Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
Dacă m-aș putea întoarce în timp, uite ce i-aș spune Cristinei de 23 de ani referitor la felul în care consumă informație:
- Trăim într-o eră a abundenței de informație, nu mai suntem în perioada când informația era un bun prețios și greu de obținut. Când toată lumea are acces facil la aceleași info, când ai putea să nu faci nimic altceva toată ziua în afară de a consuma, provocarea este cum să nu ajungi copleșită și epuizată de informație. Cum să-ți schimbi mentalitatea și obiceiurile de a consuma, astfel încât să nu îți mai risipești atenția pe orice țipă mai tare? Cum să consumi intenționat, nu reactiv?
- Informația este precum mâncarea. Ce valoare nutrițională au lucrurile pe care le consumi? Din ce surse vin ele? Te hrănesc cu adevărat, îți dau energie sau sunt doar calorii goale și care dau dependență? Consumi echivalentul junk food, doar informații hiper-procesate, cele mai noi și strălucitoare? Sau consumi ceva ce are valoare nutrițională mare și cu utilitate pe termen lung?
- Singura valoare a informației stă în felul în care o folosești ca să creezi la rândul tău valoare în lumea asta. Cu ce te ajută dacă citești sute de cărți, iei notițele perfecte și ajungi să mori fără să faci ceva cu ele? Concentrează-te pe a exprima într-un fel lucrurile citite și a contribui la viețile celor din jur.
- Calitatea lucrurilor pe care le faci este limitată la calitatea lucrurilor care îți consumă atenția.
- Ai nevoie să pui spațiu între tine și informațiile care vin din exterior. Să nu cazi într-o loop reactiv, în care consumi imediat orice articol interesant care ajunge la tine. Chiar ai nevoie să citești acel email imediat ce l-ai primit sau poate să mai aștepte până e convenabil pentru agenda ta? Lasă timp între momentul când descoperi ceva ce pare interesant și crezi că ai vrea să-l citești (indiferent că e un articol, o carte, un podcast) și momentul când îl consumi. În loc să cumperi impulsiv, imediat ce vezi o carte interesantă, ai putea să le treci pe toate pe o listă și să ți le comanzi doar de două ori pe an. Poți salva toate articolele (sau materialele video / podcasturile) într-o aplicație tip Read it Later (de genul Pocket sau Instapaper) și să le consumi mai târziu. Și ulterior e ok să dai Delete din acea aplicație dacă ajungi să treci de trei ori peste un articol și să îl ignori în loc să îl citești – înseamnă că nu ai nevoie de el. Ai mai putea să pui un filtru la newsletterele la care te abonezi, astfel încât să se ducă automat într-un folder separat, să nu intre direct în inbox, și să verifici acel folder separat doar o dată pe săptămână. Iar dacă ajungi să te simți copleșită, e ok să te dezabonezi de la toate. Dacă era ceva cu adevărat important, o să-i simți lipsa și te vei reabona tu ulterior. Nu ești datoare cu nimic nimănui.
- Nicio informație digitală nu este cu adevărat vitală. Totul poate să mai aștepte. Iar dacă este suficient de importantă, va ajunge cumva la tine, sub o formă sau alta.
- Citește mai puține cărți, dar de calitate. Concentrează-te pe a aplica mai mult din ideile învățate. Încearcă să devii expertă în lecțiile nemuritoare din acele puține cărți. Și construiește relații cu autorii cu valori asemănătoare.
- Cel mai bun mod de a-ți face curățenie în gânduri este să le pui în scris. Ideal scris de mână, cât mai încet, ca să poți să le „digeri”.
- Folosește orele când ai energia la maxim (dimineața, imediat după ce te-ai trezit) pentru a face lucrurile acelea unice, pe care doar tu le poți face, cu skillurile pe care le ai. Ai o fereastră de maaaaxim patru ore de muncă de calitate pe zi, n-o risipi consumând informație. Păstrează partea asta pentru când te simți obosită.
- Nu te apuca să faci research exact atunci când ai nevoie să folosești informația respectivă. Separă documentarea de partea în care o exprimi (și neapărat separă și partea când o editezi pentru a o folosi public). Altfel vei avea creierul fragmentat și te vei simți agitată.
- Fă-i viața mai ușoară Cristinei din viitor. Organizează-ți mai bine notițele pe care le iei, păstrează un echilibru între comprimarea lor și exprimarea contextului. Să îți fie ușor să le descoperi când ai nevoie de ele, să fie scurte, dar să fie și inteligibile, și să poți reveni ușor la sursă în caz de nevoie.
- Din când în când, închide toate aplicațiile de chat sau social media și dă-i creierului o pauză. Ai nevoie de perioade de plictiseală, în care să nu consumi și să nu te lași influențată de ce gândesc alții, pentru a nu uita care este „miezul” identității tale. Știu că vrei să mai bifezi încă un mail sau articol în orice minut liber, ca să te simți productivă, dar cele mai creative idei îți vor veni atunci când nu ai creierul hiper-stimulat (mai ales de lucruri cu valoare redusă).
- O să fii judecată fiindcă citești multă non-ficțiune, iar alții te vor judeca pentru faptul că citești și ficțiune. Să știi că nici unii, nici alții nu au nimic personal cu tine. Și oricum n-ai cum să fii pe placul tuturor. Există persoane care evită cărțile de non-ficțiune și le consideră „vrăjeli de dezvoltare personală” fiindcă poate au dat peste unele proaste în trecut sau fiindcă nu vor sfaturi despre cum să-și trăiască viața. Ca oameni, ne este mai ușor să învățăm lecțiile prezentate prin ficțiune, prin povești, fiindcă atunci lăsăm garda jos. Iar alții spun că ficțiunea este doar o modalitate de evadare, de a ignora lumea reală. La final, n-are nicio importanță dacă preferi ficțiune sau non-ficțiune. Poveștile sunt aceleași dintotdeauna, doar sunt reciclate sub diverse forme. Există cărți proaste de ficțiune, la fel cum există cărți proaste de non-ficțiune. Rezonăm mai bine cu unele sau altele în funcție de contextul nostru, de personalitate și de oamenii din jur.
- Concentrează-te pe a consuma informația pe care o vei folosi imediat pentru un proiect la care lucrezi. Vorba lui Ferriss: „Just in time, never just in case”. Nu lua notițe obsesiv, nu salva absolut fiecare articol peste care dai online, nu te abona la toate blogurile, podcasturile și newsletterele existente, nu urmări zeci de conturi pe social media. „Mai mult” nu înseamnă automat „mai bun”, iar tot acest „digital hoarding” vine din frică, din teama că n-o să fie niciodată de ajuns. Teama că tu nu o să fii niciodată de ajuns.
- Paradoxul creatorului: Cu toții suferim de sindromul impostorului, ne este teamă să publicăm lucruri, panicați că absolut toată lumea ne va judeca pentru ce am scris, dar în același timp ne frustrăm că nimeni nu ne citește. Două emoții puternice și pe care le simțim simultan, deși teoretic se anulează între ele.
…sau poate că nu aș fi spus nimic din astea Cristinei de 23 de ani și aș fi lăsat-o să le descopere ea singură. Dacă nu s-ar fi luptat ea personal cu supradoza de informații, cu puterea de concentrare și managementul atenției, poate că nu ar fi învățat să-și formeze noi obiceiuri, n-ar fi descoperit cum se leagă toate acele lucruri pe care le-a făcut și n-ar fi ajuns să-i ghideze la rândul ei pe alții prin provocări asemănătoare. ????♀️
– Cristina
p.s.. Am pus mai jos un framework schițat la începutul anului, despre cum încerc să împart informația pe care o consum, ca să vezi cum arată la mine. Da, știu că ți-era dor de desenele mele 
p.p.s. Oare ai apucat să asculți conversația asta a mea de aici? Dacă da, sunt curioasă ce idee importantă ți-ai luat din ea – dă-mi te rog un reply. Discutăm și despre cărți, informație din știri vs istorie, notițe și alte obiceiuri bune. și stoicism, of course!
Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
