Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Există cărți mediocre, există cărți pe care le descoperi în momente nepotrivite ale vieții tale – poate prea devreme sau prea târziu, iar apoi există cărți care te marchează și te obsedează mult timp după ce le-ai citit. Uneori mă atașez emoțional de niște cărți doar fiindcă au picat într-un moment perfect, dar fără vreo justificare rațională.

Lista de mai jos este despre cele la care am simțit că au fost cărțile potrivite pentru mine în acest an, pe care le-am citit la momentul potrivit.

Obiectivele pe 2020 au fost următoarele: mi-am propus să mă concentrez mai mult pe a aplica imediat lucrurile pe care le învăț, să citesc mai puține cărți decât în 2019, să recitesc mai multe cărți citite mai demult, să pun umărul la mai multe manuscrise (cărți încă nepublicate) ale unor autori în care deja am încredere și să includ mai multe cărți SF și distopii. Mi-a ieșit doar obiectivul cu concentrat pe aplicat, care era prioritar. Până la urmă, cărțile sunt doar niște unelte.

Nu mi-am stabilit niciun număr minim de cărți pe care să le citesc în acest an. Știu că dacă mă concentrez prea mult pe numere, risc să optimizez pentru acel obiectiv și să descopăr consecințe neintenționate. Este legea lui Goodhart:

„When a measure becomes a target, it ceases to be a good measure.”

Da, cărțile sunt corelate cu munca pe care o fac și mă ajută să evoluez, dar dacă ajung să mă concentrez pe câte cărți am citit atunci știu că eu una risc să caut scurtături, să mă păcălesc singură, să citesc cărți ușoare sau scurte doar de dragul de a bifa un număr care n-are nicio importanță reală.

Nu e bună nici extrema cealaltă, în care nu monitorizez deloc ce și câte cărți citesc.

Încerc să citesc cât mai mult proactiv. Din acest motiv, cam 80% din cărțile de peste an sunt decise cu un an înainte, în funcție de lucrurile la care vreau să lucrez. În același timp, păstrez spațiu și pentru cărți descoperite întâmplător. Evit cărțile din zona gri, de tipul „poate voi avea vreodată nevoie de informațiile din ele” – acolo știu că am o problemă și uneori încă scap. Este genul de conținut unde simt că joc la păcănele și e foarte mare riscul de a da peste ceva ce nu-mi este util. Nu e nici nu e doar de fun / entertainment, nici nu e strict pentru muncă. Evit cât mai mult să citesc cărți recent lansate. Vorba lui Murakami: „If you only read the books that everyone else is reading, you can only think what everyone else is thinking.”

Cifrele pe 2020:

– Am citit 68 de cărți – adică le-am dus până la capăt. Sunt șanse să nu fie numărul final, fiindcă obișnuiesc să citesc mult în perioada asta.
– Am recitit 10 cărți – nu le-am inclus în cele 68 menționate mai sus.
– Am abandonat pe parcurs 10 cărți, din diverse motive. Fie nu erau potrivite pentru mine, fie mă adormeau, fie am decis să le amân pentru un moment mai bun.
– Pe câteva le-am început în alți ani, nu le-am dus la capăt fiindcă nu mă simțeam pregătită pentru ele, le-am reluat anul ăsta. Cartea potrivită la momentul potrivit.
– Cel mai mult citesc în timpul vacanțelor. Am perioade când citesc enorm, uneori chiar și o carte pe zi, și am perioade când nu citesc aproape deloc. Cum spuneam, prioritar este să aplic, nu să mai înghesui informații în cap.
– 10% a fost ficțiune / beletristică – mai mult decât în toți anii anteriori.
– Chiar dacă 90% din ele au fost non-ficțiune, foarte puține au fost cărți de how-to, de dezvoltare personală. Citesc mult din zona biologie, neuroștiință, psihologie, biografii / memorii. Încerc să citesc cât mai variat, din cât mai multe industrii.
– Am citit doar 1 manuscris, pe care am și dat feedback, al unui autor american de non-ficțiune. Nu știu când / dacă o să fie publicată cartea. În 2019 tot doar un manuscris am citit (însă fără rolul de a da feedback). În 2021 doresc să cresc acest număr.
– Cea mai lungă carte a avut peste 900 de pagini, cea mai scurtă 64.
– Nevoia mea de certitudine și siguranță a fost mare. M-am dus spre cărți cu care deja eram familiarizată și le-am recitit, m-am dus spre cărți care-mi lasă impresia că aș avea mai mari șanse de supraviețuire (despre probabilități, defecte în gândire etc). Știu că îmi hrănesc astfel iluzia că aș fi mai în siguranță și că e important să nu uit că e doar o iluzie.

Obiectivele pe 2021 rămân asemănătoare cu cele pe 2020, în aceeași ordine: să mă concentrez pe aplicat ce citesc, să citesc mai puține cărți, să recitesc unele din urmă, să includ mai multe distopii / SF, să citesc mai multe manuscrise.

Aceste afiind zise, te las cu lista celor mai interesante cărți pe care le-am citit în acest an.

Cărțile lui 2020:

 

BIOGRAFII / MEMORII / BUSINESS:

1. This Is Not a T-Shirt, de Bobby Hundreds

Sunt memoriile co-fondatorului The Hundreds, renumitul brand de streetwear din California care a crescut datorită digital content marketingului (avea blog încă din anii 2000), relației cu influencerii și a unei comunități puternice și loiale, așadar mare parte din carte este concentrată pe aceste subiecte.

The Hundreds se bazează pe o relație transparentă cu cei din comunitate, pe care i-a implicat în tot procesul creativ și a avut încredere că pot discuta sincer – în antiteză cu atitudinea exclusivistă și arogantă a Supreme și Stussy, brandurile reprezentative pentru NYC în anii ’90.

Citește-o dacă vrei să înveți cum se construiește o comunitate, cum să faci content marketing sau să lucrezi cu influencers – de la cineva care făcea asta natural cu mult înainte să existe acești termeni. Mult mai utilă pe partea asta decât Shoe Dog, cartea lui Phil Knight, cofondatorul Nike, pe care am citit-o în urmă cu patru ani și de la care aveam complet alte așteptări.

2. Who is Michael Ovitz?, de Michael Ovitz

Poate cea mai bună carte despre ego, putere, monopol, business și influență pe care am citit-o vreodată. Michael Ovitz a fost co-fondatorul și creierul principal din spatele Creative Artists Agency, cea mai mare și influentă agenție de talente la Hollywood, înființată în 1975 și responsabilă pentru cariera a sute de actori, regizori, scenariști, comedianți, prezentatori TV etc. La orice nume mare de la Hollywood te-ai putea gândi, există toate șansele să fi trecut prin mâna CAA.

Este povestea unui underdog: născut într-o familie de imigranți din România, și-a început cariera ca ghid la studiourile Universal și povestește cum s-a ridicat. A devenit cea mai puternică persoană de la Hollywood, s-a implicat în cariera celor mai mari actori și regizori, în cele mai mari achiziții din istoria media (vânzarea MCA/Universal către Panasonic, Columbia către Sony), a publicității (a luat Coca-Cola de la agenția McCann și s-a implicat în faimoasa lor campanie de Crăciun, cea cu urșii polari) și a artei moderne, perioada cât a fost președintele Walt Disney, dar și consecințele pe plan personal. Ovitz a fost un personaj controversat, s-a certat cu toată lumea, a căzut, a încercat să „reîncălzească ciorba” și nu i-a ieșit, s-a reinventat și ridicat din nou: în ultimii 20 de ani s-a implicat în tech startups și a devenit unii din cei mai mari VCs din Silicon Valley, e consultant / partener / prieten cu Andreessen Horowitz (dacă ai citit The Hard Thing About Hard Things, atunci sigur știi deja de Ovitz), Peter Thiel și mulți alții.

Ți-aș recomanda s-o citești împreună cu Powerhouse (o carte despre povestea CAA) și The Ride of a Lifetime (biografia lui Bob Iger, președintele Disney).

3. Bad Blood, de John Carreyrou

Caz real, tot din seria „viața bate filmul”: Bad Blood este povestea Theranos, un startup de succes pornit de Elizabeth Holmes, o tânără antreprenoare care promitea că revoluționează sistemul medical. Când avea 19 ani, Elizabeth a renunțat la școală ca să-și pornească propria companie și să ajute oamenii din întreaga lume: a inventat un nou mod de a face investigații medicale (diagnosticări, analize), mai ieftine, mai rapide, mai accesibile, cu mult mai puțin sânge necesar. Doar că toată compania ei a fost construită pe o mare minciună.

Aparatele portabile pe care le producea, cu care se lăuda că fac sute de analize și diagnostichează boli grave într-un timp scurt, doar printr-o picătură de sânge, nu au funcționat niciodată. Elizabeth își modelase imaginea publică după Steve Jobs, pe care-l admira. Mulți investitori și politicieni faimoși au fost păcăliți, au susținut-o și i-au oferit credibilitate. A fost promovată de toată presa, a fost pe coperta tuturor revistelor și o prezentau ca pe cel mai mare inventator contemporan, noul Steve Jobs. A fost numită cea mai tânără miliardară din lume.
Toată asta a fost o înșelătorie întinsă pe 10 ani. Jurnalistul care a scris cartea a fost primul care a tras public alarma în privința acestei fraude și detaliază cum a fost construită compania, dar și zecile de oameni care au încercat să o demascheze prin alte metode și au eșuat.

Îți recomand să te uiți și la documentarul despre ea, The Inventor. La fel ca în cazul Fyre Festival, mă întreb cât de mult a contat cultura americană care promovează genii neînțelese, cărora nu le dădea nimeni nicio șansă și au ajuns să se creadă mici Dumnezei prin companiile pe care le-au fondat, încurajând o gândire tip “putem face orice visăm”, respectiv “fake it till you make it”, și cât era o dereglare reală a creierului.

4. The Big Short, de Michael Lewis

Este povestea “ciudaților” care au prevăzut criza financiară din 2008, cum au realizat ce urmează să se întâmple, cum au încercat să tragă alarma și cum au și profitat de pe urma pariurilor puse că va exploda bula imobiliară.

Michael Lewis pune accent pe poveștile și personalitățile personajelor, iar firele narative se unesc pe parcurs. Explică într-un mod extrem de ușor de urmărit cum niște adulți care ar fi trebuit să știe mai bine au ajuns să pună la pământ întregul sistem financiar din lume și unde duc niște stimulente gândite greșit. Deoarece au ajuns să facă brusc extrem de mulți bani peste noapte, au crezut că e datorită meritului lor și a faptului că ar avea niște minți strălucite, și nu fiindcă sistemul era putred de la rădăcini și riscurile erau mult mai ascunse.

Merită văzut și filmul cu același nume, pentru o variantă mișto tip Hollywood a poveștii.

 

SCRIS / CREATIVITATE / PERFORMANȚĂ:

5. Working, de Robert Caro

Credeam că știu ce înseamnă să am răbdare sau cum arată un proces de documentare, dar cartea asta mi-a recalibrat așteptările. Sunt memoriile lui Robert Caro, renumit scriitor de non-ficțiune, câștigător a două premii Pulitzer, cunscut pentru biografiile celor mai puternici oameni din istoria Americii: Robert Moses și Lyndon B. Johnson (lecturi obligatorii pentru oricine este interesat de ego, putere, politică și istorie). Detaliază munca și sacrificiile care au adus la viață acele biografii: ani întregi de documentat, trecut prin sute de mii de foi din arhive, interviuri cu mii de persoane.

La The Power Broker, prima lui carte, lungă de 1300 de pagini, estimase că va scrie 9 luni. A scris timp de 7 ani până a fost publicată în 1975, deși el consideră că scrie rapid. Povestește cum la un moment dat erau aproape de faliment și soția lui a vândut pe ascuns casa în care locuiau în New York ca el să poată continua să scrie la carte.

Citește-o dacă ești interesat de cum se face jurnalism de investigație sau cum se scrie o biografie.

6. Mastery, de Robert Greene

Robert Greene a analizat viețile unor oameni care au fost printre cei mai buni în domeniile lor: Charles Darwin, Benjamin Franklin, Mozart, Einstein, Leonardo da Vinci, Michael Faraday etc, dar și mulți contemporani, cărora le-a luat interviuri. A distilat cele mai bune lecții învățate de ei și a pus în scris un proces clar, cu reguli, prin care se poate atinge măiestria și depăși obstacolele. (Newsflash: nimeni nu s-a născut geniu talentat, ci toți au muncit la greu ca să ajungă acolo – ani întregi de muncă. Maraton, nu sprint.)

Bine documentată, interesant construită, cu povești și perspective noi față de ce am mai citit până acum. Mi-ar fi plăcut să citesc cartea asta când de abia terminam liceul, cred că mi-ar fi fost extrem de utilă. Mi s-a părut cea mai bună din toate cărțile lui.

7. Big Magic, de Elizabeth Gilbert

Elizabeth Gilbert a devenit cunoscută după ce a publicat Eat, Pray, Love – povestea crizei existențiale pe care a avut-o la vârsta de 30 de ani, cum și-a dat seama că nu-i place deloc viața ei și a plecat prin lume ca să se regăsească. (vândută în peste 10 milioane de exemplare și ulterior ecranizată).

Aș recomanda Big Magic oricui își dorește să aibă succes într-o meserie creativă – în special dacă vrea să fie scriitor și are impresia că asta înseamnă să stai și să aștepți să te lovească muza (și eventual să și fumezi sau să bei mult vin între timp). O carte despre inspirație, creativitate, frici, cum se nasc și circulă ideile, despre presiunea financiară pe care o punem pe pasiunile noastre, dar și despre disciplină și obiceiuri.

8. The Talent Code, de Daniel Coyle

Ce au în comun cei care fac performanță, geniile și persoanele considerate a fi talentate? De ce există locuri în lumea asta care par să producă talente pe bandă rulantă în unele domenii (muzică, sport, scris), deși acele „cuiburi de genii” nu au resursele financiare pe care le au alte țări? Și cum putem ajunge să excelăm într-un anumit domeniu sau să-i susținem pe alții să-și atingă potențialul maxim?

Despre asta e cartea lui Daniel Coyle. El a adunat toate cele mai noi studii și cercetări din neuroștiință și a identificat elementele cheie pe care le au în comun cei care au ajuns să facă performanță.

Tot Coyle explică și care e treaba cu mielina, despre care am mai tot scris în newsletter: este „asfaltul” circuitelor neuronale, un înveliș din grăsimi și proteine care izolează conexiunile sinaptice și crește puterea semnalului, viteza și acuratețea dintre neuroni. Cel mai bun mod de a crește mielină este prin repetiție fără întreruperi, prin exersat, observat greșelile, rezolvat, încercat din nou. Cu cât mai încet și cu mai multă atenție, cu atât mai bine.

BIOLOGIE / PSIHOLOGIE / SUPRAVIEȚUIRE:

9. Why Zebras Don’t Get Ulcers, de Robert Sapolsky

Una din cele mai bune cărți citite anul trecut a fost Behave, a lui Robert Sapolsky, renumit neuroendocrinolog și primatolog care scrie despre creierul, relațiile și comportamentul uman din perspectiva evoluției, așadar anul aceasta am zis că vreau să citesc… uhm, tot. Tot ce a publicat vreodată.

Why Zebras Don’t Get Ulcers este o carte despre stres și anxietate și efectele asupra corpului, de la somn la cancere și boli cardiovasculare. Nu cred că a rămas vreo pagină în cartea asta care să nu fie marcată sau subliniată în vreun fel. Precum la Behave, am folosit mare parte din ea în munca mea cu oamenii.

10. Lifespan, de David Sinclair

De ce îmbătrânim? Am putea preveni bătrânețea? Am putea-o trata ca pe oricare altă boală? În Lifespan, omul de știință David Sinclair argumentează că este posibil și bătrânețea nu este ceva inevitabil, ci o boală pe care o putem trata la fel cum tratăm alte boli pe care în trecut le percepeam ca fiind garantate. Pe de altă parte, chiar ne-am dori o populație care nu mai moare, în condițiile în care deja suntem foarte mulți care facem rău planetei? Ar mai munci acei oameni? Cum i-am hrăni?

Citește-o dacă vrei să înțelegi procesul biologic al îmbătrânirii și mortalității, ce ar putea însemna o viață mai lungă și sănătoasă, dar și problemele etice care ar veni la pachet. Dacă ai citit Homo Deus a lui Yuval Noah Harari, ar fi o completare ceva mai ancorată în realitatea științifică.

Am scris mai multe despre ea în acest articol.

11. Scatterred Minds, de Gabor Maté

Cartea asta oferă o perspectivă controversată în privința ADD și ADHD (de fapt, orice e legat de acest subiect e controversat). Scrisă de Gabor Mate, medic renumit pentru munca lui în psihiatrie și psihologie, a lucrat în special pe îngrijire paliativă, traumele copilăriei și tratarea dependențelor. Tată a trei copii diagnosticați cu ADD, el personal s-a luptat (și încă se luptă) cu ADD – ceva ce a realizat de abia la 50 de ani, după ce a citit la rândul lui o carte care i-a deschis ochii și a început să studieze în profunzime subiectul. Are o perspectivă diferită față de ceilalți medici din zona asta și nu e fanul tratamentelor prin medicamente (soluția populară din ultimele decenii).

12. The Emotional Life of Your Brain, de Richard Davidson, Sharon Begley

Richard Davidson e pionier în domeniul neuroștiinței, profesor de psihologie și psihiatrie, a lucrat îndeaproape timp de zeci de ani cu nume precum Daniel Goleman (autor renumit în domeniul inteligenței emoționale și prieten apropiat al lui) și Dalai Lama. Comprimă studiile sale de-o viață asupra creierului și emoțiilor. Davidson argumentează că există șase tipuri emoționale de bază și, în funcție de unde ne situăm pe scala lor, avem o amprentă emoțională. Partea care mi s-a părut interesantă este cea a anilor în care a studiat meditația, efectele ei, cum ne modifică legăturile neuronale și cum ne putem antrena atenția.

13. Mistakes Were Made (But Not by Me), de Carol Tavris, Elliot Aronson

Aș da cartea asta cadou tuturor. Scrisă de doi psihologi care explică felul în care noi, ca oameni, ne mințim singuri, de ce ne auto-sabotăm, de ce căutăm să ne justificăm greșelile sau să nu ne asumăm responsabilitatea. Este un mix fascinant între explicații neuroștiințifice și studii de caz din domenii variate.

14. The Biggest Bluff, de Maria Konnikova

O scriitoare / jurnalistă cu studii în psihologie (a studiat cum iau oamenii decizii) se apucă să învețe și să joace poker de la 0, avându-l mentor pe unul din cei mai buni jucători din lume. În doar un an, începe să câștige mii de dolari dn turnee. În cartea asta ne trece prin toată călătoria ei, prin procesul de învățare, toate greșelile pe care le face și toate fricile. Dacă vrei să înveți mai multe despre cum ne păcălim noi, ca oameni, e o carte mișto iar pokerul este mult mai apropiat de cum funcționează viața reală decât șahul. Pentru mine a fost deja o carte prea mult pe tema asta, mai ales după ce deja citisem în urmă cu trei ani cartea lui Annie Duke, Thinking in Bets. Da, poveștile sunt diferite, dar într-un final este vorba tot despre cum luăm decizii noi, ca oameni, și cum ne păcălim că suntem niște ființe raționale.

15. You Are the Placebo, de Joe Dispenza

Este o carte despre puterea gândurilor și credințelor noastre și impactul lor asupra corpului. Joe Dispenza trece prin istoria efectului placebo, prin zeci de cazuri bine documentate ale unor oameni care fie s-au vindecat de diverse boli, fie, dimpotrivă, s-au îmbolnăvit și au murit – toate astea pornind de la gândurile proprii. Povestește și de felul în care se fac azi studiile de către companiile farma și cum încearcă să evite puterea placebo pentru a evalua medicamentele și terapiile noi. Mă așteptam să fie mai mult în zona woo-woo, dar este destul de ancorată în biologie / neuroștiință.

16. The Big Ones, de Lucy Jones

Publicată în 2018, cartea asta trece prin cele mai mari dezastre naturale care au schimbat omenirea (de la Pompeii la Katrina: cutremure, inundații, uragane, erupții vulcanice etc), contextul acelor vremuri, ce efecte socio-politice au avut și ce am învățat din ele. Scrisă de Lucy Jones, renumit om de știință, cercetător, geofizician și seismolog cu experiență de 33 de ani, specializată în dezastre naturale, prevenție și psihologia oamenilor în astfel de momente.

Dacă poveștile astea ar fi fost transformate în filme la Hollywood, am fi ieșit din sala de cinema spunând că scenaristul a exagerat.

Citește-o ca să pui în perspectivă ce s-a întâmplat în 2020. Oricând avem impresia că nu se poate mai rău de atât, istoria ne arată că ne înșelăm.

 

ALTE MENȚIUNI:

17. How Women Rise, de Sally Helgesen și Marshall Goldsmith: Pe Marshall Goldsmith probabil îl știi pentru renumita carte de business What Got You Here Won’t Get You There. El colaborează cu Sally Helgesen în această carte de leadership pentru femei, în care detaliază provocările cu care se confruntă femeile ce doresc să avanseze în carieră și de ce unele obiceiuri le pot ține pe loc. Sunt lucruri de genul evitat să se laude cu realizările lor – lucru pe care l-am observat atât la mine, cât și la multe prietene. Cred că o să reiau pe larg subiectul într-un articol separat.

18. Finish: Give Yourself the Gift of Done, de Jon Acuff: O carte fun despre strategii pentru a duce până la capăt taskurile pe care ni le propunem, să renunțăm la perfecționism, să măsurăm progresul și multe alte sfaturi pe care le poți implementa imediat ce le citești. E scurtă și pragmatică.

19. Born Standing Up, de Steve Martin: Sunt memoriile stand-up comediantului Steve Martin, ne trece prin toate fricile specifice meseriei: toate îndoielile, cum își „citește” publicul, cum își adaptează glumele și tot ce-i trece prin gând atunci când își face showul.

20. Business Adventures, de John Brooks: 12 povești de pe Wall Street, cu și despre companii sau evenimente financiare din anii ‘50-60. Deși sunt din complet altă perioadă, poveștile rămân de actualitate, fiindcă regulile în business și psihologia oamenilor nu s-au schimbat între timp. Autorul pune accent pe caracterele oamenilor și psihologia lor decât pe date și te lasă pe tine, ca cititor, să-ți iei singur lecțiile (nu este o carte practică, aplicabilă, ci mai degrabă entertaining).

21. How to take Smart Notes, de Sönke Ahrens: Este o carte de how-to dedicată celor care sunt studentți, cadre universitare sau scriitori de non-ficțiune, despre cum să luăm notițe, cum să le organizăm și să le folosim într-un mod eficient.

22. Training for the Uphill Athlete, de Steve House, Scott Johnston, Kilian Jornet: Una din cele mai buni cărți de how-to pe tema antrenamentelor de alergare montană și skimo. Scrisă de un antrenor olimpic de ski fond, un alpinist și cel mai bun alergător montan din lume. Parțial teorie, parțial manual prin care să-ți construiești antrenamentele de anduranță astfel încât să faci performanță și să nu te accidentezi (sau, în cel mai bun caz, să ajungi să stagnezi). Merită cumpărată în format fizic, e plină de fotografii mișto. (Inițial am citit-o ca ebook).

***

Mi-e rușine acum să recunosc, însă până în urmă cu câțiva ani nu citeam deloc – nici măcar o carte pe an. Era o repulsie cauzată de școală și sistemul educațional românesc, peste care am reușit să trec de abia la 20 și ceva de ani, când am realizat cât de mult m-a tras în jos faptul că nu citeam cărți. Acum încerc să recuperez tot acel timp pierdut, așa că citesc destul de mult.

Am început să vorbesc public despre asta în speranța că nu vor face și alții greșeala pe care am făcut-o eu. Povestea mea a apărut și într-un articol BBC despre cum să-ți construiești obiceiul de a citi zilnic.

Toate cărțile menționate au fost cumpărate din buzunarul propriu, fie în format fizic, fie pe Kindle, fie Audible, iar linkurile duc spre Goodreads sau site-ul autorului.

Sper să-ți fie de ajutor, să te ajute să înveți și să evoluezi într-un mod accelerat. Iar dacă ai citit vreuna din ele, vrei să-mi recomanzi o carte interesantă pe un subiect asemănător sau ești în căutarea unor cărți care să-ți ofere perspective noi pentru niște dileme cu care te confrunți în prezent, poți să-mi scrii oricând.

Găsești aici lista din 2019.

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.