Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Ola, amigo, que tal? Cum ai intrat în noul an?

M-am întors din vacanță cu forțe proaspete, deși încă mă simt un pic în hibernare. Am zis că cel mai bun lucru cu care putem începe seria de Friday Reads pe 2023 este o listă de cărți pe care să le citești în următoarele luni.

Înainte să trecem la listă, nu uita că în mai puțin de 2 săptămâni o să țin un nou workshop, de data asta despre cum să folosim calendarul pentru a ne organiza timpul – cu principii pentru a-ți construi un sistem care funcționează pentru tine + framework pentru a-l integra cu alte unelte pentru productivitate. Workshopul o să fie online, pe Zoom, și poți alege să participi fie pe 25 ianuarie (miercuri seara), fie 28 ianuarie (sâmbătă dimineața). Dacă nu poți participa la niciunul dintre ele, există varianta să-ți trimit înregistrarea + toate resursele după. Fee-ul este 300 lei, te poți înscrie de aici și revin eu cu factura și contractul. Ne vedem atunci.

Ok, revenind la lista de cărți. Am selectat câteva cărți pe subiecte variate, pe care ți le recomand în 2023. Am încercat să acopăr mai multe nevoi / stări, dar în același timp să nu iasă o listă prea lungă, așa că m-am rezumat la 15 (+ bonus).

Nu sunt neapărat cele mai bune cărți pe subiectele lor, nici nu știu dacă este posibil așa ceva fiindcă fiecare dintre noi rezonează cu un alt stil, însă pentru mine au fost cărțile potrivite citite la momentul potrivit. Probabil că dacă le citeam acum nu mai aveau un impact atât de mare asupra mea precum au avut atunci când le-am descoperit.

Încă ceva, legat de vorba lui Murakami: „If you only read the books that everyone else is reading, you can only think what everyone else is thinking.„. Pentru mine, cărțile astea au fost doar un punct de plecare. Le-am folosit ca să-mi formez o bază cât mai variată, după care am început să mă duc în profunzime pe diverse fire de interes, în funcție de ce nevoi aveam în acea perioadă a vieții. Au fost unele subiecte pe care le-am abandonat, am simțit că am citit suficient și n-am nevoie de mai mult (cel puțin nu până acum), însă au fost și altele din care am citit cărți din ce în ce mai greoaie (mai tehnice, de nișă).

Sper să fie și pentru tine niște porți spre subiecte noi, pe care să le aprofundezi ulterior mai departe.

Iar dacă ai citit deja ceva din ele sau îți sare vreuna în mod special în ochi, let me know

***

15 cărți pe care să le citești în 2023

1. Surely You’re Joking, Mr Feynman! – Richard Feynman

Dacă ai putea sta de vorbă la o cafea / bere / kombucha cu oricine din lumea asta, indiferent dacă mai trăiește sau nu, cine ar fi? Eu m-am gândit de multe ori la asta și, de prin 2017, primul pe lista mea este Richard Feynman. (am chiar și lista de întrebări pe care i le-aș adresa).

Născut în urmă cu un secol, Feynman a fost unul din cei mai importanți fizicieni și printre puținii care au reușit să combine descoperirile științifice cu capacitatea de a le explica și face plăcute publicului larg.

A predat la Caltech (California Institute of Technology), laureat Nobel pentru contribuțiile sale în electrodinamică cuantică (1965), renumit pentru munca la proiectul Manhattan (proiectul SUA de cercetare și dezvoltare a primei arme nucleare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), investigația în dezastrul navetei Challenger (care s-a dezmembrat în 1986, la 73 de secunde după lansare), nanotehnologie, calcule cuantice și multe alte realizări.

Am admirat la el setea de cunoaștere și curiozitatea nemărginită, dorința de a înțelege cum funcționează lumea. Era obișnuit să respingă convingerile altora și făcea experimente prin care punea la îndoială toate presupunerile. În același timp, era conștient că cel mai mare pericol este să se păcălească singur.

Reușea să ia lucruri complexe și complicate, pe care le reducea la principiile de bază și le explica în termeni simpli, prin cuvinte pe care le poate înțelege oricine – chiar și un copil, însă fără a pierde din nuanțe. Uite unul din citatele lui care arată felul în care gândea:

„You can know the name of that bird in all the languages in the world, but when you’re finished, you’ll know absolutely nothing whatever about the bird. You’ll only know about humans in different places, and what they call the bird. So let’s look at the bird and see what it’s doing – that’s what counts. I learned very early the difference between knowing the name of something and knowing something.”

Mai mult de atât, era genul de om care se bucura la maxim de viață. Făcea tot felul de glume, spărgea seifurile colegilor de muncă în timpul proiectului Manhattan, cânta la tobe bongo – chestii de genul ăsta.

Mi se pare fascinant cum a reușit să inoveze în arii atât de diverse, în același timp să se distreze și să nu-și ignore pasiunile. Am scris în urmă cu doi ani despre cum a făcut asta: prin exercițiul celor 12 probleme favorite.

„Surely you’re joking, Mr Feynman!” este primul volum cu memoriile lui, urmat de „What do you care what other people think?„. Sunt printre puținele cărți pe care chiar le-aș recomanda oricui și știu că aș merge la sigur. Dacă le-ai citit deja, îți recomand să te arunci în scrisorile lui, unde vei descoperi o perspectivă complet needitată (ceea ce, pentru mine, l-a făcut și mai fermecător): Perfectly Reasonable Deviations from the Beaten Track.

Publicată în 1985, citită în 2017.

2. Range – David Epstein

În ultimii ani s-a propagat credința că dacă vrei să excelezi într-un domeniu trebuie să începi devreme, extrem de devreme, să te concentrezi pe un singur lucru și de preferat ca acel lucru să fie cât mai nișat și specializat.

În cartea Outliers, Malcolm Gladwell a făcut populară teoria că avem nevoie de 10,000 de ore de practică pentru a ajunge printre cei mai buni din lume în orice domeniu. Ideea cărții lui se baza pe o lucrare și un studiu făcute publice în 1993, pe care Gladwell le-a interpretat selectiv. Atât de selectiv, încât psihologul Anders Ericsson, unul din autorii studiului original, s-a simțit nevoit să publice în 2012 o scrisoare (The Danger of Delegating Education to Journalists) pentru a-și manifesta frustrarea asupra generalizării făcută de media (auch), iar în 2016 a lansat cartea Peak, unde clarifica ce-i cu acele 10,000 de ore.

Timp de mai bine de 30 de ani, Anders Ericsson a studiat și a documentat obsesiv ce-i diferențiază pe experți, pe cei care fac performanță într-un domeniu. El era împotriva ideii că talentul se naște sau că ar exista anumite gene pe care unii oameni le au și alții nu. Ericsson a murit în 2020, dar nu înainte de a-și critica singur propriul studiu. Ba chiar a fost publicat un studiu care a revizuit studiul original și a demonstrat că nu fusese realizat corect (la acele 10,000 ore exista o variație uriașă, de peste 500 de ore, iar unii dintre muzicienii mediocri avuseseră de fapt mai multe ore de deliberate practice față de cei extrem de buni).

Malcolm Gladwell, la rândul lui, a recunoscut că a greșit cu teoria celor 10,000 de ore și a oferit o imagine incompletă și că induce în eroare. Vorbește despre asta chiar în prefața cărții Range, de David Epstein.

Supra-specializarea este considerată azi cea mai mare realizare, dar Epstein argumentează că nu este ăsta singurul mod prin care poți ajunge în top. El arată avantajele pe care le ai atunci când ești generalist, când ai mai multe interese și ocupații, și cum să ai o imagine de ansamblu.

Cu cât ne specializăm mai mult în ceva și devenim mai ‘experți’, cu atât ajungem să fim mai închiși la minte. Cei care sunt experți sunt și cei mai defensivi când li se demonstrează că ar fi greșit cu ceva.

Epstein ne arată că există și alte moduri prin care să ajungem să excelăm, nu doar traiectoria asta în care începem devreme, cât mai devreme, ne concentrăm pe un singur lucru și ignorăm orice altceva, ca să atingem performanța.

Cartea este plină de studii legate de sistemul educațional, felul în care învățăm și ne alegem cariera, și vine în completare cu povești ale unor oameni care au ajuns să exceleze la vârste înaintate și să inoveze în domenii care n-au nicio legătură aparentă cu experiența lor de dinainte.

Am scris mai mult despre ea în 2019: De ce generaliștii fac performanță într-o lume a supra-specializării? (David Epstein – Range).

Îți recomand să urmărești și newsletterul lui: Range Widely.

Publicată și citită în 2019, la recomandarea personală a lui Ryan Holiday.

3. The Art of Learning – Josh Waitzkin

Josh Waitzkin a fost campion mondial în câteva domenii complet diferite. În copilărie a fost campion la șah, a câștigat primul campionat național la doar 9 ani (filmul Searching for Bobby Fischer din 1993 este făcut după povestea lui).

După 10 ani de dominat în acea lume, a schimbat complet domeniul și a făcut performanță în tai chi, o formă de arte marțiale în care a câștigat titlul de campion mondial. Două discipline complet diferite, dar în care a devenit cel mai bun.

Cum a realizat toate astea? Waitzkin și-a dat seama că la ce se pricepe cel mai bine este arta învățării – și despre asta este cartea lui, în care ne trece prin povestea lui către excelență și principiile învățării din spate.

Ne arată cum să îmbrățișăm toate obstacolele din cale (zgomote, întârzieri, piedici puse de adversari etc) și să le folosim în avantajul nostru. Waitzkin ilustrează rutinele pe care le-a folosit în competițiile lui – atât mentale, cât și fizice (multe dintre ele sunt folosite de cei mai mari atleți din lumea asta înainte de o competiție).

În prezent conduce o fundație dedicată învățării, are centură neagră în Brazilian Jiu Jitsu și se specializează în două lucruri noi: paddle surfing și foiling (nu știu dacă avem traduceri pentru ele în română).

Publicată în 2007, citită în 2018.

4. Mastery – Robert Greene

Robert Greene a analizat viețile unor oameni care au fost printre cei mai buni în domeniile lor. A pus la un loc cele mai bune lecții învățate de ei și un proces clar, cu reguli, prin care se poate atinge măiestria și depăși obstacolele.

Poveștile din carte sunt despre nume celebre precum Charles Darwin, Benjamin Franklin, Mozart, Einstein, Leonardo da Vinci, Michael Faraday etc, dar a intervievat și mulți contemporani din domenii diverse.

Spoiler: nimeni nu s-a născut geniu talentat, ci toți au muncit la greu ca să ajungă acolo – ani întregi de muncă. Maraton, nu sprint.

Bine documentată, interesant construită, cu povești și perspective noi față de ce am mai citit până acum. Mi-ar fi plăcut să citesc cartea asta când de abia terminam liceul, cred că mi-ar fi fost extrem de utilă. Dintre toate cărțile lui, asta mi s-a părut cea mai bună.

Publicată în 2012, citită în 2020.

5. Antifragile – Nassim Nicholas Taleb

Taleb este genul de om care stârnește sentimente puternice. Fie îl urăști, fie-l iubești, dar n-are cum să-ți rămână indiferent. Eu îl iubesc pentru cât de multă educație face legată de cum să detectăm bullshitul, să gândim critic și să nu ne păcălim singuri. (Și se află și el pe lista de oameni pe care aș vrea să-i cunosc.)

Expert în riscuri, incertitudine, noroc, erori umane și cum să iei decizii deștepte în situații imprevizibile, Taleb să te facă să regândești flexibilitatea, imprevizibilul și riscurile.

Stârnește sentimente extreme: te deprimă, te face să te simți neajutorat, te face să te simți cel mai prost de pe pământ (probabil și fiindcă ai nevoie să recitești același paragraf de 3 ori). În același timp, simți cum îți dai upgrade la creier pe măsură ce citești.

Vei înțelege de ce unii (inclusiv el) au văzut mult mai devreme lucruri precum criza financiară din 1987 (Taleb s-a îmbogățit din ea), criza din 2008, pandemia sau căderea crypto, ca un accident cu marfar urmărit în slow motion. După ce-l citești pe Taleb nu vei mai vedea niciodată lumea așa cum o vedeai înainte. Asta dacă reușești să-i duci la capăt cartea și nu te frustrezi, o arunci la gunoi și formulezi niște cuvinte dulci la adresa mea.

Antifragile îți arată cum să rămâi rezistent la haos și dezordine, ba chiar să profiți de obstacolele care-ți ies în cale. ​Ce este antifragil? Nu este ceva ce rezistă la șoc, stres, tensiune, haos, ci ceva ce are de câștigat când este expus la asemenea factori.

În anii ’70, pe când era tânăr, Taleb și-a văzut Libanul cum a evoluat dintr-una din cele mai prospere, durabile și cosmopolite culturi din lume, într-o zonă de război, în colaps. Asta l-a motivat să studieze incertitudinea și de ce noi, ca oameni, facem mereu erori dezastruoase în judecată, în special când vine vorba de impactul evenimentelor improbabile.

Combină idei din filosofie, istorie, economie și politică cu erori umane de gândire și comportamente, matematică, statistică, povești cu personaje fictive, opinii proprii și observații asupra lumii.

Taleb m-a câștigat de când i-am citit biografia din introducerea cărții, unde scrie: „crede că ceremonialismul corupe cunoașterea, transformând-o într-un sport cu spectatori, așa încât a încetat să mai accepte premii, diplome onorifice și distincții academice.” (Are asta în comun cu Richard Feynman, de care povesteam mai sus și care a vrut să refuze și Nobelul, dar a aflat de la presă că a câștigat și era prea târziu să dea înapoi).

Însă citatul meu preferat de la Taleb este acesta: “If you see fraud and do not say fraud, you are a fraud.”

Dacă ai citit deja Antifragile, îți recomand cărțile lui mai vechi: Black Swan, Fooled by Randomness, sau Skin in the Game (2018). Pentru articole lungi, vezi ce publică pe Medium.

Publicată în 2012, citită în 2016.

6. Wanting – Luke Burgis

De ce vrem ceea ce vrem? Cum putem face să înțelegem mai bine aceste dorințe, să le alegem conștient și să ne eliberăm de cele care nu ne satisfac?

Luke Burgis, antreprenor și profesor, folosește munca lui René Girard (antropolog specializat pe violență și religie, profesor la Stanford) pentru a ne arăta că noi, ca oameni, nu ne dorim niciodată nimic independent, în vid, intrinsec. Tot ce ne dorim este de fapt mimetic – adică imităm ceea ce vor alți oameni (iar ceilalți oameni au la rândul lor drept model alți oameni).

Imitația joacă un rol în societate mult mai important decât recunoaștem. Peter Thiel, unul dintre studenții lui René Girard și printre cei cu care Luke Burgis a stat de vorbă pentru această carte, cred că oamenii au mecanisme de autoapărare împotriva ideilor acestea legate de mimetism și nu vor să le vadă până la capăt în oglindă.

„As David Foster Wallace pointed out, “Joe Briefcase,” sitting on his couch watching the Pepsi commercial alone, thinks he has transcended the mass of plebeians that Pepsi must be advertising to—and then he goes out and buys more Pepsi, for reasons that he thinks are different. And if he doesn’t drink more Pepsi, then he will be more likely to drink something else that he feels separates himself from the masses—maybe kombucha. The consumption can also be of something besides a soft drink, something quite different in type: the latest Netflix Original documentary, say, or podcasts that make him feel smarter than his friends. The pride that makes a person believe they are unaffected by or inoculated against biases, weaknesses, or mimesis blinds them to their complicity in the game.„

Autorul folosește exemple din experiența lui ca antreprenor, din business, filosofie și religie pentru a ne arăta diverse tactici în care putem să transformăm dorințele noastre în unele intenționate. Nu să scăpăm complet de ele (nu este posibil și nici măcar nu ne dorim asta), ci să găsim unele într-un mod conștient și care chiar ne împlinesc. Să fim mai sinceri cu noi și să nu ne mai mințim. (Burgis merge citit la pachet cu munca lui Taleb)

Am observat asta în special în munca mea cu oameni pe dependența de digital: renunță la a mai folosi o rețea de socializare, crezând că sunt mai presus, dar la puțin timp după încep să aibă același comportament pe un alt canal de social media. Până nu conștientizează ce-și iau de acolo, n-au cum să evadeze.

Publicată în 2021, citită în ultimele zile din 2022 (de asta n-a intrat în topul cărților pe anul trecut).

7. The Obstacle is the Way – Ryan Holiday

Stoicismul este o filosofie antică, cu originile în Atena secolului 3 î.Hr, dar mai de actualitate ca oricând. Cum diferă de majoritatea școlilor de filosofie? Stoicismul este pragmatic, axat pe aplicarea ideilor, astfel încât să devină o rutină, un antrenament. Nu este o întreprindere intelectuală, o filozofie pe care o citești o dată și o înțelegi magic.

Are multe principii și exerciții practice, ancorate în realitate și care pot fi aplicate în orice situație, însă în special în perioade stresante, marcate de haos și incertitudine. Ne poate ajuta să transformăm emoțiile negative într-un sentiment de calm și perspectivă.

Cartea lui Ryan este cea mai ușoară introducere în stoicism și cea care a adus această filosofie înapoi la modă. O recomand pentru o privire de ansamblu, iar pe urmă să te duci în profunzime cu alte cărți scrise pe acestă temă, dacă simți că te atrage.

Te poate ajuta să întorci problemele sau provocările pe dos, să începi să le privești și din alte unghiuri. Să descoperi noi oportunități în situațiile în care pare că nu mai e nicio speranță, iar lucrurile negative se transformă în pârghii care te ajută să evoluezi.

Exerciții din stoicism: aici (articol propriu) sau aici și aici (de pe Daily Stoic, proiectul lui Ryan Holiday).

Stoicismul a fost filosofia care a inspirat CBT – Terapia Cognitiv-Comportamentală, cea mai populară formă de terapie pragmatică, utilizată pentru a trata anxietatea și depresia. A reprezentat unul din valurile mari ale intervențiilor moderne psihoterapeutice, popularizat în ’50 și ’60 de Albert Ellis și Aaron Beck, care au creditat stoicismul pentru asta. Dacă vrei o carte despre intersecția stoicism x CBT, scrisă de un terapeut specializat în CBT, îți recomand Donald Robertson, How to Think Like a Roman Emperor.

Poți asculta aici conversația mea cu Ryan Holiday.

Publicată în 2014, citită în 2016.

8. Effortless – Greg McKeown

Probabil știi povestea cu borcanul în care ai nevoie să înghesui mai multe pietre, pietricele și niște nisip. Dacă începi cu nisipul, vei descoperi că nu ai loc de pietre, așadar e nevoie să începi prin a pune întâi cele mai mari pietre. Este o analogie pentru felul în care prioritizăm lucrurile importante din viața noastră, cum ne ocupăm de ele. Dar ce facem dacă avem doar pietre mari? Dacă avem doar lucruri foarte mișto și toate ni se par atrăgătoare și importante? Cum alegem? Cum ne împărțim între ele?

În Essentialism, prima lui carte, Greg McKeown vorbește despre un mindset minimalist, prioritizare și eliminarea lucrurilor care nu contează.

Effortless este continuarea acelei cărți. Este despre relația dintre lucrurile care sunt esențiale dar grele, vs cele care sunt ușoare dar triviale. Ce se întâmplă dacă taskurile triviale devin grele iar cele esențiale devin ușoare? McKeown vine cu strategii pentru a face mai ușoare activitățile cele mai importante și grele.

Este cartea pe care o vom citi la următorul book-club (8 martie)! Înscrie-te de acum și salvează-ți seara în calendar.

Publicată și citită în 2021.

9. Hyperfocus – Chris Bailey

Cartea lui Chris Bailey explică într-un mod simplu cum să ne concentrăm și să fim productivi într-o lume a ecranelor, în care totul țipă după atenția noastră. Se numără printre puținele cărți care explică și de ce avem nevoie de timp în care ne plictisim, să nu fim hiper stimulați în permanență de alte informații, alte ecrane, alte surse de entertainment sau conexiune cu oameni.

Bailey ne arată cum să menținem un echilibru între cele două moduri în care funcționează creierul nostru: modul când ne concentrăm (hyperfocus) – cel pe care-l folosim când avem nevoie să fim creativi, respectiv modul creativ (scatterfocus) – cel care ne permite să conectăm idei în feluri noi.

Publicată în 2018, citită în 2020.

10. Atomic Habits – James Clear

Am citit mult despre habits, probabil toate cărțile apărute până acum, fiindcă este obiectivul principal pe care am lucrat cu alții în sesiunile 1-la-1 din ultimii ani (în special pe sport și construit o relație mai sănătoasă cu consumul și creația de informație digitală).

Dintre toate cărțile despre formarea de obiceiuri, cea a lui James Clear mi se pare de bază. Este prima pe care o recomand deoarece a adunat în ea cele mai bune strategii pentru formarea de obiceiuri. Nu a venit cu idei noi, meritul lui este felul în care a pus cap la cap ce există deja pe această temă, folosindu-se de exemple variate și cu care oricine poate rezona.

(Apropo, uite un articol fascinant de acum doi ani, despre cum se organizează și cum folosește notițele pentru a lucra la o carte nouă: How James Clear is Writing His Next Book )

Evident, nu vor funcționa toate strategiile din ea la absolut toată lumea, fiindcă suntem oameni diferiți, avem contexte și personalități diferite. Însă nicio carte nu poate veni cu soluții personalizate pentru fiecare caz în parte. Cărțile de know-how de genul Atomic Habits sunt doar niște puncte bune de plecare, un minim „good enough”. Mai departe avem nevoie de alte metode la care să apelăm pentru a ne asuma responsabilitatea și a ne asigura că ne iese ceea ce ne dorim.

Un articol de acum un an, despre formarea de obiceiuri: New year, new me: despre formarea de obiceiuri (spoiler: nu există niciun secret!).

O altă carte bună despre habits: The Inner Game of Tennis.

Publicată în 2018, citită în 2021.

11. Building a Second Brain – Tiago Forte

Cum facem să nu ne mai simțim copleșiți de volumul de informație din ziua de azi, când am ajuns să consumăm non-stop și pare că totul țipă după atenția noastră? Cum învățăm lucruri noi? Cum luăm notițe, cum le organizăm? Și, cel mai important: cum ne asigurăm că le folosim pentru a produce sau a exprima ceva? Creație, nu doar consum!

Despre asta este cartea lui Tiago Forte, care a creat sistemul Building a Second Brain bazat pe Getting Things Done al lui David Allen.

Tiago ne arată cum putem face trecerea de la consumat informație la creat lucruri cu ea. De la reactiv la intenționat.

Citește-o dacă simți că ai o mulțime de informații valoroase pe care le consumi, dar nu le traduci niciodată în acțiune (poate te gândești prea mult la ele sau spui că ești perfecționist). Este pentru tine dacă te chinui să intri într-o stare de flow, fiindcă faci switch permanent între priorități care se bat în cap. Dacă nu reușești să înveți lucruri noi, fiindcă sunt prea multe de ținut în cap deodată. Sau dacă notițele pe care le iei ajung să nu fie niciodată folosite, ci zac undeva unde se adună praful pe ele.

Publicată și citită în 2022.

12. Lifespan – David Sinclair

De ce îmbătrânim? Am putea preveni bătrânețea? Am putea-o trata ca pe oricare altă boală?

David Sinclair este biolog, om de știință cunoscut pentru cercetările sale privind epigenetica și îmbătrânirea, profesor de genetică la Harvard. În Lifespan, el argumentează că bătrânețea nu este ceva inevitabil, ci o boală pe care o putem trata la fel cum tratăm alte boli pe care în trecut le percepeam ca fiind garantate.

Pe de altă parte, el adresează și întrebările morale care se ridică odată cu asta: chiar ne dorim o populație care nu mai moare, în condițiile în care deja suntem atât de mulți care facem rău planetei? Ce ar însemna asta (mai ales că, cel mai probabil, vor avea acces la început doar cei extrem de bogați)? Ar mai munci acei oameni? Care ar fi starea lor emoțională?

Citește-o dacă vrei să înțelegi procesul biologic al îmbătrânirii și mortalității, ce ar putea însemna o viață mai lungă și sănătoasă, dar și problemele etice care ar veni la pachet. (Dacă ai citit Homo Deus a lui Yuval Noah Harari, cartea lui Sinclair este o completare ceva mai ancorată în realitatea științifică.)

Am scris mai multe despre ea în acest articol: De ce îmbătrânim și cum am putea preveni bătrânețea?​

Chiar ieri a fost publicat un studiu nou făcut de Sinclair și echipa lui, bazat pe munca a 13 ani de cercetare: Scientists Have Reached a Key Milestone in Learning How to Reverse Aging .

Publicată în 2019, citită în 2020.

13. Why We Sleep – Matthew Walker

Matthew Walker este neurolog, profesor și cercetător specializat în știința somnului și care și-a petrecut mare parte din carieră studiind rolul somnului și importanța sa. În „Why We Sleep” a pus cap la cap cele mai noi descoperiri din această zonă și le-a comunicat pentru publicul larg, într-un limbaj ușor de urmărit și înțeles – nu este nevoie să fii doctor ca să citești această carte.

Am citit cartea lui Matthew Walker în 2018 și o parte din studiile folosite în ea au fost invalidate între timp, dar rămâne în picioare ideea de bază, adică importanța somnului.

Dacă vrei să afli mai multe legate de noile cercetări legate de somn și ce s-a schimbat de când a apărut cartea, îți recomand să asculți episodul de podcast al lui Tim Ferriss cu Andrew Huberman (e bun ca introducere) sau episodul în care Huberman îi ia interviu lui Matthew Walker.

Dacă ești și tu geek ca mine și vrei să te duci și mai în profunzime pe subiect, cea mai bună sursă este podcastul lui dr. Peter Attia – are o serie lungă de episoade înregistrate cu Matthew Walker, peste 8 ore de interviuri în total.

Sau poți să te rezumi la acest newsletter trimis de mine acum 3 ani, unde scriu despre ce poți face începând de acum ca să-ți îmbunătățești calitatea somnului: Cel mai bun „productivity hack”: somnul .

Publicată în 2017, citită în 2018.

14. Breath – James Nestor

O carte intrigantă despre ceva la care nu ne gândim aproape niciodată: respirația.

Putem respira greșit? Cum ne afectează respirația sănătatea și longevitatea? Cum o putem îmbunătăți?

Nestor pune cap la cap nenumărate cercetări și ne arată cum respirația este corelată cu alergii, astm, apnee de somn, dureri de cap, ADHD, anxietate, carii, dinți strâmbi și multe altele. Ni s-a schimbat recent felul în care respirăm („recent” pentru evoluția speciei umane), am început să respirăm pe gură, am schimbat nutriția, am început să mâncăm foarte multe alimente moi și să mestecăm mai puțin, am început să extragem din molari și amigdale, și de abia acum conștientizăm impactul acestor lucruri.

Autorul trece prin istoria tehnicilor de respirație în diverse religii și culturi, unde au avut scopuri diferite: în unele este o formă de medicină preventivă, folosită de mii de ani, în altele este folosită pentru a crește temperatura corpului (călugării budiști din Tibet).

Vorbește și despre folosirea respirației pentru a calma sistemul nervos și nervul vag – tehnici pentru cei care suferă de anxietate.

Abordează subiectul performanței sportive și tehnicile de respirație folosite de antrenori de loturi olimpice, atleți care au bătut recorduri, dar intră și în lucruri la modă în ultimii ani, precum respirație holotropică sau metoda Wim Hof (care chiar el menționează în propria carte că nu a inventat nimic nou, ci doar folosește tehnici vechi de respirație).

Un citat interesant:

“Modern medicine is amazingly efficient at cutting out and stitching up parts of the body in emergencies, but sadly deficient at treating milder, chronic systemic maladies – asthma, headaches, stress, autoimmune issues. Breathing techniques are best suited to serve as preventative maintenance, a way to retain balance in the body so that milder problems don’t blossom into more serious health issues.“

Respirația este un aspect pe care se va concentra din ce în ce mai multă lume odată cu polularea, exploza problemelor de sănătate psihică și efectele pandemiei.

Dacă ai citit deja cartea, vezi și acest studiu proaspăt publicat zilele trecute, o meta-analiză a impactului pe care-l are respirația asupra stresului și sănătății mentale: Effect of breathwork on stress and mental health: A meta-analysis of randomised-controlled trials​

Publicată în 2020, citită în 2021.

15. Tools of Titans – Tim Ferriss

Tim Ferriss a extras cele mai bune idei și lucruri învățate din podcastul lui, grupate în trei categorii mari (Healthy, Wealthy, Wise) și le-a pus la un loc în Tools of Titans.

Sunt „nuggets of wisdom” de la oameni considerați printre cei mai buni în domeniile lor, de la medicină la afaceri, sport, investiții, muzică, actorie, vlogging, militari etc.

Citește-o în format fizic, ca să poți sări ușor de la un profil la altul, în funcție de ce te interesează. Este doar un punct de pornire în care să descoperi tot felul de alte lucruri interesante, iar pe urmă să te duci în profunzime spre ideile oamenilor care te-au atras cel mai mult.

Publicată și citită în 2016.

16. Bonus: Seria Harry Potter – J. K. Rowling

Sau seria Lord of the Rings. Sau Narnia. Sau Alice in Wonderland. Sau orice altceva vrei tu să (re)citești. Pentru că mai avem nevoie și de o doză de magie în viețile noastre.

***

Ok, am ajuns (într-un final) la finalul listei Ce ți-a atras atenția și ai vrea să citești? Este ceva ce ai citit deja din această listă și te-a ajutat? Mi-ar plăcea să știu.

– Cristina