Încă stau bine pe propriile picioare (92 de zile cu 10.000 de pași)

Înainte să devin mamă mergeam mult pe jos.

După ce s-a născut cel mic am mers ceva mai puțin, parțial fiindcă – well – motherhood happened, dar parțial și din cauza unor intervenții chirurgicale pe care a trebuit să le fac (cu timp mare de așteptare până la programarea lor, plus recuperarea de după ele).

Vara asta am revenit. 10.000 de pași pe zi, zi de zi, de la 1 iunie la 1 septembrie. 92 de zile consecutive. Așa a arătat pentru mine vara 2026.

Nu mi-am propus neapărat să fac acest streak – era jumătatea lui iunie când mi-am dat seama că am multe zile legate cu 10.000 de pași pe zi și m-am întrebat oare cât pot s-o țin așa. Am zis să încerc toată luna iunie, a trecut luna. Am zis s-o țin până la finalul verii, a trecut și vara. Încă nu știu cât voi mai ține, doar vreau să sărbătoresc ce am făcut până acum.

De ce 10.000 și nu alt număr? Fiindcă pentru mine nu este nici un obiectiv prea ușor, nici prea greu. Este pur și simplu potrivit pentru contextul meu actual. Acum șase ani am mai făcut asta, același raționament – îmi propusesem să fac 13.000 de pași în luna iunie 2020. De abia ieșisem din izolarea cu covid, iar o luam de la zero, nu puteam alerga nici 4 km. Am avut un obiectiv mai mare ca acum, pe care l-am monitorizat pe o foaie pusă pe frigider (pe modelul Seinfeld – don’t break the chain), mai ratam zile și desenam un sad face acolo. Acum am avut un obiectiv mai mic, dar zero zile ratate.

Cel mai ușor vara asta mi-a fost să păstrez streak-ul de pași când eram în Grecia. Era ziua lungă cu solstițiul de vară, acolo mergeam oricum mult pe jos, aveam și muntele Olimp aproape pentru alergări, mi-era foarte ușor să ating obiectivul.

În București, zilele în care am antrenamente au fost cele mai ușoare, fiindcă bifam rapid obiectivul. La fel și zilele în care aveam întâlniri în oraș, că se aduna ușor numărul de pași cât mă plimbam între autobuz / metrou. Unele întâlniri le-am făcut în mers, în parc, am mai bifat și așa niște pași. Hai și un drum la Lidl sau Bebe Tei, și aia era, se adunau 10.000.

Zilele astea nu au fost problema – problema a fost când lucram de acasă. Cel mai greu mi-a fost după ce a început cel mic să meargă la creșă și să ne aducă acasă tot felul de boli, care mai mult ne-au răpus pe noi decât pe el. La un moment dat, pe la finalul lui iulie, am avut o zi în care am crezut că voi întrerupe acolo streak-ul – afară era caniculă, eu eram cu febră, mă simțeam ca lovită de tren, nu puteam nici să dorm, nici să citesc, nici să nimic. Am tot ieșit afară pe parcursul zilei, câte 1000 de pași prin jurul casei, până am reușit să-i fac pe toți, fiindcă știam că altfel voi regreta a doua zi. (Încă mă mir că am reușit).

Am mai avut o seară în care am crezut că rup streak-ul, de data asta prin august. Acolo nu am avut nicio scuză, era o zi banală. Muncisem mult de acasă, la finalul zilei nu aveam nici 3000 de pași. Am ieșit după apus prin cartier, deși n-aveam niciun chef. Nu-mi mai amintesc detaliile, dar cred că m-a scos Ergo pe ușă. Mă întrebam oare cât timp voi mai ține chestia asta cu pașii.

De departe, cel mai mult m-a ajutat susținerea lui Ergo. Când se încheia ziua și trebuia să ies să-mi fac pașii, el era de multe ori nemâncat, mai avea antrenament planificat, mai avea de lucru, și totuși mă trimitea la plimbare (la propriu) și îl hrănea / punea la somn pe cel mic. A susținut el „costurile” ca eu să fac asta.

Ce s-a schimbat după această vară? Mi-am recăpătat încrederea în corpul meu. Făceam maratoane înainte, făceam constant 10.000 de pași pe jos zi de zi, dar pierdusem asta temporar, odată cu maternitatea și intervențiile chirurgicale. Am vrut să verific că încă stau bine pe propriile picioare. Stră-stră-stră-străbunicul meu, Badea Cârțan, a vrut să vadă ceva cu ochii lui și a plecat pe jos până la Roma, 1700 de km – dacă vreau să merg și eu pe jos până într-un capăt al Europei, pot.

p.s. Încă n-am încheiat streak-ul, dar nu știu cât îl voi mai ține. O provocare viitoare este să văd care este numărul maxim de pași pe care aș putea să-l fac într-o zi, mergând doar prin București, de la răsărit până la apus. Poate un El Camino sau Via Transilvanica la un moment dat. Recordul actual de pași într-o zi este de 55.338, în ziua cu maratonul CiucașX3 (09.09.2023).

Screenshoturile sunt din aplicația Garmin – sunt ambasadoare Garmin România.