Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
Prima zi a anului marchează și ziua mea de naștere, ceea ce-mi amplifică nevoia de a trage linie și a-mi lua câteva lecții, concluzii și pariuri pentru următorul an (eu le spun pariuri, dar de fapt sunt niște experimente, ipoteze pe care le testez).
Uite cum a arătat 2021 pentru mine, o parte din regulile care m-au ghidat în decizii, dar și câteva lecții învățate:
- Anul a fost marcat de formarea de Change Strategist – un training intens, ținut de Andrei Roșca și pe care l-am încheiat în martie – faptul că m-am înscris a fost una din cele mai bune decizii din ultimii ani. Am participat din dorința de a învăța niște unelte prin care să-i ajut mai mult pe ceilalți, să contribui la viețile lor (și într-un mod mai puțin frustrant pentru mine), dar în același timp m-am ajutat eu pe mine și m-am schimbat radical. A urmat lansarea site-ului Whisper – Center for Strategic Change (unde vei putea vedea într-un singur loc pe toți cei care suntem Change Strategists și ce punem la cale) – ăsta a fost highlightul de la jumătatea anului.
- În ultima jumătate a anului am organizat și ținut (împreună cu Whisper) programul anti-burnout – a fost o serie de workshopuri și sesiuni 1-la-1 întinse pe mai multe luni. Mi-am luat nenumărate lecții de aici și mă bucur că mi-am confirmat și câteva ipoteze pe care le aveam. Ideea principală pe care am construit programul a fost legată de intensitatea lui: nu ne putem aștepta să ne schimbăm peste noapte, în urma unui workshop de câteva ore sau a unor articole pe care le citim, dacă noi avem în spate ani întregi în care am stat blocați în niște patternuri care ne-au cauzat probleme (în cazul de față, ne-au adus în burnout). Este motivul pentru care am construit programul pe mai multe luni, ca să putem lucra în profunzime și să fie suficient timp de procesat informațiile (ca să-ți faci o idee, workshopurile au avut undeva în jur de 45 de ore în total). Un beneficiu neintenționat a fost faptul că am ținut acest program pe final de an – care este de obicei o perioadă aglomerată la muncă – asta a contribuit și mai mult la schimbarea celor care au participat, fiindcă au putut aplica lucrurile pe care le învățau direct pe ceea ce se întâmpla în viețile lor.
- Pe lângă aceste proiecte mari, am avut pe parcursul anului zeci de clienți cu care am lucrat împreună sute de sesiuni 1-la-1. Din păcate, există niște limitări aici: timpul pe care-l am la dispoziție, la fel și energia emoțională, ceea ce duce la o problemă de scalare. Nu pot lucra cu foarte mulți oameni simultan, motiv pentru care mai mult am refuzat clienți noi decât am acceptat, în timp ce am căutat alternative prin care pot ajuta pe mai mulți.
- Pe partea de content, mă bucur că am continuat să înregistrez episoade noi de podcast – atât cele pentru podcastul propriu (unde am depășit 40,000 de ascultări!), cât și cele înregistrate cu Andrei (book-club-urile unde împărtășim ce am învățat pe diverse subiecte). Printre cele mai bune decizii luate pe partea asta au fost cele care m-au diferențiat de alți podcasteri: alegerea de a înregistra într-un studio (calitatea sunetului – oamenii nu dau share la podcasturi care se aud prost, indiferent de cât de util este contentul), respectiv faptul că sunt conversații profunde și lungi (spre deosebire de cele mai multe podcasturi de azi, care sunt extrem de superficiale). La capitolul newsletter, am scris în jur de 35 de Friday Read newsletters (găsești toată arhiva aici), la care se adaugă ce trimitem la Whisper (newsletterul ZeroPlus Insider), iar o decizie tehnică bună a fost să mut newsletterul de pe Mailchimp pe ConvertKit.
- Am avut mai multe cursuri și workshopuri pe care le-am urmat pe parcursul anului – am investit câteva mii de euro pe partea asta, la care se adaugă cele 70+ de cărți pe care le-am citit. Mi-am accelerat astfel radical dezvoltarea și s-a reflectat enorm în felul în care am contribuit la viețile celor din jur. În același timp, nu pot să nu mă întreb uneori cum ar fi fost dacă aș fi început să investesc mai devreme în mine.
- Partea de mișcare / sport a stagnat față de anii anteriori. Am avut doar 3,000 de km de pași făcuți, dintre care 1,000 de km alergați – cei mai mulți făcuți în cadrul provocării din februarie, când am alergat o oră, zi de zi, timp de o lună. Asta o să fie una din ariile pe care mă voi concentra în 2022. „Mood follows action„, nu invers.
- O altă arie importantă și care a fost afectată în 2021 a fost legată de interacțiunile cu cei dragi. Am fost conectată (online) mai mult ca oricând – și în același timp, din mai multe motive, am stat prost la capitolul interacțiuni offline / proximitate fizică. Și resimt asta. 2022 o să vină cu multe schimbări, cu niște limite și mai drastice în ceea ce privește timpul petrecut online.
- Alt lucru care simt că mă încurcă uneori – cumva legat de punctul de deasupra – este expunerea limitată pe social media. Apreciez privacy-ul și faptul că fac lucruri care sunt știute doar în cercuri restrânse, sunt recunoscătoare că am mii de abonați la newsletter care-mi acordă din atenție în fiecare vineri, mii de ascultători la podcast, printre cei mai influenți oameni din societatea asta. În același timp, știu că mă încurcă faptul că nimic din astea nu este vizibil și că aș putea crește newsletterul (și astfel aș ajuta și mai mulți oameni) dacă aș semnaliza public mai mult aceste lucruri.
- Dacă nimeni nu va avea un răspuns negativ la ceea ce scriu, sunt slabe șansele ca cineva să aibă un răspuns pozitiv puternic. Prefer răspunsuri emoționale puternice în loc de unele neutre – fiindcă asta înseamnă că nimeni nu-și va mai aminti ce a citit câteva minute mai târziu.
- Sunt media lucrurilor (și informațiilor) care-mi câștigă atenția – acelea devin valoroase. Dacă bag în mine conținut care are echivalentul unei diete numai cu junk food – cele mai procesate, noi și strălucitoare informații, nu-mi voi lua valoarea nutritivă de care am nevoie pe termen lung. Dacă sunt la masă cu oameni care-mi sunt dragi și întrerup conversația ca să răspund la telefon, eu de fapt transmit creierului mesajul că acel telefon e mai important decât ceea ce făceam (și semnalizez asta și celor din jur). Am nevoie să aleg activ lucrurile cărora le ofer atenție, nu să fiu reactivă.
- Performanța într-un domeniu înseamnă dezechilibru în celelalte arii ale vieții. Nu poți avea performanță fără să ai și dezechilibru.
- Orice punct forte vine la pachet cu niște minusuri. Dacă vrei idei originale sau chiar geniale, s-ar putea ca ele să vină de la niște persoane considerate „ciudate”.
- Caut să ofer valoare cu fiecare interacțiune pe care o am. În același timp, știu că suntem construiți psihologic să ne luăm mai multă valoare din lucrurile pentru care plătim, așa că am niște limite clare pentru cât timp petrec oferindu-mi timpul gratuit (iar aici includ timpul petrecut pe reply-urile la newsletter sau sesiunile de coaching oferite gratuit).
- În acest moment, experiența mea arată că workshopurile ținute în companii, plătite de companii, au impact redus față de cele ținute pentru persoane fizice (adică oameni care se înscriu ei din proprie inițiativă). Este motivul pentru care în 2021 am spus de multe ori nu unor companii care mi-au propus să țin workshopuri interne – și n-a fost o decizie ușoară. Îmi doresc să am mai mult impact asupra vieților oamenilor și se pare că workshopurile plătite de companii (indiferent de cât de incredibilă este cultura lor) nu își ating obiectivele la capacitatea la care este posibil. Este una din problemele pe care le studiez activ, încerc să-mi dau seama dacă nu am vreun blind spot.
- Nu poți să faci lucruri mari fără să superi pe careva în proces. Cu cât cineva e mai faimos și are mai mult succes, cu atât va deranja mai mulți oameni. Oamenii se simt speciali dacă hateresc persoanele celebre – deși ei nu sunt dispuși să plătească vreodată costurile plătite de ei ca să ajungă acolo (un exemplu recent: psihologii deranjați de oameni precum Jordan Peterson, dar care nu și-au rupt timp ca să analizeze cu adevărat activitatea).
- Am ales să nu fac lucruri average pentru oameni care sunt average, la fel cum am ales să nu investesc eu (timp, energie) în oameni care nu investesc în primul rând ei în propria persoană. Poate că sunt alții mai în măsură să lucreze cu oameni aflați la acel nivel. (Dacă-ți sună arogant ceea ce spun sau te deranjează în vreun fel, mă întreb de ce ai o problemă cu alegerile mele.)
- Dacă mă prind că judec pe altcineva sau îmi stârnește emoții negative puternice, e un semnal de alarmă pentru mine – înseamnă că de fapt e despre mine. Poate ceva ce nu suport la mine, ceva ce e încă nerezolvat. De ce mă afectează atât de tare?
- Mi-am dat seama (din nou) de asta: conținutul sponsorizat de companii vine cu niște dureri de cap mai mari decât îmi doresc, așa că l-am evitat. Am spus nu la propunerile de parteneriate, bartere, podcasturi, articole și newslettere plătite, rugăminte să dau adresa mea ca să primesc o „surpriză”, affiliate etc.
- Să încerci să-ți îmbunătățești productivitatea sau procesul creativ fără a avea o listă de proiecte este ca și cum ai încerca să rezolvi o problemă medicală fără a avea un diagnostic. (Proiect = ceva care are un obiectiv clar care să fie atins și un time frame / deadline).
- Scriam în jurnal la începutul lui 2021 că foarte mulți din jurul meu sunt într-o stare off, ca și cum ar avea un nor negru deasupra capului și că pare că va trebui să-i scot eu dintr-o astfel de stare. Nu, nu trebuie să fac eu nimic, starea lor emoțională nu e responsabilitatea mea – iar asta este ceva la care încă mai am de lucrat.
- Nu este vina mea că ceva sau cineva mi-a stricat starea, dar este 100% responsabilitatea mea ce voi face pentru a lucra cu acea stare, să mă calmez și să-mi asum sentimentele.
- Nu există certitudine 100%, este doar o iluzie. Noi jonglăm în permanență între certitudine și incertitudine. Dacă stăm prea mult în starea de certitudine, atunci nu creștem, nu evoluăm, ci stagnăm. Avem nevoie de stres ca să creștem. Pe de altă parte, dacă stăm prea mult în incertitudine, simțim că pierdem controlul și ne simțim copleșiți, frustrați, iar la un moment dat ajungem la burnout. Ecuația ideală: stress + rest = growth.
- Mi-e teamă să nu mă atașez prea mult de niște credințe sau lucruri pe care le spun despre mine iar asta să mă țină blocată. Sau să mi se atașeze identitatea de niște oameni sau grupuri și să nu mai am spațiu de schimbare
- Singurul lucru constant în viață este schimbarea. Cu cât mă împotrivesc mai mult, cu atât mă va da mai tare peste cap. Ce pot face este că îmi construiesc un mediu care să-mi permită să fiu suficient de flexibilă încât să mă adaptez atunci când schimbarea apare – fiindcă este cert că apare. Să nu mă agăț prea mult de un lucru, o idee, o credință, o persoană sau un plan.
- Totul devine mult mai ușor atunci când valorile și obiectivele mele sunt aliniate cu cele ale oamenilor din jur și nu există „frecușuri” sau neînțelegeri pe partea asta.
- Durerea de a nu fi eu, a nu fi aliniată cu valorile mele, e mai mare decât durerea de a fi respinsă pentru cine sunt.
- Nimeni nu-mi este dator cu nimic.
Dragă 2022, știu că nu exiști în realitate și că ești doar o modalitate prin care noi, creaturile care ne numim oameni, am decis să marcăm trecerea timpului ca să ne fie mai ușor. Știu că n-ar trebui să aștept un an nou ca să încep să implementez niște lucruri sau să fac niște schimbări la mine. Dar o să profit de energia colectivă generată ca să-mi dau singură un șut mai cu avânt în direcția în care vreau.
Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
1 comentariu. Leave new
#14 e valabil și pentru cursurile de condus defensiv plătite de companii, cursurile de social media plătite de companii și tot așa.