Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
Neața,
În vara 2017, când am pornit acest newsletter, am setat ca toți cei care vă abonați să primiți un mail de welcome de la mine. În prezent s-a ajuns la o serie mai lungă de mail-uri, dar mult timp a existat unul singur, care avea scopul să ne cunoaștem mai bine.
În acel mail vă întrebam care este provocarea voastră actuală. Săptămâna asta, cineva mi-a adresat înapoi întrebarea (dacă nu mă înșel, e prima dată când se întâmplă asta) și mă gândeam cum ar fi să public aici răspunsul – ușor extins.
Provocarea mea actuală este să încerc să-mi dau seama cum aș putea simplifica acest newsletter.
L-am pornit din nevoia de a da mai departe prietenilor din lucrurile pe care le învăț și, astfel, să mi se clarifice și imprime și mie mai bine acele gânduri, idei și lecții. Aveam doar 4 prieteni abonați. Era un spațiu de joacă.
De la 4 recomandări de materiale interesante (articole, podcasts) și o recomandare de carte, în ultimii ani l-am complicat ft tare. M-am dus spre texte lungi, multe chiar de câte 4-5000 de cuvinte. Am făcut asta în special după ce m-am simțit vinovată că l-am închis o perioadă (credeam că pentru totdeauna) și pe urmă l-am redeschis.
Am început să mă auto-cenzurez, să nu mai scriu atât de personal, copleșită de cifre, de o presiune și responsabilitate pe care mi le-am pus singură pe umeri. Nu mai erau doar Mihnea, Ștefan, Diana și Ergo care mă citeau, ci m-am dus spre 3000 de cititori și un open rate de 75% (which I know is huge pentru un newsletter).
Astea pentru mine nu sunt doar niște cifre – și deja îmi imaginez cum influencerii râd cu spume când aud de astfel de cifre minuscule în comparație cu ce se laudă ei. Dar pentru mine sunteți 3000 de oameni în carne și oase, cu viețile proprii, cu familii și prieteni și joburi și provocări și hobbyuri și probleme de sănătate. Oameni care-mi scrieți înapoi. Oameni care mi-ați spus cât de mult v-au ajutat informațiile de aici și cât de mult v-ați schimbat viața. Și, bineînțeles, sunteți și câțiva care aveți cereri, aveți așteptarea să vă îndeplinesc eu anumite nevoi, aveți pretenții și judecăți și n-aveți nicio problemă să le verbalizați.
Însă nimic nu se compară cu presiunea pe care o pun eu singură pe mine.
Asta fiindcă cea mai mare teamă a mea este că aș fi superficială – și știu că am mai vorbit despre asta în newsletter și prin book-club-urile / workshopurile pe care le țin. Este motivul pentru care tind să mă duc spre analysis paralysis. Adică pun presiune pe mine să fac newsletterul perfect iar rezultatul este că ajung să nu-l mai fac. Trimit newsletterul mult mai rar și shareuiesc infinit mai puțin din chestiile pe care le descopăr / învăț.
La nivel rațional, știu că n-o să fie niciodată perfect. Dacă aștept să fie perfect, pot să aștept la infinit. Este mai degrabă o poză de moment. Azi citesc despre ceva, mâine mă fascinează un anumit autor, poimâine deja am alte provocări. Evoluez, învăț lucruri noi, mi se schimbă interesele și preferințele – și așa e și normal, altfel ar însemna că stagnez.
Dar la nivel emoțional… e greu. Așa cum mă lupt după fiecare workshop fiindcă mă simt vinovată că nu pot să țin oamenii de mânuță să facă anumite lucruri care i-ar ajuta pe termen lung – să meargă la terapie, să facă meditație și sport, să facă muncă de auto-reflexie, să poarte niște conversații grele șamd. Nu sunt niște lucruri aflate sub controlul meu. Doar că dacă 9 oameni schimbă ceva în urma acelui workshop și al 10lea nu face nimic, atunci o să mă concentrez doar pe acel al 10lea, fiindcă întărește o idee pe care o am: aceea că aș fi superficială. E o luptă imposibil de câștigat.
Din nou – la nivel rațional știu că sună stupid și probabil că mulți nu veți înțelege, dar nu e vorba de rațional ci de emoțional. Am toți piticii ăștia pe creier și încerc să dansez cu ei, să ne împrietenim.
Încerc să revin la mindset-ul vechi cu care scriam acest newsletter, acela definit de joacă, de curiozitate. Așa că newsletterul de azi e apropiat de cele vechi. E mai simplificat. E personal. E cu diverse lucruri care-mi ocupă atenția și recomandări de cărți. E o poză de moment. Iar când o să mai scriu texte lungi, o să le public altundeva (pe site-ul propriu sau la alți colaboratori) și o să pun linkuri spre ele.
(Apropo, am pus aici toată arhiva, cu toate newsletterele trimise vreodată.)
1. Am stat de vorbă cu Andreea Pietrosel și a ieșit un interviu publicat în Republica.ro. Vorbesc despre productivitate, relația cu tehnologia, de ce e important să conștientizăm ce ne luăm dintr-o aplicație (de preferat înainte să ne închidem contul pe acea aplicație, fiindcă o să ne trezim că avem fix aceleași obiceiuri toxice, dar în altă parte) și cum ne-ar putea ajuta meditația să ne creștem puterea de concentrare.
***
2. Cei de la Upswing își măresc echipa și sunt în căutarea unui content strategist (mid-senior) și SEO specialist (senior). Joburi full time, remote. Este una dintre companiile pe care le recomand fără pic de ezitare – dacă vrei să înțelegi de ce, poți asculta episodul meu de podcast cu Radu Mărcușu, CEO-ul Upswing, în care am discutat pe larg despre cultura lor organizațională și cum a evoluat.
***
3. Îmi place atât de mult trilogia Marte, de Kim Stanley Robinson, încât am decis să o dau la concurs – este vorba de setul tradus și publicat la imprintul Armada (Nemira).
Dacă vrei s-o iei la tine acasă, lasă un comentariu la acest articol scris de mine, prin care să răspunzi pe larg la întrebarea:
Ești unul dintre liderii primei colonii pe Marte. Ce idei de organizare a noii societăți ai vrea să propui și de ce, cum le argumentezi / susții în fața celorlalți?
Poți să abordezi din orice unghi vrei tu, să te inspiri din ce există deja pe Terra sau să vii cu lucruri complet noi – orice îți trece ție prin imaginație. Nu ai limită nici la numărul de cuvinte.
Have fun with this! 
(nu-mi răspunde la newsletter, scrie direct acolo pe blog, ca să fie comentariu public).
***
4. Am citit zilele trecute un articol mișto scris de Taylor Pearson, despre cultura Kaizen de la Toyota și echilibrul între a munci din greu vs a munci inteligent. Uite un citat din el:
„The more you use Work Harder as a solution, the more you will also have to use it in the future. However, it works right away. The initial impact of working harder is usually an increase in productivity, the negative compounding doesn’t kick in for a bit.
Working Harder means more ROI today, but deteriorating over time.
The reason process improvements are hard to get done is this initial decline in productivity. The immediate feedback is bad so you have to commit to seeing it through. It’s analogous to eating healthy or going to the gym.
Eating pizza and sitting on your couch is initially way more rewarding than eating a salad and going to the gym. However, it compounds negatively. The more you do it, the worse you feel and less able you are to do other things.”
Articolul full este aici: The Physics of Kaizen: Why Somebody Should Get Credit for Fixing Problems That Never Happened
***
5. Când nu citesc SF, trec încet și sigur prin cartea lui Răzvan Rughiniș, pe care o avem la următorul book-club (miercuri, 19 aprilie, da?): Societatea digitală: stăpâni, cetățeni sau sclavi?. Este despre AI, Big Data, algoritmi și automatizări – toate astea explorate cu ochi de inginer, prin lupa eticii aplicate. Răzvan este profesor la Politehnică (București), doctor în știința calculatoarelor și absolvent al masterului de Etică Aplicată (cel pe care-l urmez eu în prezent, la Filosofie).
Apropo – în seara de joi, 13 aprilie, o să fie invitat la una din dezbaterile CCEA (Centrul de Cercetare în Etică Aplicată) – se ține la Facultatea de Filosofie și intrarea este liberă pentru toată lumea, nu este nevoie nici de înscriere.
***
6. Nu obișnuiesc să precomand cărți, cu excepția autorilor în care deja am foarte mare încredere și de la care am consumat atât de mult conținut online încât vreau să îi susțin. Ăsta este cazul și cu noua carte a lui Peter Attia, Outlive.
Peter Attia este medic specializat pe longevitate și performanță, prieten cu Andrew Huberman, Matthew Walker, David Sinclair etc. L-am descoperit în 2016, în Tools of Titans a lui Tim Ferriss, însă mi-a atras atenția de abia când l-am auzit discutând despre conceptul de decatlon centenarian (tot într-un podcast cu Tim Ferriss, de prin 2019).
Attia se întreba așa: dacă vreau să trăiesc până la 100 de ani, ce îmi doresc să fiu capabil fizic să fac ca să fiu satisfăcut de viața pe care o duc? În cazul lui, își dorește să fie independent, se poată juca cu nepoții – fie pe covor (și să se poată ridica cu un singur punct de susținere – adică o singură mână), fie să-i poată lua în cârcă. Vrea să fie în stare să-și care 2 pungi de cumpărături pe scări. Vrea să poată ridica o geantă grea deasupra capului, s-o poată pune în compartimentul din avion. Vrea să poată ieși dintr-o piscină fără să aibă nevoie să folosească scara etc.
Care ar fi niște exerciții fizice care ar semăna cu acele activități? Pornind de la asta, a început să facă reverse engineering și să calculeze în funcție de declinul inevitabil care vine odată cu vârsta: la 100 de ani vrea să facă la nivelul ăsta, asta înseamnă că trebuie să fie capabil să le facă la nivelul ăsta la 80 de ani, la nivelul ăsta la 60 de ani, … și tot așa până la vârsta actuală (Attia tocmai a împlinit 50, dar arată mai bine decât arăta la 30).
Outlive este o carte despre longevitate. Mă aștept să găsesc o recapitulare a tuturor ideilor promovate deja de el în podcast, un loc în care le-a pus pe toate la un loc.
Ce-mi place la Attia este că vorbește foarte mult despre studiile pe care se bazează diverse concluzii – le explică, arată punctele slabe din felul în care au fost făcute, spune cum se bat cap în cap, detaliază cum și când și-a schimbat părerea despre ele șamd. Nu este genul categoric, care să spună că există doar alb și negru, ci prezintă toate nuanțele. Asta înseamnă și că este ceva mai complex decât ar prefera unii oameni.
Pe o altă vineri,
– Cristina
