Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
Bună dimi,
De data asta cu o cană de matcha în față, că încă sunt în pauză de la cafea.
Newsletterul anterior a fost cel cu cărțile de citit în perioadă de incertitudine și haos, dar azi revenim la formatul vechi: ai mai jos o listă de articole pe care le-am citit recent și mi s-au părut interesante, ce podcasturi am mai ascultat și cu ce cărți mai stau în brațe.
Enjoy!
Challenge your mind:
1. You could be wrong, de DHH
DHH, cofondatorul Basecamp, vorbește despre cât de important este să luăm decizii rapid și să putem să le dăm „undo” în cazul în care ne răzgândim. Cu alte cuvinte: să nu pariem tot ce avem pe o singură decizie și să avem spațiu suficient să dăm înapoi dacă am greșit.
„Opinions you hold in your head are easily malleable. There’s no social price to pay for changing your mind on ideas that never left that mind in the first place. The price is slightly higher for those ideas you’ve discussed with a few friends, yet still low. But for ideas or opinions you’ve filled a whole social timeline to advance? Very damn difficult.”
Nu știu dacă îți mai amintești sau dacă mă urmăreai pe atunci, dar a existat o perioadă când am început să scriu Friday Read în engleză în loc de română, iar pe urmă l-am închis ca să mă concentrez pe un proiect 100% internațional. Eram convinsă pe atunci că e o decizie definitivă, dar am repornit Friday Read după un an de pauză și l-am trecut înapoi în română.
Se întâmpla într-o perioadă în care exploram ideea de a mă muta din România. În 2017 fuseseră protestele acelea mari, când am stat în frig în fiecare seară timp de vreo lună, și aveam mulți cunoscuți care deja plecaseră (90% din ei s-au întors între timp, dar nu știam pe atunci că se va întâmpla asta). Ne întrebam cum ar fi să plecăm și noi, așa că în martie 2018 am luat decizia să fac trecerea la o audiență internațională, just in case. Am început să scriu newsletterul în engleză peste noapte (mă rog, peste săptămână). Îmi construiam un fel de plasă de siguranță.
Câteva luni mai târziu am închis Friday Read și m-am concentrat 100% pe creșterea The CEO Library, proiectul internațional pe care-l co-fondasem. Site-ul începuse să aibă succes, aveam interviuri cu unii din cei mai mari antreprenori din lume și eram preluați de cele mai populare publicații media. Țin minte că primeam sute de replyuri la newsletter din toate colțurile lumii, din țări pe care nu sunt convinsă că știu să le arăt pe o hartă, de la oameni care spuneau cât de mult îi ajută munca noastră. Problema era că le citeam… și nu simțeam nimic. Mă rog, mă bucuram pentru o clipă, dar treceam rapid peste.
S-au întâmplat în acel an mai multe lucruri care m-au făcut să realizez că e mai satisfăcător pentru mine atunci când munca mea contribuie la viața românilor. Am decis să mă concentrez pe a ajuta românii și, printre alte decizii… am redeschis acest newsletter în toamna 2019. Am recunoscut atunci că m-am înșelat și că decizia de a închide Friday Read nu fusese cea mai strălucită pe care am avut-o. Și am mers mai departe.
Mai am multe exemple de cazuri în care m-am răzgândit, când am aflat ceva ce-mi contrazicea credința și deciziile luate pe baza ei.
Este motivul pentru care în 2017, când mi-am închis contul personal de Facebook, l-am declarat ca fiind doar un experiment de o săptămână. Să văd cum merge. Îl pot redeschide oricând, nu am pus nicio presiune pe mine să închid permanent contul.
Cea mai mare teamă pe care o am este să-mi atașez prea tare identitatea de deciziile pe care le iau sau de ceea ce declar (în newsletter sau pe social media) și să nu mă mai răzgândesc în momentul când îmi sunt arătate sau descopăr dovezi împotriva acelei decizii. Nu e totul alb sau negru.
2. Theses on sleep, de Alexey Guzey
În ultimii ani s-a promovat foarte mult importanța somnului și au apărut nenumerate cercetări care arată cum somnul este afectat negativ de diverși factori, precum lumina în cameră, poluarea fonică, când și ce mâncăm / bem înainte de somn etc. Simultan au apărut și câteva voci care pun la îndoială aceste descoperiri.
Una din acele voci este cea a lui Alexey Guzey, care în 2019 a scris un articol în care arată de ce Why We Sleep, cartea lui Matthew Walker, este plină de erori științitifice. Din păcate, vârsta și timingul / contextul global nu-l vor ajuta să fie luat în serios – el spune că este este un cercetător independent din Moscova, de 24 de ani, cu experiență în economie, matematică și științe cognitive.
Cu toate astea, este sănătos ca în lumea științei să existe astfel de dezbateri și studiile să fie puse la îndoială, verificate și reproduse de specialiști. Ce se întâmplă în realitate este că foarte puține studii ajung să fie reproduse, deoarece industria favorizează munca originală. Însă fix de asta e nevoie: de oameni care să nu creadă pe cuvânt rezultatele altor cercetători și să le reproducă studiile, pentru a le demonstra sau infirma.
(Este motivul pentru care în zona de dezvoltare personală circulă multe studii și “adevăruri”, deși ulterior s-a demonstrat că nu pot fi reproduse, precum The Marshmallow Test sau Stanford Prison Experiment.)
Revenind la articolul lui Alexey despre somn. Uite câteva idei din el, cu tot cu comentariile mele (din perspectiva unui om care doar este pasionat și a citit destul de mult despre acest subiect):
- Alexey spune că deoarece somnul confortabil este ceva relativ recent în istoria speciei noastre, asta înseamnă că nu este natural. Ce este natural este să fim într-o stare constantă de somnolență și foame. Și probabil și frig – aș adăuga eu. Dar asta nu înseamnă nimic: doar fiindcă este mai natural să ne fie somn și înainte dormeam prost nu înseamnă că este ok pentru noi. Până recent (în istoria speciei noastre), oamenii nu trăiau până la vârste atât de înainte. Vârsta medie a oamenilor era mult mai scăzută decât cea de acum, când am eliminat multe din bolile care ne ucideau devreme. Încă nu știm ce este cauzalitate și ce este doar corelație.
- O altă idee din articol este că depresia duce la prea mult somn, dar și invers: dormitul prea mult poate declanșa (sau amplifica) o depresie. În mod similar, lipsa de somn este corelată cu mania. Ce înseamnă prea mult? Orice peste 10 ore, zice Alexey în articol. Ce adaug eu: există anumite gene care influențează asta. Oamenii care nu au nevoie de prea multe ore de somn, de exemplu, cel mai probabil au acele gene. Poate că este valabil și în acest caz, să existe anumite gene care se activează într-un anumit mediu și să ducă la depresie și prea mult somn. Din nou: nu este clar ce este corelație și ce este cauză.
- Deprivarea ocazională de somn este bună pentru sănătate și ne poate ajuta să avem un somn mai eficient. Asta este o idee din seria antifragil, precum intermittent fasting (postul): astfel de deprivări ne pot face mai rezistenți mental și, din ce arată studiile până acum, se pare că există și beneficii fizice.
- O altă idee despre care vorbește Alexey este că ar trebui să fim sceptici în privința studiilor despre somn – sunt de acord cu asta, studiile merită reproduse și dezbătute. În media există pericolul hiperbolizării și suprasimplificării, dar să nu uităm că somnul (precum meditația și altele) a ajuns să fie un business, există niște investitori care au nevoie să-și scoată banii. Pentru cineva care ajunge faimos datorită muncii sale, este ușor să-și atașeze identitatea de ideile pentru care a fost promovat și pe urmă să nu accepte dovezile noi care apar împotriva lor. (Aici îmi vine în gând Daniel Kahneman, care a recunoscut că multe din ideile din Thinking, Fast and Slow s-a bazat pe studii care ulterior au fost retrase. Același lucru s-a întâmplat și cu cartea lui Matthew Walker. Un om de știință bun nu doar că recunoaște și acceptă greșelile din gândirea sa, ba chiar are un sistem prin care le caută în mod intenționat.)
3. Viktor Frankl – despre succes, în prefața din 1992 a cărții Omul în căutarea sensului vieții
La 46 de ani de la apariția cărții Omul în căutarea sensului vieții, Frankl a vorbit despre succesul paradoxal al ei. A scris cartea în doar nouă zile, convins că ar trebui fie publicată anonim, iar prima ediție nici măcar nu avea numele lui pe copertă. În ultima clipă, chiar înainte să fie trimisă la tipar, câțiva prieteni l-au convins să-și treacă numele măcar pe pagina cu titlul cărții. Însă a scris multe alte cărți care n-au fost niciodată intenționate să fie anonime, pe care și-a trecut numele, și i se pare ciudat că fix asta a fost cea care a avut cel mai mare succes și l-a ajutat să-și construiască o reputație.
„Don’t aim at success – the more you aim at it and make it a target, the more you are going to miss it. For success, like happiness, cannot be pursued; it must ensue, and it only does so as the unintended side-effect of one’s dedication to a cause greater than oneself or as the by-product of one’s surrender to a person other than oneself. Happiness must happen, and the same holds for success: you have to let it happen by not caring about it. I want you to listen to what your conscience commands you to do and go on to carry it out to the best of your knowledge. Then you will live to see that in the long run – in the long run, I say! – success will follow you precisely because you had forgotten to think about it.”
În completare, un citat de la Charlie Munger (care a împlinit recent 98 de ani):
„The first rule of a happy life is low expectations. That’s one you can easily arrange. And if you have unrealistic expectations, you’re going to be miserable all your life. I was good at having low expectations and that helped me. And also, when you [experience] reversals, if you just suck it in and cope, that helps if you don’t just stew yourself into a lot of misery.”
4. Inversion: The Crucial Thinking Skill Nobody Ever Taught You, de James Clear
În newsletterul anterior îți povesteam de câteva idei învățate din stoicism și care ne pot ajuta în perioade de incertitudine. Una din ele este „premeditatio malorum” – să ne imaginăm cele mai rele scenarii, de ce ne este cel mai frică, pentru a ne putea pregăti și pentru a aprecia mai bine ce avem în prezent.
„The Stoics believed that by imagining the worst case scenario ahead of time, they could overcome their fears of negative experiences and make better plans to prevent them. While most people were focused on how they could achieve success, the Stoics also considered how they would manage failure. What would things look like if everything went wrong tomorrow? And what does this tell us about how we should prepare today?”
5. Podcast: Controlling Your Dopamine For Motivation, Focus & Satisfaction, de Andrew Huberman
Episodul ăsta făcut de Andrew Huberman este plin de informații despre care aș fi vrut să învăț la școală. L-am ascultat în toamnă, când a apărut, și l-am reascultat acum (am făcut greșeala ca în toamnă să nu-mi iau notițe din el, că l-am ascultat când conduceam – m-am învățat minte să nu mai fac asta).
Dă zoom in pe dopamină, neuro-modulator care ne influențează motivația și percepția timpului, ne face să căutăm plăcerea sau să evităm durerea și stă la baza tuturor dependențelor – inclusiv de social media / telefoane, jocuri video, junk food etc. Dacă înțelegem cum funcționează dopamina, înțelegem și de ce unii oameni rămân motivați pe termen lung, chiar și fără recompense rapide, dar și cum să ne dăm un reset.
Ideea cea mai importantă din el este asta:
“Don’t spike dopamine prior to engaging in effort, and don’t spike dopamine after engaging in effort. Learn to spike dopamine from effort itself.”
Cu alte cuvinte, este important să ne convingem creierul să se bucure de proces, de provocări și efort, nu de rezultat sau recompensa de după. Să spunem că „Am ales să fac asta” și să ne convingem că este bun pentru noi.
Dopamina controlează felul în care percepm timpul: dacă facem activități doar pentru recompensa lor, vom avea impresia că trece mult mai mult timp, deoarece nu producem dopamină în timpul efortului.
Există și cazuri în care percepția noastră subiectivă influențează cât de multă dopamină producem: dacă facem sport, cât de mult ne place acel sport va influența producția de dopamină.
6. 12 Lessons From 12 Months Owning A Bookstore
Este un video scurt, făcut de Ryan Holiday, cu 12 lecții învățate într-un an de când a deschis The Painted Porch. De ce ar deschide cineva un astfel de business în plină pandemie? Ce provocări a avut? Cum a decis să se diferențieze? Merită urmărit.
Ce citesc acum: The Daily Laws, de Robert Greene
O colecție de 366 de texte pe diverse teme legate de natura umană, aceleași despre care a scris în ultimii 22 de ani și pentru care este renumit: putere, seducție, mastery, motivație, strategie. Robert Greene a luat lecțiile pe care le-a învățat și le-a distilat în texte scurte, câte unul pentru fiecare zi a anului.
Am început-o la sfârșitul anului trecut și o parcurg exact așa cum a gândit-o el, câte un text de aproximativ o pagină în fiecare dimineață. Textele pentru luna decembrie mi s-au părut până acum cele mai puternice, deoarece au ca umbrelă moartea și rolul nostru în univers. Greene povestește despre AVC-ul pe care l-a avut imediat după ce a terminat de scris cartea anterioară (Laws of Human Nature) și cum l-a schimbat.
Se numără printre cărțile pe care le-am oferit cel mai des cadou în ultima perioadă.
***
Încă ceva înainte să închizi acest mail și să-ți vezi de ziua de vineri. Dacă te pasionează vreunul din subiectele de azi (în special cel cu somnul) și crezi că am scris ceva greșit sau, dimpotrivă, dacă ai învățat ceva nou și interesant, vreau să știu – dă-mi un reply și spune-mi ce gânduri ai. 
Sunt tare curioasă.
Cam atât pentru vinerea asta. Weekend cu ???? să avem!
– Cristina
Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
