4 ani de la o intersecție de drumuri (și câteva anunțuri)

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

„Andrei?”
„Da?”
„Hei. Cristina Chipurici te deranjează. Pyuric. Ai câteva minute, poți vorbi puțin?”

Era o dimineață de marți, mai exact 16 mai 2017, când am reușit să-mi reduc la tăcere ego-ul. Ăla a fost momentul când am pus mâna pe telefon, l-am sunat pe Andrei Roșca și i-am cerut ajutorul.

Habar n-aveam la ce să mă aștept. Nu știam ce face mai exact Andrei. Nu aveam idee ce înseamnă change strategy, ce e coachingul, cu ce se mănâncă.

Ce mi-era clar era că mă simțeam rătăcită.

Mă apropiam de pragul de 30 de ani și așteptarea mea era ca până la vârsta aia să fi știut deja cine sunt, ce fac, ce vreau să fac, încotro mă îndrept.

Când colo, mă simțeam ca și cum urcam la nesfârșit un munte. Nici măcar nu știam dacă urc în direcția bună, fiindcă aveam impresia că parcurg același cerc. Vârful muntelui era în ceață și nu vedeam nimic. În tot capul meu era doar o ceață. Cred că fix cuvintele astea i le-am spus și lui Andrei când i-am dat acel telefon.

Revenisem la industria muzicală de aproape un an, ca să-mi urmez pasiunea. Nu așa spune toată lumea, că trebuie să-ți urmezi pasiunea, fie ce-o fi? Lucram ca nebuna mai mult ca oricând, 14 ore pe zi, 7 zile din 7, de n-aveam timp nici să mănânc și, cu toate astea, eram la pământ – financiar și moral. În 9 luni nu făcusem în total nici măcar 500 de Euro, ceea ce însemna că mă întorsesem în același punct din care plecasem cu câțiva ani înainte, când renunțasem prima oară la muzică. Artiștii cu care îmi doream eu să lucrez nu-și permiteau să lucreze cu mine sau nici măcar n-aveau nevoie de ajutorul meu, iar cu ceilalți nu voiam să interacționez, fiindcă nu aveam același set de valori.

Era un conflict între cum mă definesc eu și cum îmi acopăr niște nevoi de bază. Și nu vedeam cum aș fi putut să ies din acel cerc.

Pierdusem deja timp prețios încercând lucruri și nu mai vedeam variante noi. Și dacă nu funcționase nimic din ce încercasem până atunci, am acceptat (cu greu) că poate venise timpul să testez și alte soluții. Aveam nevoie de ajutor din afară. Eram convinsă că aș fi reușit și singură, dar nu eram dispusă să dureze atât de mult.

Cu Andrei mă știam de ani buni, am avut ocazia să interacționăm în mai multe contexte. În același timp, nu ne știam suficient de bine ca el să fie “biased”.

Terminasem amândoi același liceu, pe urmă ne-am intersectat în contextul începuturilor bloggingului în România: el pornise primul blog colectiv din România (Bookblog.ro, un blog de cărți) în aceeași perioadă în care pornisem eu blogul de muzică (monden.info). Îi cunoșteam istoricul pe partea de antreprenoriat, businessurile pe care le construise – un “skin in the game” care-mi oferea încredere în el. Știam că la un moment dat se apucase să facă coaching și că ajuta oamenii să se schimbe, știam că ajutase câțiva prieteni apropiați.

Pentru mine era suficient. Habar n-aveam ce înseamnă coachingul, n-aveam nicio așteptare. Țin minte doar că mi-era extrem de rușine să recunosc că aveam probleme financiare, că mă simțeam o inadaptată de aproape 30 de ani și că aveam nevoie de ajutorul lui.

Și fix asta i-am spus.

Am trecut peste ego iar acel telefon pe care i l-am dat în mai 2017 a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în viața mea. Am căpătat claritate și am apucat-o pe total alt drum față de cel pe care mă aflam până atunci – și pe care mă blocasem.

Februarie 2020. La trei ani după ce i-am dat acel telefon și am făcut mai multe sesiuni de change strategy împreună, când viața mea arăta complet diferit, l-am rugat pe Andrei să înregistrăm o conversație pentru podcastul meu. Am povestit atunci despre ce înseamnă change strategy (adică ce face Andrei) și cum este diferit față de coachingul clasic, terapie, mentoring, consultanță și altele, mituri și preconcepții legate de zona asta de dezvoltare personală, antreprenoriat, pasiune, meditație și multe altele.

Conversația noastră a ajuns la persoane care și-au schimbat la rândul lor radical viața (în bine, evident). În ciuda faptului că are 3 ore, a fost atât de apreciată încât am avut persoane care ne-au scris și ne-au spus că au ascultat-o de 3 ori – și încă primim astfel de mesaje, de la oameni care descoperă astfel noi unelte care-i ajută și o apucă pe complet alt drum.

Între timp am mai înregistrat câteva episoade de podcast împreună, care au ajuns tot la câteva mii de oameni, în ciuda faptului că sunt la fel de lungi. Oameni care au și acționat în urma lor, nu doar au consumat conținutul.

Iunie 2021. Înapoi în prezent. Dacă te numeri printre cei abonați la newsletterul lui Andrei, vei începe să observi schimbări. Recent ne-am unit forțele și, de acum înainte, newsletterul lui se va numi 0+ Insider iar informațiile vor veni de la amândoi.

Cu această ocazie pornim și o nouă serie de episoade ZeroPlus, discuții despre cărți – un fel de mini-book-club înregistrat. Primul este despre strategie, pornind de la cartea Good Strategy Bad Strategy, următorul o să fie despre știința din spatele meditației (ocazie cu care mulțumesc tuturor celor care ați completat formularul din newsletterul anterior).

Deoarece ne dorim să venim cu și mai multă valoare decât până acum, mai pregătim și altele, dar toate la timpul lor happy

***

Linkuri utile:

Alte anunțuri:

  • Se apropie finalul lunii, ceea ce înseamnă că o să revin cu raportul cărților citite pe Q2. Poate ți-a scăpat raportul pe Q1.
  • În curând voi aniversa și 4 ani de când am pornit acest newsletter. Pentru cine s-a abonat mai târziu, am pus într-un singur loc toată arhiva – găsești la acest link și ce trimiteam via Mailchimp (perioada iulie 2017-aprilie 2021), și ce trimit acum în prezent via ConvertKit. Iar dacă te gândești să-ți pornești și tu un newsletter, am updatat articolul de pe blog despre ce greșeli să nu faci, unde intru în detalii tehnice.
  • Acum că nu mai cunosc pe nimeni în jur care să nu fie vaccinat, profit de fereastra asta și am reînceput să intru în studio pentru a înregistra podcastul meu. Voi lansa în curând câteva episoade noi, dar între timp vezi să nu ratezi din cele deja lansate. I-am avut invitați până acum pe:
    • Deliric – fiind primul episod, am inversat rolurile la care te-ai aștepta și mi-a luat el mie interviu. Avem o istorie de 10 ani, este unul din cei mai apropiați oameni și care mă cunoaște cel mai bine, așadar am avut încredere că știe ce butoane să apese, că nu-mi va cosmetiza povestea și nici nu se va da înapoi de la a-mi adresa întrebările alea grele. Dacă vrei să-mi cunoști istoricul, ăsta e probabil cel mai bun loc de unde să începi.
    • Sergiu Floroaia – povestim despre stand-up, tehnici de controlat emoțiile când urcă pe scenă, procesul de creație și teoriile umorului.
    • Andrei Roșca – despre strategii de schimbare.
    • Carmen Albișteanu – despre competiții de alergare și nutriție.
    • Robert Hajnal – despre ce puteam vorbi cu unul din cei mai buni ultramaratoniști montani din România și din lume? Am povestit despre disciplină și motivație, de ce a renunțat la cariera militară pentru a călători în jurul lumii, cum își antrenează psihicul și ce greșeli a făcut.
    • Daniel Zărnescu – despre piața de carte din România, cum antrenezi scrisul exact ca pe alte skilluri, mituri legate de talent și de ce a pornit o editură de carte.
    • Ryan Holiday – despre stoicism, creativitate, mentorship, cum să privești cărțile ca pe o investiție, obiceiurile care i-au schimbat viața, Workaholics Anonymous și ce se întâmplă când ne atașăm identitatea de munca pe care o facem. (Apropo de Ryan, tocmai a fost ziua lui și a scris despre 34 de greșeli făcute până la 34 de ani, îți recomand să citești.)

***

Nici nu știu cum să închei newsletterul de azi. Cred că în primul rând simt nevoia să îți mulțumesc că ai citit până aici. Chiar sper că îți sunt utile toate acestea și găsești valoare în ele.

Uneori nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva am devenit prea conștienți de toate problemele din lume și tot ce e în neregulă cu noi. Ne simțim din ce în ce mai vinovați că nu lucrăm mai mult cu noi sau că nu ajutăm mai mult. În timp ce s-a agravat conștientizarea noastră asupra problemelor, pare că a rămas în urmă conștientizarea soluțiilor mari existente și a apărut un dezechilibru aici.

Mi-aș dori să facem un efort mai mare pe a ne concentra pe acestea din urmă (adică pe soluții), să acționăm, să testăm, să implementăm toate lucrurile pe care le citim, să nu avem așteptarea să ne iasă din prima, să învățăm din greșelile pe care le facem. Nu doar să consumăm mai mult conținut care să ne facă mai conștienți de probleme, mai vinovați, mai copleșiți, mai… victime.

Conștientizarea este doar primul pas pe drumul schimbării – și da, este un pas esențial, fiindcă n-avem cum să avansăm altfel. Însă este degeaba dacă rămânem blocați în a consuma mai multă informație despre lucrurile care se întâmplă și motivele din spate, dacă nu conștientizăm și soluțiile existente, dacă nu ne asumăm responsabilitatea și începem să acționăm.

Zile cu soare – și cu acțiune. happy

– Cristina

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed