asta mai ales pentru cele care se luptă cu PCOS (sindromul ovarelor polichistice) sau probleme de infertilitate. Fastingul – adică postul – are multe beneficii pentru sănătate și longevitate, dar nu făcut oricând și oricum. (partea bună e că pe afară au început să apară multe femei medici care vorbesc despre asta, partea rea e că nu sunt la fel de carismatice precum bărbații medici podcasteri care vorbesc despre fasting fără să facă aceste asteriscuri.)

WOW ce paranteză lungă tocmai am făcut! Revenind la Roar. Este o carte introductivă bună pentru femeile care vor să facă sport la un nivel mai avansat și să-și construiască un plan de antrenamente, nutriție și hidratare care să se potrivească nevoilor lor, adaptat la fluctuațiile de peste lună.


7. Peak Mind, de Amishi P. Jha

Până acum mi se pare cea mai bună carte pe care am citit-o despre cum meditația ne poate ajuta să ne concentrăm mai bine și să nu ne mai pierdem în feed-urile social media & co. Scrisă de neurocercetătoarea Amishi Jha, care și-a dedicat toată viața studiului atenției la fiecare nivel. Include mai multe exerciții scurte de meditație care ne pot ajuta să ne întărim atenția sau cu mental fog (pentru cei rămași cu long covid).


8. Ultralearning, de Scott Young

Ultralearning, în definiția lui Scott Young, este o strategie pentru a acumula noi skill-uri și cunoștințe într-un mod intens și dirijat 100% de noi. Cu alte cuvinte, ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce vrem să învățăm, cum învățăm, și ne construim propriul plan pentru a ajunge la rezultatele dorite. Cartea oferă niște principii de bază pe care le-au urmat toți cei care învață în mod intens și eficient, lucruri pe care le putem urma și adapta în funcție de obiectivele noastre și ce ne dorim noi să învățăm. Am povestit mai multe despre ea în acest newsetter dedicat: Principii pentru învățare accelerată.


9. The Molecule of More, de Daniel Lieberman și Michael Long

După podcast-ul lui Huberman de anul trecut dedicat dopaminei, “I went down the rabbit hole” și am devorat tot ce am găsit pe tema asta. Este un subiect esențial pentru a înțelege dependențele, motivația, dorințele, entuziasmul, flow-ul, percepția timpului și a plăcerii, de ce ne schimbăm și când ne schimbăm, de ce suprastimularea duce la pierderea motivației și cum ne-ar putea ajuta un reset al dopaminei.

Mențiuni pe scurt:

  • Liceul 13, de Radu Octavian – publicată la editura Story Craft Publishing, lansată de Daniel Zărnescu. Carte horror pentru young adults, cu temă… bullying-ul (yup, yup!). Maria Stanciu, elevă în clasa a XII-a a Liceului 13, se sinucide aruncându-se în fața trenului. Vlad Dinu, colegul de clasă al Mariei, ajunge în posesia jurnalului fetei și începe să citească, din dorința de a înțelege gestul ei. În același timp, colegii lui încep să moară pe rând, într-o serie de accidente ciudate. Este a doua carte pe care o citesc de la Radu Octavian și o să-l am invitat în următorul episod de podcast pe care-l lansez happy Coming real soon! (Ai apucat să asculți episodul anterior?)
  • Tot din seria cărți de ficțiune pentru adolescenți, în ultimele săptămâni am devorat cu drag și Ender’s Game, de Scott Orson (recomand pentru cum a construit personajele), și Ready Player One și Ready Player Two, de Ernest Cline (pe astea le recomand mai ales pentru fanii culturii pop și a jocurilor din anii ’80, cu mențiunea că este foarte diferită cartea de film).
  • Efemeride, de Irvin Yalom: o serie de 10 povestiri scrise de Irvin Yalom în care descrie provocările pacienților săi. Despre sensul vieții și despre moarte.
  • Building a Second Brain, de Tiago Forte. Cum luăm notițe în era digitală? Cum le organizăm? Cum ne asigurăm că le folosim pentru a produce / exprima ceva, fără să ne simțim copleșiți de volumul de informații? Despre asta este cartea lui Tiago Forte, care a creat sistemul Building a Second Brain (bazat pe GTD al lui David Allen). Povestim despre ea miercuri la book-club (20 iulie)!
  • În raportul Q1 pe 2022 îți povesteam despre cât de mult mi-a plăcut The Ministry for the Future, de Kim Stanley Robinson, o carte de ficțiune despre încălzirea globală – și una din cele mai bune cărți citite de mine anul ăsta. Am aflat între timp că a fost tradusă și în română, la Armada (parte din editura Nemira), sub titlul Ministerul pentru Viitor.

NOTĂ DE FINAL:

Până în urmă cu câțiva ani nu citeam deloc, nici măcar o carte pe an. Era o repulsie cauzată de școală și sistemul educațional românesc, peste care am reușit să trec de abia la 20 și ceva de ani, când am realizat cât de mult m-a tras în jos faptul că nu citeam.

Acum citesc mult, în încercarea de a recupera tot acel timp pierdut, și citesc de toate, fiindcă sunt curioasă din fire. Am decis să vorbesc public despre asta, în speranța că nu vor face și alții greșeala pe care am făcut-o eu.

Iar dacă te ajută ce scriu aici, mi-ar plăcea tare mult să știu – dă-mi reply / mesaj privat / telegramă prin porumbel / semnal cu fum și spune-mi! happy

Happy Friyay,

– Cristina

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.


Leave a Reply