Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
Recomandare workshop: Cum ne identificăm valorile personale? Busolă pentru o viață cu sens (16.11.2021)
Luna trecută ai ascultat conversația mea cu Bogdan Lucaciu, antreprenor și CTO la Adore Me, unul din cele mai mari branduri de lenjerie din lume.
Bogdan conduce o echipă de 70 de oameni a căror misiune este de a ajuta femeile să-și cumpere sutienul perfect sau alte piese de lenjerie. Au folosit tehnologia și datele pentru a inova în mai multe privințe, însă să nu rămâi cu impresia că este doar o companie de ecommerce: în cadrul ei se află Adore Me Technology, un grup de oameni care folosesc tehnologia pentru a face schimbări pozitive în industria de fashion – mai departe de Adore Me..
În podcastul înregistrat cu Bogdan am povestit despre drumul lui spre disciplină și echilibru, cultură organizațională, etică și producție în fashion și multe altele.
Profit de ocazie ca să-ți spun că săptămâna viitoare (mai exact pe 16 noiembrie) voi participa la un workshop pe care-l va ține el și este organizat de Whisper, despre valorile personale: cum le identificăm, cum ne ghidează ele viața și de ce e important sa avem claritate asupra lor.
Uite ce spune Bogdan despre acest workshop:
„Îmi caut sensul, echilibrul și liniștea de foarte mult timp, probabil ca toata lumea de aici. Lucru un pic complicat, pentru că toată viața m-am simțit mai confortabil în mijlocul furtunii și al haosului, decât în ordine și liniște. Însă în ultima vreme, când mă întreabă lumea „ce mai fac, cum o mai duc”, răspund împăcat și sincer: „destul de bine.. viața de zi cu zi e cam crazy, dar dacă fac zoom out, nu am regrete majore, pare că îmi duc viața într-un fel aliniat cu valorile proprii, cu lucrurile care contează pentru mine”. Sau ceva de genul, nu raspund la fel la toti, ar fi dubios.
Cele mai importante valori personale sunt contribuția, libertatea și curiozitatea:
Simt nevoia să ajut, să construiesc și să contribui la lucruri mai importante decât mine.
Am nevoie de autonomie și libertate atât pentru mine, cât și pentru ceilalți.
Curiozitatea și deschiderea la nou îmi sunt călăuze și motoare cu reacție spre a crește și a învăța lucruri noi.
Cum am aflat? Ei, in ultimii ani am tot facut un exercitiu la Adore Me Tech , care a pornit de la identificarea valorilor, si anul asta a crescut intr-un workshop in toata regula. Am bagat in el multe idei pe care le-am cules din cartile lui Brene Brown si formarea de change strategist de la Whisper. Si mi-am facut curaj sa-l tin public.”
Dacă vrei să participi și tu, te poți înscrie de aici: Cum ne identificăm valorile personale? Busolă pentru o viață cu sens.
Resurse interesante:
Unde am fost când am dispărut (text)
„Pe 1 mai anul acesta am împlinit 50 de ani. Mi-a fost greu să găsesc vreun motiv de celebrare sau bucurie. Eram în pragul unui soi de criză pe care o vedeam venind și nu o înțelegeam, care mă speria și de care voiam să fug.”
Așa începe articolul scris de Andreea Roșca, în care detaliază experiența ei cu burnoutul – îl citești aici.
***
Comments on a Very Effective Communications System: Marshall Space Flight Center’s Monday Notes (text)
Wernher Magnus Maximilian Freiherr von Braun a fost directorul Marshall Space Flight Center în anii ’60 și responsabil de proiectul Saturn V – racheta care a permis succesul programului Apollo.
La începutul anilor ’60, când a preluat funcția de conducere, von Braun a introdus în cadrul NASA ceva numit Monday Notes – un instrument de comunicare informală.
Von Braun le-a cerut managerilor să-i trimită o dată pe săptămână o descriere de maxim o pagină a progresului, evenimentelor și problemelor din săptămâna precedentă.
Le trimiteau în fiecare luni dimineață (de aici și numele Monday Notes) și erau simple, de maxim o pagină, doar cu data și numele celor care le-au scris. Nu aveau vreun formular standard de completat sau întrebări ajutătoare la care să răspundă.
Von Braun citea fiecare Monday Note și scria pe margine diverse comentarii: în unele cazuri îi felicita pentru progres, în altele punea întrebări (sau doar semne de întrebare 
) sau făcea sugestii.
După ce le revizuia, secretara sa făcea copii la întregul pachet de Monday Notes din acea săptămână și trimitea câte un set înapoi la fiecare dintre cei care au contribuit – cu tot cu comentariile de pe margine, exact așa cum au fost scrise de mână.
Monday Notes au început să fie atât de utile în comunicare încât von Braun a cerut și celorlalți din organizație să le trimită: directori de laboratoare, manageri de proiect și alții pe poziții-cheie.
Erau notițe despre ce probleme aveau, descoperiri neașteptate, orice fel de informații care puteau ajuta alte echipe sau cereau susținere. Cei care le scriau erau încurajați să fie sinceri, să nu-și facă griji de probleme nerezolvate sau decizii proaste și să-și argumenteze pozițiile divergente pe chestiuni importante. (Poți să vezi aici cum arătau.)
Acele Monday Notes, cu tot cu comentariile scrise de mână, circulau între toate echipele, toată lumea putea vedea ce făceau ceilalți, ce probleme apăreau, și primeau sugestii utile de la directorul lor. Mai important de atât, erau comunicate îngrijorările celor din organizație înainte să devină urgente. Oamenii erau recompensați – în văzul tuturor – pentru faptul că erau proactivi în a aduce în discuție problemele sau confuziile care apăreau.
Asta i-a ajutat pe cei din management să rămână conectați la ce se întâmplă mai jos în organizație. I-a forțat să se oprească o dată pe săptămână să se uite la ce s-a realizat și să ia în considerare viitoarele potențiale probleme.
Sistemul a funcționat bine cât timp a rămas informal și exista această comunicare bidirecțională – în sus și înapoi în jos, prin comentariile scrise de mână pe margine.
Ani mai târziu, după ce s-a schimbat conducerea, Monday Notes s-au transformat în niște rapoarte standard care să fie completate, care nu ajungeau la toate echipele și nici nu mai erau comentate pe margine de cineva din management.
Informațiile nu au mai circulat liber între ingineri și manageri, iar problemele erau ridicate doar atunci când era prea târziu să se facă ceva în privința lor – o prăpastie de comunicare internă care a culminat cu explozia Challenger din ’86. Dar despre asta poate povestim pe larg cu altă ocazie.
***
Legătura dintre pandemie și inteligență emoțională (podcast)
Un episod nou de podcast de la Andrei Roșca, în care vorbește despre legătura dintre pandemie și inteligență emoțională – mai exact, cum reușim să ne mințim singuri și să luăm decizii care ignoră realitatea.
***
Eliud Kipchoge: Inside the camp, and the mind, of the greatest marathon runner of all time (text)
„Only the disciplined ones in life are free” – Eliud Kipchoge, cel mai bun maratonist din lume.
Am descoperit prin Alex Hutchinson (autorul cărții Endure) un profil interesant al lui Kipchoge, publicat recent, în care este detaliat stilul lui de viață și mindsetul.
Orice performanță implică niște costuri și vine la pachet cu un dezechilibru pe celelalte planuri. Kipchoge se ferește să sărbătorească victoriile și trage cu dinții de stilul lui de viață simplu:
„He has a thing about celebrating, Kipchoge. Sees it as something sinister, something dangerous, a self-indulgent act that might derail his mindset, make him think, somewhere in his subconscious, that he has arrived, the inference being he has nowhere left to go.”
[…]
“Rejecting that flashy life is giving me more time to concentrate and be the person I need to be,” he says. “I want (life) to be simple and work as hard as I can rather than living at a high level, driving flashy cars or airplanes. I think that can make you come down as far as performance.”
|
|
Ce recitesc acum: Range: How Generalists Triumph in a Specialized World, de David Epstein.
Timp de mulți ani, s-a propagat ideea că dacă vrei să excelezi într-un domeniu trebuie să începi cât mai devreme, să te concentrezi pe un singur lucru, acel lucru să fie cât mai nișat / specializat și să ignori orice altceva.
Când suntem forțați să ne decidem devreme asupra specializării este ca și cum am decide să ne căsătorim cu prietenul / prietena din liceu. Pare o idee bună la momentul respectiv (în unele cazuri chiar e) și suntem convinși că suntem suflete pereche și o să trăim împreună fericiți până la adânci bătrâneți. Pe urmă descoperim că am făcut o greșeală uriașă, că au apărut domenii noi, joburi care nu erau “în meniu” la momentul respectiv și care ne atrag, însă ne este frică să mai schimbăm direcția fiindcă deja am investit mult timp în ceva.
David Epstein ne arată că există și alte moduri prin care să ajungem să excelăm, nu doar traiectoria asta în care începem devreme și ne super-specializăm pe un singur lucru.
Citește-o dacă te simți blocat în carieră și ți-e teamă să faci o schimbare, fiindcă ai credința că doar oamenii instabili schimbă joburile des. Citește-o dacă ești la începutul carierei și simți că este presiune pe tine să-ți găsești pasiunea, dar habar nu ai ce vrei să faci sau de unde s-o apuci. Citește-o dacă ești părinte și te întrebi dacă merită să-ți împingi copilul să se axeze pe un singur lucru la care pare că excelează sau are talent.
Am citit-o în noiembrie 2019 și o recitesc acum. Am scris aici mai multe despre ea aici (la final vei vedea o listă cu mai multe cărți bune despre cum învățăm & gândire critică): De ce generaliștii fac performanță într-o lume a supra-specializării?
Îți recomand și newsletterul lui David Epstein – pe care-l trimite prin Bulletin, software-ul Facebook de newsletters, deci te poți abona ușor dacă ai cont (articolul despre Monday Notes, despre care am scris mai sus, a fost descoperit prin newsletterul lui).
Happy Friyay,
– Cristina
Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
