Acest text a fost trimis pe 14 martie celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Hello,

Știu, e luni, nu e vineri, iar acest newsletter s-a lăsat așteptat câteva săptămâni bune. Scuze pentru întârzierea cu care-ți scriu.

Am trecut printr-o perioadă în care am fost parțial îngropată în muncă, parțial concentrată pe propria-mi centură de siguranță. Am lucrat mai mult ca de obicei, doar că au fost lucruri din seria „partea ascunsă a iceberg-ului” – munca aia care nu este vizibilă, dar va face lucrurile mai ușoare pe viitor.

Recunosc că am fost și un pic îngrijorată că nu pot contribui cu ceva util, așa că am preferat să fac o scurtă pauză de la newsletter până-mi revin eu cu picioarele pe pământ.

Acum că am revenit, am zis că cel mai bun mod prin care pot ajuta în această perioadă de incertitudine este să vin cu o listă de resurse pe care le recomand. Este vorba în special de cărți, dar vei găsi mai jos și exerciții, articole sau podcasturi. Sunt lucruri care m-au ajutat pe mine personal și sper că te vor ajuta și pe tine.

Înainte să intri în lista propriu-zisă (care e cu resurse evergreen), două anunțuri scurte:

La doar câteva zile din momentul invaziei Rusiei în Ucraina, Andrei Roșca a organizat o întâlnire pe Zoom cu colegii de la Whisper – Center for Strategic Change, în care am discutat despre cum am putea să-i sprijinim mai bine pe oameni în perioada asta – și cum ne putem sprijini pe noi.

A fost o întâlnire internă, doar cu noi, cei care suntem change strategists, însă ulterior am decis împreună s-o facem publică, în speranța că va ajuta astfel mai mulți oameni. Din acest motiv, este posibil să fie un pic tehnică pe alocuri.

Poți asculta aici înregistrarea: Invazia din Ucraina. Cum (ne) putem ajuta emotional?​

Vei găsi în ea mai multe metode pentru a rămâne ok emoțional, dar și explicații pentru patternurile pe care le vezi la cei din jur și lucrurile pe care le simți – recunosc că eu personal am trecut printr-o perioadă de vinovăție.

Și al doilea anunț, în cazul în care nu te-ai oprit din construit viitorul: am pus la cale un program mai mare, pe care-l planificasem dinainte. Este vorba de o formare de traineri și, ca de fiecare dată, organizăm un workshop Demo Day de 5 ore, în care dăm toate detaliile. Workshopul este sâmbăta asta (19.03.2022), te poți înscrie aici (aseară mai erau doar 2 locuri disponibile). Chiar dacă nu te înscrii mai departe în program, cu siguranță îți vei lua multe lucruri utile din Demo Day. Ne vom vedea acolo sâmbătă.

Fasten your seatbelt!

5 (sau mai multe) cărți de citit în perioadă de incertitudine:

???? 1. Antifragile: Things That Gain from Disorder, de Nassim Nicholas Taleb

În 2016 am dat complet întâmplător peste Antifragile, cartea lui Nassim Nicholas Taleb.
​
M-am prins că am dat peste o comoară în momentul în care am început să subliniez rânduri din biografia lui – adică înainte să încep cartea în sine, unde scrie așa:
​
​“Crede că ceremonialismul corupe cunoașterea, transformând-o într-un sport cu spectatori, așa încât a încetat să mai accepte premii, diplome onorifice și distincții academice.”

Însă citatul meu preferat de la Taleb este acesta:
​
​“If you see fraud and do not say fraud, you are a fraud.”​
​​
Antifragile înseamnă 500 de pagini care l-au propulsat pe Taleb direct în topul autorilor mei favoriți, în timp ce mă întrebam de ce n-am aflat de el mai devreme, cum de îl citesc de abia acum.

Ulterior am cumpărat și citit tot ce a scris, dar Antifragile rămâne de suflet.
​
Ce este antifragil? Nu este ceva ce rezistă la șoc, stres, tensiune, haos, ci ceva ce are de câștigat când este expus la asemenea factori.

Taleb este expert în riscuri, incertitudine, noroc, erori umane și cum să iei decizii deștepte în situații imprevizibile.

Omul este un geniu, cu toate plusurile și minusurile care vin la pachet. Cu alte cuvinte: fie-l iubești, fie-l urăști. (Eu sunt mai degrabă pe principiul acestui citat: „Accept the truth from whatever source it comes.” )

Dacă vrei niște cărți care îți vor schimba radical felul în care privești lumea, citește-l pe Taleb, în special materialele mai vechi: Antifragile, Fooled by Randomness, Black Swan.

O să te facă să regândești flexibilitatea, imprevizibilul și riscurile. Stârnește sentimente extreme: te deprimă, te face să te simți neajutorat, te face să te simți cel mai prost de pe pământ (probabil și fiindcă ai nevoie să recitești același paragraf de 3 ori). În același timp, simți că îți dai upgrade la creier. După Taleb nu vei mai vedea niciodată lumea așa cum o vedeai înainte.

Vei înțelege de ce unii (inclusiv el) au văzut mult mai devreme lucruri precum criza din 2008 și pandemia, ca un accident cu marfar urmărit în slow motion. – By the way, hope you buckle up pentru noua criză financiară în care ne scufundăm (sau ne-am scufundat deja, dar refuzăm să acceptăm).
​
Încă ceva. Am citit Antifragile inițial în română – dacă îmi urmărești newsletterul de mai demult, probabil ai mai văzut aici poze cu acea copie – însă ulterior mi-am luat-o și recitit-o în engleză. Recomand s-o citești și tu direct în engleză, deși nu este cea mai ușoară carte.

***

???? 2. The Obstacle is the Way, de Ryan Holiday

Stoicismul este o filosofie antică, cu originile în Atena secolului 3 î.Hr, dar mai de actualitate ca oricând. Cum diferă de majoritatea școlilor de filosofie? Stoicismul este pragmatic, este axat pe aplicarea ideilor, astfel încât să devină o rutină, un antrenament. Nu este o întreprindere intelectuală, o filozofie pe care o citești o dată și o înțelegi magic.

Are multe principii și exerciții practice, ancorate în realitate și care pot fi aplicate în orice situație, însă în special în perioade stresante, marcate de haos și incertitudine. Ne poate ajuta să transformăm emoțiile negative într-un sentiment de calm și perspectivă.

De altfel, CBT (Cognitive behavioral therapy), cea mai populară formă de terapie pentru anxietate, își are rădăcinile în stoicism.

Cartea lui Ryan este o introducere bună în stoicism. Este cea care m-a ajutat să întorc problemele sau provocările pe dos, să încep să le privesc și din alte unghiuri. Așa am ajuns să descopăr noi oportunități în situațiile în care părea că nu mai am nicio speranță, iar lucrurile negative au ajuns pârghii care m-au ajutat să evoluez.

5 principii și exerciții de bază din stoicism:

1. Nu putem controla ce ni se întâmplă, însă putem controla felul în care reacționăm. Este important să facem diferența între ce este sub controlul nostru și ce nu este.

Se schimbă ceva dacă ne îngrijorăm? Ajută?

O mare parte din stresul și grijile noastre provin din faptul că nu ne vedem de lucrurile aflate sub controlul nostru sau pe care le putem influența.

Dacă noi continuăm să ne plângem de experiențele negative pe care le trăim, dar să nu facem nimic mai departe cu asta, de fapt întărim o poveste pe care ne-o spunem despre noi: credința că suntem victime, că nu suntem în control și nu avem puterea să schimbăm nimic.

Unele griji pot fi de ajutor, însă devin o problemă atunci când nu ne mai putem detașa, nu facem nimic în privința lor și încep să interfereze cu restul vieții.

În schimb, cu cât ne concentrăm mai mult pe lucrurile pe care le putem influența, cu atât vom avea mai mult control și încredere.

Whose business am I in?, spunea Byron Katie să ne întrebăm și să observăm atunci când ne îngrijorăm de lucrurile care nu țin de treaba noastră:

• “Treaba mea” – Tot ceea ce pot afecta eu personal, modul în care aleg să-i interpretez pe ceilalți și ce se întâmplă în jur.
• “Treaba lor” – Ceea ce cred alții, ce gândesc, ce fac, ce acționează. Lucrurile pe care nu le pot influența direct.
• “Treaba lui Dumnezeu” – Mama Natură – vremea, cutremurele, inundațiile, războiul, pandemia, pacea. Lucruri pe care nu le avem sub control sau nu le putem influența direct.

​

2. A doua idee mare din stoicism: Premeditatio malorum: este un exercițiu prin care îmi definesc fricile, întrebându-mă care este cel mai grav lucru care mi se poate întâmpla.

Îmi imaginez ce poate fi mai rău, cel mai rău scenariu, tot ce ar putea merge prost sau aș putea pierde, astfel încât să nu mă ia nimic prin surprindere.

Importantă este și partea a doua a exercițiului: fac un plan și iau măsuri preventive împotriva acelor scenarii.

Nassim Nicholas Taleb spunea că un stoic este cineva care: “transforms fear into prudence, pain into information, mistakes into initiation and desire into undertaking.” (în Antifragile vorbește și despre stoici).

Exercițiul ăsta mă ajută pe de-o parte să mă pregătesc pentru cele mai rele cazuri și, pe de altă parte, să fiu recunoscătoare pentru lucrurile din viața mea, cele pe care uneori uit să le apreciez și am impresia că mi se cuvin.

O introducere bună în acest exercițiu: acest TED talk ținut în 2017 de Tim Ferriss, în care vorbește despre o etapă a vieții în care și-a dorit să se sinucidă și cum l-a ajutat stoicismul: Why you should define your fears instead of your goals.

​

3. Altă idee din stoicism: după ce am definit lucrurile de care ne este cel mai teamă, putem încerca să simulăm acele situații.

Stoicii spuneau că ar ajuta să rezervăm timp în fiecare lună pentru a experimenta sărăcia (mai puțină mâncare, să purtăm cele mai proaste haine, să ne îndepărtăm de confort). Să ne punem față în față cu lipsurile și să ne întrebăm: De asta îmi era teamă?

Este un exercițiu și nu o întrebare retorică. Nu înseamnă „ne gândim” la nenorociri, ci înseamnă să le trăim.

Facem experimente prin care testăm totul în cele mai rele condiții. Renunțăm la lucruri și vedem cum ne descurcăm fără.

Dacă ne este teamă să ne pierdem confortul sau lucrurile de care ne simțim dependenți, putem încerca din când în când să ne rupem de acele lucruri. Aceste exerciții sunt bune pentru a ne întări mental și a rezista în situațiile grele, dar contribuie și la efectul de recunoștință de care vorbeam mai devreme.

Un exemplu banal de exercițiu este să renunțăm la a mai bea cafea dimineața timp de o lună (nu l-am ales întâmplător: mâine împlinesc 3 săptămâni de când nu am mai băut deloc cafea, obișnuiesc să fac anual astfel de pauze).

Alte idei pe care le putem testa: să vedem cum e să avem zile în care nu mâncăm deloc, ne îmbrăcăm nepotrivit pentru vremea de afară, dormim pe jos, trăim o săptămână în aceleași haine vai mama lor, fără telefon etc. În general, orice percepem ca fiind o dependență. Așa ne antrenăm rezistența mentală și ajungem să creștem încet-încet zona aia de confort/bulă.

Confortul este cel mai grav tip de sclavie pentru că ne e frică întotdeauna că ceva sau cineva ni-l va lua. Dacă ne obișnuim cu cele mai nefavorabile scenarii și exersăm de ceea ce ne temem, atunci frica își pierde din putere și nu ne mai consumă.

​

4. Să privim obstacolele drept oportunități. Asta este ideea principală din cartea lui Ryan Holiday: nu există bine sau rău, există doar percepția noastră – pe care noi o putem controla. Dacă putem întoarce corect o problemă cu capul în jos, fiecare „rău” devine o nouă sursă de bine.

Viktor Frankl (psihiatru, supraviețuitor al Holocaustului, povestesc pe larg un pic mai jos despre el) a studiat felul în care oamenii reacționează în circumstanțe îngrozitoare, aflate în afara controlului lor, de ce unii renunță și alții nu.

El a realizat că ceea ce ne diferențiază este sensul pe care-l dăm circumstanțelor și experiențelor noastre.

Drept alternativă ca să înțelegi mai bine această idee, dar nu ai încă timp de o carte nouă, poți citi acest articol scris de James Clear: Inversion: The Crucial Thinking Skill Nobody Ever Taught You.

​

5. Ultima idee din stoicism de care povestim azi, dar personal mi se pare cea mai puternică: Memento Mori. Meditate On Your Mortality.

Marcus Aurelius scria: „Ai putea părăsi viața chiar acum. Lasă asta să determine ce faci, ce spui și ce gândești.”.

Este un memento personal pentru a continua să trăim acum, să nu mai așteptăm. Un gând revigorant și umilitor – dacă totul este efemer, atunci ce mai contează altceva decât momentul actual?

Ideea acestui exercițiu este să ne amintim cât de mici suntem, că realizările sunt efemere.

Pe aceeași temă: articolul lui Tim Urban pentru New York Times: How Covid Stole Our Time and How We Can Get It Back.​
​

Dacă ai citit deja cărțile lui Ryan Holiday despre stoicism și ai citit și stoicii clasici, îți recomand nivelul următor: munca lui Donald Robertson, autor și psiholog specializat în tratamentul anxietății. Scrie la intersecția CBT și stoicism. L-am descoperit datorită celor de la Seneca Anticafe, găsești la ei cărțile – și în engleză, și traduse (eu am citit Cum să gândești ca un împărat roman).

***

???? 3. Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor Frankl

Viktor Frankl a fost un psihiatru evreu, supraviețuitor al Holocaustului. La vârsta de 37 de ani a trecut prin patru lagăre de concentrare naziste, inclusiv Auschwitz. El a supraviețuit, însă toți din jurul lui au murit: soția însărcinată, fratele, părinții.

Frankl a studiat felul în care oamenii reacționează în circumstanțe îngrozitoare, aflate în afara controlului lor, de ce unii renunță și alții nu. Ce ne diferențiază? Sensul pe care-l dăm circumstanțelor și experiențelor noastre. Și nimeni nu știe mai mult despre suferință și sens decât Frankl.

A scris cartea asta la câteva luni după ce a ieșit din lagăre, într-o perioadă de doar 9 zile, și a încercat să dea un sens răului pe care l-a experimentat.

Cartea asta e mai relevantă ca oricând. (Iar traducerea în română e foarte ok).

Frankl este „părintele” logoterapiei, o formă de analiză axată pe sensul existenței umane și căutarea acestuia, considerată „a treia școală vieneză de psihoterapie” (alături de psihoanaliza lui Freud și psihologia individuală a lui Alfred Adler).

Am citit cartea lui pe 1 mai 2018, într-un tren spre Băile Tușnad, la recomandarea lui Andrei Roșca. Deoarece cartea nu este foarte acționabilă, Andrei a înregistrat un episod de podcast despre cum ne găsim sensul, în care împărtășește o structură în 3 pași pe care o folosește el pentru a genera sens – și o putem folosi și noi. Fiindcă sensul n-o să ne cadă întâmplător în cap în timp ce mergem pe stradă, ci avem nevoie să lucrăm la asta.

***

???? 4. 10% Happier, de Dan Harris

Dan Harris este un fost jurnalist și prezentator TV care în 2004 a avut un atac de panică în direct la ABC News. A fost urmărit atunci de 5 milioane de oameni, iar înregistrarea de pe YouTube a mai adunat între timp 10 milioane de vizualizări.

Harris fusese un workaholic, făcuse materiale și despre dezastre naturale, ulterior a devenit corespondent de război și a locuit timp de câțiva ani în zone de conflict. Când s-a întors acasă, s-a trezit aruncat într-o depresie neconștientizată pe care a tratat-o… cu extra muncă și droguri.

Cartea asta este parțial autobiografia lui, parțial introducere în meditație. Povestește cum și-a schimbat viața după acel atac de panică live la TV, căutările lui în materie de dezvoltare personală și spirituală, până când a ajuns să descopere meditația – însă dintr-o perspectivă lipsită de bullshit, el fiind un sceptic din fire și alergic la „new agey bullshits”.

Harris a ajuns să practice meditația și să lanseze ceea ce acum este una din cele mai populare aplicații de meditație din lume (Ten Percent).

Însă nimic din ce povestesc eu aici nu s-a întâmplat peste noapte, n-a existat o transformare bruscă, ci a durat vreo 10 ani.

La rândul meu, în ultimii ani mi-am format mai multe obiceiuri care m-au ajutat, iar meditația este cel la care am observat cele mai multe beneficii.

Una din ideile importante și care pe mine personal m-au ajutat să dau o șansă meditației a fost cea că meditația nu este obligatoriu atașată de spiritualitate sau religie. Meditația este la bază un simplu antrenament al minții.

M-a ajutat să-mi schimb relația cu vocea aia nesimțită din capul meu, care întotdeauna îmi spunea că nu sunt suficient de bună, care se plictisea, nu mă lăsa vreodată să stau locului și să mă bucur de acest moment, că mereu trebuia să-și amintească de ce s-a întâmplat ieri, ce ar fi trebuit să spun, sau ce am de făcut mâine, ce mă îngrijorează.

Beneficii personale:

1. Răspund în loc să reacționez. Mi-a îmbunătățit capacitatea de a mă observa de la distanță, a pune pauză între stimul și reacția mea – indiferent că e stimul exterior sau interior. Pot vedea clar ce se întâmplă în jur, dar și în mintea mea. Observ cum reacționez și îmi clarific mai ușor emoțiile – le conștientizez, dar nu le las să mă controleze. Pot distinge între ce e anxietate și ce e intuiție.
2. Observ mai clar niște obiceiuri proaste pe care le am. Conștientizez limitările, ceea ce mă ajută să le fac față mai bine.
3. Mi-a crescut puterea de concentrare. Atunci când meditez mă concentrez pe un singur lucru (respirația). Observ că mi-a fugit atenția, mă întorc la respirație. Cu cât mi-e mai greu, cu atât înseamnă că e un antrenament mai bun, fiindcă fix asta e ideea! Exersez un mușchi – mușchiul atenției (dacă era ușor, însemna că ceva nu fac bine). Mă ajută să fiu mai atentă în restul timpului, când am nevoie cu adevărat.

Dacă vrei să dai zoom in pe subiect, poți începe cu aceste articole scrise de mine pentru Whisper – Center for Strategic Change:

• ​Cum am dat o șansă meditației și ce efecte am simțit (1)​
• ​Meditația în secolul 21: știință vs business (2)​

Sau acest episod de podcast înregistrat de mine împreună cu Andrei Roșca: Despre știința din spatele meditației (book talk).

***

????5. Endurance: Shackleton’s Incredible Voyage, de Alfred Lansing

Cartea asta este din seria „să nu uităm că întotdeauna se poate mai rău”.

Este povestea lui Ernest Shackleton, a navei Endurance și echipa de 27 de oameni care au plecat către Polul Sud în 1914, pentru a traversa Antarctica. Au fost blocați în gheață înainte să ajungă pe continent și au rămas blocați timp de 2 ani.

(Chiar miercurea trecută s-a anunțat că a fost descoperită epava Endurance!).

Alternativa #1: Into Thin Air, de Jon Krakaeur. Este despre dezastrul de pe Everest din 1996, când au murit mai mulți oameni într-o furtună (poți vedea și Everest, ecranizarea, dar cartea este foarte bine scrisă).

Alternativa #2, ca să nu uităm de cealaltă criză în care ne-am scufundat: The Ministry for the Future, de Kim Stanley Robinson (o să povestesc mai multe despre ea în raportul cărților pe Q1).
​

***

Dacă ai recomandări de astfel de cărți care te-au ajutat pe tine personal, dă-mi un reply și spune-mi, că sunt mereu în căutarea unor resurse pe care să le testez pe propria-mi piele și pe urmă să le recomand mai departe.

Inspiră. Expiră.

– Cristina

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.