Constrângeri = Creativitate | Cristina’s Friday Read

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Am mereu după mine un carnețel – genul pe care se iau comenzi la restaurante – în care-mi notez absolut toate ideile care-mi vin.

Uneori îl mai folosesc noaptea târziu, dacă sunt lucruri care nu mă lasă să adorm, alteori dimineața, imediat după ce am făcut ochi, ca să mă asigur că nu uit navele alea spațiale pe care tocmai le-am visat.

Reguli:

1. Notez absolut toate ideile care-mi trec prin cap. Nu mă bazez pe memoria mea, că știu că am o memorie proastă. Vreau să mă asigur că-mi scot lucrurile astea din cap și le pot analiza ulterior la rece. Chiar dacă a doua zi multe par banale sau direct tâmpite.

2. Întotdeauna notez într-un singur loc – același loc. Nu am ideile împrăștiate și în Gmail drafts, și în Evernote, și prin mesaje pe WhatsApp, și pe Remarkable, înregistrări audio etc.

3. Carnețelul vine cu mine peste tot, împreună cu un pix, ca să n-am nicio scuză.

DAR partea de luat notițe este doar jumătate din proces. Cealaltă jumătate, la fel de importantă, este cea de procesat notițele și stabilit următorii pași – și fac asta la checklistul săptămânal (despre care am mai scris recent în acest newsletter).

Unele idei mor în etapa asta, pe altele le trec pe lista de “some day“, dar există și o mână de idei pe care le extind, le dezbat cu oameni, le testez, le scot în lume. Cu alte cuvinte, le materializez. Că o idee rămasă doar pe foaie are 0 valoare.

Era 15 mai când am scris foaia din poza de mai jos – o primă ciornă a ceea ce inițial vedeam ca workshop pentru flow & productivitate.

Pe măsură ce am lucrat la idee, în următoarele luni a evoluat și s-a transformat într-un amplu program cu unelte anti-burnout, pe care-l organizez împreună cu Whisper – Center for Strategic Change (suntem în mijlocul programului acum, se va încheia la finalul anului). În total sunt peste 45 de ore de workshopuri pe care le țin, întinse pe mai multe luni, cu tot cu sesiuni 1-la-1 și diverse cărți, exerciții și teme pe care le au de făcut cei înscriși. Axat pe prevenție, nu pe “cum stingem focul când deja ne arde”.

Și totul a pornit de la foaia din poza asta (linkul de pe ea duce spre contul meu de Linkedin, unde mai pun din când în când astfel de lucruri, în caz că vrei să-mi dai follow):


Resurse interesante:

The ‘Dune’ Screenplay Was Written in MS-DOS (text + video)

Din seria “constrângerile duc la creativitate”: am aflat ieri că scenariul filmului Dune a fost scris de Erich Roth folosind o tehnologie de acum ~30 de ani! Mai exact, într-un program minimalist, Movie Master, care are o limită de 40 de pagini și este rulat în MS-DOS pe un computer vechi.

Pentru cei care sunteți mai tineri: MS-DOS a fost un sistem de operare realizat de Microsoft. L-am prins la începutul anilor ’90, înainte de apariția Windows 3.1.

Eric Roth (care a scris și Forrest Gump și The Curious Case of Benjamin Button) povestește mai multe despre disciplină și rutină în video-ul inclus în articol. Spune că limita de 40 de pagini l-a ajutat să-și structureze mai bine scenariile: “I like it because it makes acts. I realize if I hadn’t said it in 40 pages I’m starting to get in trouble.”

Sunt mare fană a principiului constrângeri = creativitate. Cu cât simplificăm, automatizăm și eliminăm mai multe decizii, cu atât câștigăm claritate mentală și energie. Asta ne permite să fim liberi să investim în ceva ce are un impact mai mare, să ne concentrăm pe ce e important.

Dune & struguri

Profit de ocazie să spun că de abia aștept să văd și eu Dune, n-am mai fost de mulți ani atât de entuziasmată de lansarea unui film și înțeleg că în sfârșit a beneficiat de o ecranizare pe măsură. Mă rog, l-aș vedea chiar și numai pentru soundtrackul produs de Hans Zimmer.

Și da, mă număr și eu printre cei care se laudă că au citit cartea întâi laughing tocmai o recitesc, probabil pentru a treia oară. Ca sfat nesolicitat, dacă ai de gând s-o citești, aș evita traducerile în română – mie mi-au stricat experiența ei atunci când am citit-o prima oară, la a doua citire (direct în engleză) mi s-a părut complet altă carte.

Revenind la subiect, btw, și George R. R. Martin e fan al limitărilor de acest gen: a scris cărțile din seria A Song of Ice and Fire (Game of Thrones) tot pe un program MS-DOS, mai exact în WordStar, deoarece preferă simplitatea pe care i-o oferă. Are un PC alternativ pe care-l folosește pentru internet.

(Într-un blog post din 2011 spune despre el că e un dinozaur… Mă rog, după care vorbește despre motivele pentru care nu-și va pierde timpul sau energia cu social media – chestie care nu mai e de actualitate. Poate dacă nu era atât de activ pe Twitter ducea și el până la capăt seria aia de cărți? happy )

***

Ryan Holiday: This Was The (Craziest) But Best Decision We Ever Made (text + video)

În urmă cu doi ani, autorul Ryan Holiday a fost invitat în România ca speaker la GPeC, ocazie cu care i-am fost gazdă timp de ~25 de ore.

L-am ridicat de la aeroport luni, 4 noiembrie 2019, la 15:00, și l-am însoțit peste tot până a doua zi, când l-am lăsat înapoi la aeroport pentru zborul spre Budapesta pe care-l avea la 19:00. (Și da, eu spun despre mine că am memorie proastă.)

M-am asigurat că respectăm programul și obligațiile contractuale detaliate la minut – fiecare interviu acordat, fiecare sesiune de autografe și poze (ceva cu care eram obișnuită după ani întregi de făcut asta pentru artiști).

Dar, pe lângă asta, a rămas și niște timp liber nestructurat. Îmi povestea că are în plan să-și deschidă o librărie aproape de casă, unde să aibă și spațiu de depozitare pentru shopul DailyStoic, și era în plin proces de research, așa că am vizitat două librării din București: Cărturești Carusel, respectiv Seneca Anticafe.

O lună mai târziu, în decembrie 2019, a găsit un spațiu potrivit și a investit toți banii în el. Un timing minunat happy

În acest articol proaspăt publicat povestește cum a ajuns să-și investească toate economiile de o viață în acest mic business fizic, o librărie independentă, în mijlocul pandemiei și a unor furtuni extreme care au lovit Texasul.

Vorbește despre câteva decizii pe care le-a luat pentru a se diferenția: cum a decorat locul, cum selectează cărțile pe care le vinde acolo etc.

De exemplu, am aflat astfel că cele mai multe librării au 10,000 de titluri disponibile, însă el a ales să selecteze doar 600 – doar cele mai bune, citite de el și pe care le poate recomanda personal.

În articolul lui și în video-ul inclus a menționat și Bucureștiul, cu tot cu câteva poze făcute de el atunci – și îți las și eu mai multe mai jos.

(btw, ediția nouă GPeC Summit începe chiar luni, 1 noiembrie).


Oura’s newest smart ring goes way beyond tracking sleep (text)

Oura a anunțat recent noua generație de inele, cea de-a treia, detaliată în acest articol.

“According to CEO Harpreet Singh Rai, that was the long-term plan all all along. “We‘re focused on health—we always have been,” he says. That focus has been evident in the flurry of academic research Oura has been conducting over the past year to see if its ring can be useful as a barometer for early COVID-19 infection, fertility, anxiety and depression, and addiction relapse. The ring has even been used to gauge the health impacts of living in an underwater research facility 60 feet beneath the Florida Keys National Marine Sanctuary. The company is still participating in sleep research, too.”

Oura este un inel inteligent cu care-mi monitorizez somnul, despre care am vorbit deja pe larg în acest articol. Îl folosesc deja de doi ani și mi-au trimis unul nou chiar luna asta, după ce am avut o problemă de conexiune / bluetooth la el (era încă în garanție).

Au rămas în picioare multe din lucrurile detaliate de mine în acel articol, însă sunt și câteva care s-au schimbat între timp:

Date Oura - dupa booster

– Mai sunt atentă la doar trei biometrici: pulsul, HRV-ul și temperatura corpului – adică cei mai buni indicatori atunci când corpul este stresat – psihic sau fizic.

În poza asta din stânga, de ex, poți vedea impactul avut de booster (și-au revenit toate în noaptea următoare de somn).

– În urma noilor cercetări, nu mai sunt atât de obsedată de expunerea la lumină înainte de somn – în special lumina albastră – fiindcă se pare că nu influențează atât de puternic somnul.

– Nu mă mai uit aproape deloc la scorurile pe care mi le dă aplicația. Uneori am scoruri mici fiindcă am făcut prea mulți pași pe jos într-o zi, alteori am avut o alergare prea târziu seara și mi-a rămas pulsul crescut peste noapte – sunt niște decizii conștiente și asumate. Da, este clar că îmi afectează somnul, dar nu se întâmplă în fiecare noapte, ci doar de câteva ori pe lună. La fel și cu nopțile când mă culc mai târziu fiindcă sunt stresată că iar m-am încărcat prea tare cu treabă – mă asigur că nu se întâmplă prea des și sunt asumate. E ok.

Dacă vrei să afli mai multe legate de noile cercetări legate de somn și ce s-a schimbat de când a apărut cartea Why We Sleep a lui Matthew Walker, îți recomand să asculți acest episod de podcast cu Andrew Huberman (de la Tim Ferriss – e bun ca introducere) sau episodul în care Huberman îi ia interviu direct lui Matthew Walker. Eu am citit cartea lui Matthew Walker în 2018 și o parte din studiile folosite în ea au fost invalidate între timp – dar rămâne în picioare ideea de bază, adică importanța somnului.

Ce citesc acum: Creativity

Probabil știi celebra carte Flow, a lui Mihaly Csikszentmihalyi – și sper că ai și citit-o, că e tare interesantă..

Pe lângă Flow, a mai publicat și o carte despre creativitate: Creativity: Flow and the Psychology of Discovery and Invention. (a publicat mai multe cărți, dar prin asta trec eu acum)

Este despre rezultatele unui studiu întins pe 5 ani, pentru care a intervievat 91 de oameni creativi – persoane care au inovat și au adus contribuții importante la domeniul lor. Inventatori, oameni de știință câștigători Nobel, scriitori premiați cu Pulitzer, muzicieni, neurocercetători, actori premiați cu Emmy-uri și Golden Globes, filozofi, psihologi etc.

El combate câteva mituri legate de creativitate și a descoperit câteva trăsături interesante pe care le au în comun acei oameni. De exemplu, a observat că realizările lor nu sunt bazate pe un insight care le apare brusc, un bec care se aprinde deodată în beznă, ci vin întotdeauna după ani întregi de muncă grea și îndoieli.

Dar chiar și fără a avea succes, persoanele creative se bucură de muncă în sine. Le place să învețe de dragul procesului, indiferent de rezultate și faimă.

A avut trei criterii pentru a selecta persoanele intervievate:

  1. Au făcut diferența într-un domeniu important – științe, arte, business sau human wellbeing în general.
  2. Încă munceau, încă erau activi.
  3. Aveau peste 60 de ani (cu mici excepții).

Din cei 275 de oameni contactați pentru a le propune să facă parte din acest studiu, o treime a refuzat, o treime a acceptat, iar ceilalți nu au răspuns sau n-au fost găsiți.

Dar, de departe, cele mai multe refuzuri au venit de la oameni care nu au vrut să-și rupă din timp pentru asta.

Printre cei contactați s-a numărat și Peter Drucker – renumitul expert în management, autorul The Effective Executive (de bază dacă vrei să înțelegi cele mai importante principii din zona management și productivitate), de asemenea și profesor de artă orientală (era fascinat de istoria Japoniei, colecționa picturi japoneze).

Drucker i-a trimis următorul mesaj prin care l-a refuzat:

“I am greatly honored and flattered by your kind letter of February 14th-for I have admired you and your work for many years, and I have learned much from it. But, my dear Professor Csikszentmihalyi, I am afraid I have to disappoint you. I could not possibly answer your questions. I am told I am creative-I don’t know what that means. . .. I just keep on plodding…

I hope you will not think me presumptuous or rude if I say that one of the secrets of productivity (in which I believe whereas I do not believe in creativity) is to have a VERY BIG waste paper basket to take care of ALL invitations such as yours-productivity in my experience consists of NOT doing anything that helps the work of other people but to spend all one’s time on the work the Good Lord has fitted one to do, and to do well.”

O traducere aproximativă:

“Sunt foarte onorat și măgulit de scrisoarea dvs din 14 februarie – pentru că v-am admirat pe dumneavoastră și munca dvs de mulți ani și am învățat multe din ea. Dar, dragul meu profesor Csikszentmihalyi, mă tem că trebuie să vă dezamăgesc. Nu aș putea să vă răspund la întrebări. Mi s-a spus că sunt creativ – nu știu ce înseamnă asta… Continui să mă târăsc încet…

Sper că nu mă veți crede încrezut sau nepoliticos dacă spun că unul dintre secretele productivității (în care cred, în timp ce nu cred în creativitate) este să ai un coș de gunoi FOARTE MARE pentru a avea grijă de TOATE invitațiile precum cea a dvs – productivitatea, din experiența mea, constă în a NU face nimic care să ajute munca altor oameni, ci în a-ți petrece tot timpul în lucrarea pe care Bunul Dumnezeu i-a dat cuiva să o facă și să facă bine.”

Una din cele mai mari provocări ale mele este legată de respingere – mai exact, cum să resping pe alți oameni. Cum să spun nu. Cum să diferențiez ce e zgomot, ce e doar FOMO, și ce esențial. Din acest motiv, colecționez refuzuri precum cele de mai sus, am o listă întreagă de template-uri pe care le folosesc. Nu este nimic personal, doar că atenția mea este atât de limitată încât îmi este mult mai frică să nu am timp să fac lucrurile pe care îmi doresc eu să le fac decât cele care sunt pe agenda altora.

Ce-am ascultat recent: Dezechilibrul dintre Zen vs Acțiune

Mi-a plăcut mult episodul nou de podcast de la Andrei Roșca, în care vorbește despre dezechilibrul dintre energia zen și acțiune:

“Observ o dorință a oamenilor de a se duce către energia zen, liniștită, relaxată, meditativă, detașată complet. În același timp, au tendința să se îndepărteze de cealaltă energie care face lucrurile să se întâmple – o energie care nu e 100% echilibrată tot timpul, fiindcă duce în niște excese. Însă e important să știm când să acționăm, să facem lucruri, să cultivăm partea care ține de materializare.”

Neapărat să-i dai un play, îl găsești aici (sau direct la un search pe platforma unde preferi tu să asculți podcasturi).

Tu ce ai mai ascultat sau ai citit interesant în ultima perioadă?

Nu e o întrebare retorică! happy dă-mi un reply și spune-mi.

Mulțumesc!

— Cristina

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.


Leave a Reply