Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
În ultimele zile ale anului îmi fac un review înainte să mă apuc de planningul pe următorul an.
Dimineața devreme, când încă e beznă afară, e liniște și știu că am câteva ore neîntrerupte, îmi iau cafeaua lângă mine și încep să-mi adun toate datele de care am nevoie.
Pe urmă iau câteva foi și desenez pe ele două coloane. În stânga notez în ordine cronologică, pe fiecare lună, lucrurile care mi-au stârnit puternice emoții pozitive, iar în dreapta trec lucrurile care mi-au cauzat emoții negative. Includ aici orice experiență: conexiuni cu anumite persoane, proiecte, întâlniri, călătorii, cursuri, cărți etc.
Mă uit dacă s-au adeverit ipotezele pe baza cărora am luat niște decizii, ce-a fost bine, ce-a fost rău, cu ce am pierdut prea mult timp. Pot să observ anumite patternuri – de exemplu, oameni care în permanență îmi strică starea emoțională.
În funcție de astea pot face diverse schimbări, îmi dau seama cu ce să experimentez pe viitor. Pot să mă concentrez pe lucrurile care mi-au dat emoții pozitive și să-mi pun mai multe în calendar, la fel cum pot să analizez mai bine ce mi-a produse sentimente negative și să văd de ce.
Dar știi care e faza? E un proces care-mi ia puțin timp fiindcă deja am făcut mare parte din muncă pe parcursul anului.
Reviewul de final de an e doar o piesă de puzzle dintr-un întreg sistem.
Am nenumărate check-ins pe care le fac pe parcurs, fiecare cu checklistul propriu. Am un review la final de zi, unul la început de zi, unul la finalul fiecărei săptămâni și unul lunar.
Scriu constant în jurnal și îmi iau notițe după fiecare interacțiune cu cineva, după fiecare întâlnire sau telefon, fiecare sesiune de coaching – îmi notez inclusiv starea emoțională pe care am avut-o. Procesez notițele la fiecare lecție de curs, fiecare capitol de carte sau articol, fiecare workshop – indiferent că am fost participant sau trainer.
Îmi adun și procesez constant informațiile din toate aceste „inboxuri” pe care le am: email, notițele de mână, jurnal, Todoist (task management app), Evernote (notițele digitale), Google calendar, aplicațiile pentru partea de sport (Strava + Garmin). Pe lângă asta, mai am două exerciții de claritate pe care le fac cam la 3 luni (sunt cele din programul lui Andrei de Clarity).
Nu am așteptarea să-mi pot face un review relevant la final de an și să mă și țin de obiectivele pe care mi le propun fără a avea grijă de aceste „rotițe” intermediare. Sunt niște check-ins care nu durează mult, dar mă ajută să întrețin sistemul pe care mi l-am construit și să-l reevaluez constant. Să am o imagine de ansamblu, să prioritizez și să renunț la lucruri.
În loc să dau share la articole despre cum rezoluțiile de final de an nu funcționează, mai degrabă mă întreb ce fac diferit cei la care funcționează. Iar ei nu își setează un traseu pe Google Maps iar pe urmă uită să-l mai verifice pe parcurs, dar se așteaptă să ajungă la destinație.
Vreau un review de an care chiar să mă ajute? Vreau să mă țin de obiectivele pe care mi le propun? Vreau să fiu mai organizată? Vreau să-mi ating obiectivele profesionale sau personale?
Pot face orice, cât timp sunt dispusă să plătesc costurile. Să le conștientizez și să decid dacă sunt ok cu ele, dacă vreau să mi le asum – sau nu. Și pe urmă să depun munca necesară, ceea ce uneori înseamnă să renunț să văd cel mai nou serial pe Netflix sau să mă trezesc foarte devreme ca să merg la sală.
Nu e ok să ne așteptăm la beneficii de adult, dar fără responsabilități și fără să plătim costurile necesare.
Am regula să-i tratez pe cei din jur ca pe adulți responsabili, nu copii incapabili să-și asume deciziile sau care nu sunt dispuși să plătească niște costuri pentru ele. În cazul newsletterului, asta înseamnă no dumbing down și fără să fac promisiuni care nu pot fi garantate. Că viața nu e atât de ușoară precum vedem în filme.
Fac asta și cu mine. Am curajul să îmi pun constant o oglindă în față chiar dacă, uneori, nu-mi convine ceea ce văd. Dar o fac doar fiindcă țin la mine și nu vreau să mă mint singură. Știu că degeaba mă simt bine pe termen scurt dacă îmi cauzez probleme pe termen lung.
„Hard choices, easy life. Easy choices, hard life.”
Mulțumesc că m-ai însoțit în 2021 și să ne citim cu bine în 2022,
– Cristina (v 3.4).
Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
