Cristina’s Friday Read #19: Prepare for impact

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Hello,

This is your captain speaking. Time to fasten your seat belts. Brace for impact.

Săptămâna trecută am încercat să scriu un newsletter echilibrat și proactiv în pregătire pentru COVID-19, să nu panichez pe nimeni, dar în același timp să se înțeleagă că e serioasă treaba (nu-mi dau seama dacă mi-a ieșit).

Aveam deja două creiere care lucrau în paralel, la procente diferite:

– Procentul majoritar era ocupat de creierul care-și vedea normal de viață. Business as usual. Cele mai mari probleme erau pregătirea noului workshop, decis dacă să accept să țin workshopuri și pentru companii, încercam să mă țin de antrenamentele pentru ultramaratonul care se apropia, intervievasem oameni pentru un job și parcă tot nu găseam pe nimeni (fără să simt că fac vreun compromis de undeva), căutam tutoriale să îmi schimb balamalele ecranului la laptop, că am ajuns să îl țin rezemat de morman cu cărțile lui Taleb, îmi ascultam episoadele din podcast și mă întrebam cum pot să-mi îmbunătățesc skillurile de intervievator.

– Undeva, pe fundal, lucra al doilea creier, cel primitiv, ocupat cu supraviețuirea. Se activase și tot creștea în intensitate de când a început anul. Sunt mai la curent cu știrile din China decât de oriunde altundeva, așa că monitorizasem situația de la început, cu toate zvonurile și incertitudinile. Devenea din ce în ce mai clar că urmează să fim și noi loviți și n-o să ne salveze niciun miracol, niciun erou ascuns. Îmi refăcusem stocul de provizii în ianuarie, odată cu o cutie de măști chirurgicale, mai mărisem stocul de 2 ori între timp. Să fie.

S-au schimbat lucrurile în aceste zile. Al doilea creier, cel primitiv, a preluat controlul.

A lovit valul și la noi. Acum toate problemele de săptămâna trecută mi se par aberații. #firstworldproblems

Viktor Frankl a fost un renumit psihiatru evreu, supraviețuitor al Holocaustului și autor al cărții „Omul în căutarea sensului vieții” (Man’s Search for Meaning). El a trecut prin patru lagăre de concentrare naziste, inclusiv Auschwitz, în timp ce toți din jurul lui au murit: soția însărcinată, fratele, părinții. Frankl a studiat felul în care oamenii reacționează în circumstanțe îngrozitoare, aflate în afara controlului lor, de ce unii renunță și alții nu. A realizat că ceea ce ne diferențiază este sensul pe care-l dăm circumstanțelor și experiențelor noastre.

Nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva am reacționat prea încet și ar fi trebuit să îndemn mai clar la măsuri în acel newsletter sau să fi scris pe blog și social media, acum că știu cât de subraportate sunt cifrele date de autorități. Sau dacă n-ar fi trebuit să-i forțez mai din timp pe cei din jur să se izoleze, să mă cert mai rău cu ai mei, să mă duc eu personal să le fac provizii. Regret că nu am insistat mai tare în anii trecuți la organizațiile de voluntari pentru situații de urgență în care am încercat să mă înscriu și nu am primit niciodată vreun răspuns. I should have known better! Dar nu mai contează, nu pot schimba ce a fost deja, pot doar să mă concentrez pe ce fac în prezent.

Momentan încerc să n-o iau razna în casă. Mă țin de programul meu obișnuit de somn, fără cafele după 12PM, scris în jurnal, lucrat, citit, scris, mâncat la fel ca întotdeauna. Încerc să vorbesc mult mai mult la telefon cu oamenii. Să nu dau non-stop refresh la site-urile de știri și să le verific doar de 2 ori pe zi, la niște ore pre-stabilite, așa cum recomand eu altora. Să scriu zilnic pe blog un articol care să fie util și evergreen.

Îmi doresc ca toată lumea să fie sănătoasă în timp ce citește aceste rânduri ca și cum ar fi oricare altă vineri.

Dar nu e o vineri obișnuită.

Ieri uitasem ce zi e și că e timpul să scriu un nou Friday Read. Sau poate să mai fac și eu un duș. Noaptea dorm iepurește, mă trezesc crezând că am toate simptomele și-mi verific temperatura. Ziua fac calcule financiare pentru cele mai negre scenarii și mă aștept la viitoare decizii grele – dar măcar de-ar fi astea cele mai grave probleme. Aștept să realizeze toată lumea din jur impactul pe care-l va avea această epidemie, aflată încă în stadiul de cifre – fără nume, fără fețe cunoscute. Parcă încă nu e reală.

Nu mai e nimic ca înainte, oricât aș încerca să mă agăț de rutină. Mi-e dor de problemele mele vechi. Acum că le pun în lumina noului context, par toate atât de banale.

Am scris de atâtea ori despre Memento Mori (amintește-ți că vei muri), principiul stoicilor. Îmi era clar întipărit în suflet în perioada de după Colectiv, când au murit atâția oameni, inclusiv 6 cu care lucrasem. În acele zile mi-am dat demisia de la locul de muncă unde eram atunci, mă plimbam random pe străzi și mă simțeam recunoscătoare că pot simți razele soarelui pe față în acea toamnă frumoasă, eram recunoscătoare că sunt bine, că ai mei sunt bine.

Dar a trecut timpul peste și am uitat, oricât aș fi vrut eu să nu uit. Am revenit la starea de dinainte, de luat toate lucrurile ca și cum mi se cuvin.

Îmi pare rău că e nevoie de un astfel de moment critic care să-mi ofere perspectivă, să mă forțeze să-mi amintesc cine sunt eu cu adevărat, ce contează pentru mine și ce nu. Să mă facă să mă întreb: dacă asta ar fi fost ultima mea zi din viață, aș fi împăcată cu felul în care am trăit-o? Sau aș regreta-o?

Ce sens dai lucrurilor care se întâmplă în această perioadă? Și care este rolul tău în acest puzzle?

Cred că e mai important ca oricând (și te va ajuta) să îți rupi timp și să îți clarifici în scris, pe foaie, toate gândurile pe care le ai.

***

Dacă rămâi fără lucruri de citit, uite câteva (utile, sper):

Scrise de mine (încerc să public zilnic câte un articol în perioada asta):

• Cum să lucrezi de acasă fără s-o iei razna (și să rămâi productiv)
• Ce este creșterea exponențială
• Lebedele gri ale lui Mandelbrot

De la alții:

• Joe Rogan: How Serious is the Coronavirus? Infectious Disease Expert Michael Osterholm Explains
• Nassim Nicholas Taleb & Yaneer Bar-Yam: Why it’s better to panic early
• Peter Attia: #covid19 Q&A videos 1-4
• 3Blue1Brown: Exponential growth and epidemics
• Bill Gates: How to respond to COVID-19 and prepare for the next epidemic
• Taylor Pearson: Coronavirus Primer for Reasonably Rational People
• Mark Manson: Coronavirus risks and biases
• Sequoia Capital investors note: Coronavirus: The Black Swan of 2020

Fără vreo legătură cu ce se întâmplă, fiindcă mai avem nevoie și de așa ceva:

• Un ghid complet pentru a ține un jurnal și ce beneficii îți poți lua din acest obicei, de la Ryan Holiday: The Art of Journaling
• Un articol de la Amelia Boone, avocat Apple, renumită pentru performanța făcută ca alergătoare la curse montane lungi sau curse cu obstacole. În ultimii ani a început să vorbească deschis despre eating disorders, cu care s-a luptat și ea și a ajuns să stea internată câteva luni din cauza asta: Our Bodies, Our Responsibility, and the Media
• Un articol despre depresiile și gândurile de sinucidere cu care s-a luptat Sia, cum a ajuns să-și creeze peruca și să fugă de faimă: How Sia Saved Herself
• Câteva gânduri de la Dan Ariely legate de managementul emailurilor: A Behavioral Economist Tries to Fix Email
• Acum un an am fost contactată pe Twitter de un jurnalist care voia să-i răspund la câteva întrebări via email, după ce văzuse seria mea de interviuri cu antreprenori din întreaga lume în care vorbeam cu ei despre ce cărți citesc și cum și-au format acest obicei. Câteva zile mai târziu, îmi vedeam numele în acest articol publicat în BBC: How to cultivate a daily reading habit
• Cam în aceeași perioadă am publicat și acest ghid pe The CEO Library despre cum am ajuns să citesc peste 50 de cărți pe an când înainte nu citeam deloc: From 0 to 50 books in one year: How I started reading a lot more as an adult and how you can too
• Last but not least, această mini-serie făcută de Netflix despre Bill Gates: Inside Bill’s Brain

***

Stay inside. Stay safe. Stay sane. Eat your veggies.
O să iasă și soarele. Meantime, prepare for impact.
Și nu uita că nu ești singurul care suferă. We’re all in this together.

Te îmbrățișez,

– Cristina

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.