Relația cu informația digitală – câteva reguli de consum

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

1. Calitatea lucrurilor pe care le fac este limitată la calitatea lucrurilor care îmi consumă atenția.

2. Informația este precum mâncarea. Am nevoie de informație ca să învăț lucruri noi, să evoluez, să mă adaptez. În același timp, nu toate sursele de informație sunt egale, deoarece diferă calitatea lor.

Ce valoare nutrițională au lucrurile pe care le consum? Din ce surse provin? Mă hrănesc cu adevărat, îmi dau energie, mă ajută pe termen lung?

Sau oare consum echivalentul a junk food, adică doar informații hiper-procesate, cele mai noi și strălucitoare, menite să creeze dependență și să mă lase mai înfometată decât eram înainte, fiindcă sunt calorii goale?

Apropo: prin informație, după cum presupun că te-ai prins deja, mă refer la toate formele ei: cărți, podcasturi, știri, articole de pe HBR sau Buzzfeed, postări pe TikTok sau Insta, orice fel de feed-uri șamd.

3. Valoarea informației nu stă în câtă consum sau adun, ci în ce creez cu ea. Scopul este filtrul principal pe care-l țin în gând! Atunci când vreau să consum o anumită informație (sau, ulterior, să iau notițe), mă opresc și mă întreb: DE CE? Cum o voi folosi? La ce? Ce voi produce folosind acea informație? O să creez lucruri care sunt valoroase și contribuie la viețile celor din jur? Sau este doar pentru entertainment? Pentru nevoia mea de varietate?

În mod cert nu mă ajută cu nimic dacă citesc sute de cărți, iau super notițe din ele, le organizez perfect, și după uit de ele. Prefer să mă concentrez pe a consuma info pe care o voi folosi în perioada imediat următoare pentru niște proiecte clare (vorba lui Tim Ferriss: “Reading just in time, never just in case”).

Ce este un proiect? Este un angajament pe care mi l-am luat și care are un outcome cu un deadline și timeline clar, un obiectiv pe termen scurt (cel mult un an) și necesită mai multe sesiuni de lucru. (Exemplu de proiect: “scriu articol pe tema X și-l public la 1 septembrie”.)

4. Creierul nu este pentru a ține informații în el, fiindcă nu este o bibliotecă. Creierul este pentru a crea și a conecta idei. Notițele le folosesc să amplific creativitatea și conexiunile între informații.

5. Consum informația în mod activ, intenționat, nu reactiv. Este din ce în ce mai mult zgomot, toată lumea țipă din ce în ce mai tare în ziua de azi, toți încearcă să îmi monetizeze atenția (din seria: dacă nu plătesc, atunci înseamnă că eu sunt produsul).

Nu vreau să intru într-un loop reactiv, în care permit informației din exterior să mă lovească 24/24 din toate părțile și să o consum imediat ce a ajuns la mine. Așa că am construit cât mai multe bariere și am mărit acel spațiu între impuls (“oh, uite informație nouă și strălucitoare, hai s-o citesc chiar acum și să las deoparte orice altceva făceam!”winking și acțiune (“chiar am nevoie să citesc asta, mă va ajuta cu ceva?”winking.

Câteva exemple de bariere:

  • Urmăresc oameni în care am încredere, care deja fac curation de conținut și știu că ce vine de la ei este de calitate.
  • Nu am notificări la aplicații, singurele notificări sunt dacă primesc un telefon sau sms (și am minim jumătate de zi când și acelea sunt oprite).
  • Folosesc aplicații tip read-it-later, în care salvez articolele peste care dau și le citesc când este convenabil pentru mine și agenda mea. Dacă le mai citesc – fiindcă de multe ori realizez că nu-mi folosesc.
  • Îmi comand cărți doar de 2 ori pe an, în perioade clar stabilite dinainte, iar în celelalte luni ale anului doar adun cărțile într-un wishlist.



6. Consum non-ficțiune ziua, ficțiune noaptea. Amândouă sunt necesare.

Știu că nu obișnuiesc să vorbesc în acest newsletter despre ce cărți de ficțiune citesc fiindcă mi se pare ceva personal. Prefer să scriu în schimb despre procesul creativ și puterea poveștilor de a ne schimba. Doar să nu crezi că nu citesc ficțiune – dimpotrivă, citesc foarte multă.

Iar când zic “non-ficțiune” nu mă refer la dezvoltare personală, fiindcă non-ficțiunea include și alte tipuri de cărți: istorie, biografii, psihologie sportivă, biologie, neuroștiință etc. (Dar sunt de acord cu Daniel Zărnescu care zicea ceva de genul că dacă citești mai mult de 2-3 cărți pe un subiect despre care vrei să înveți ceva – cum ar fi mindset – atunci deja intri în masturbare mentală și devine din ce în ce mai greu să te oprești din consumat și să începi să aplici.)

7. Separ partea de documentare (consumul de informație) de partea de creație (gândit / produs / scris) și de partea de editare. Am nevoie de părți diferite ale creierului pentru a face astea și, dacă nu pun pauză între ele, consumul de energie este mult mai mare. Este ca și cum aș face multitasking: iese o varză.

8. Îmi iau notițe cu Cristina din viitor în gând. Vreau să-mi fie ușor să le descopăr când o să am nevoie de ele. Să fie scurte, să fie inteligibile, să înțeleg contextul și să pot reveni ușor la sursă în cazul în care am nevoie. Nu notez orice bălărie, “în caz că”. Nu stau să-mi pierd timpul cu taguri (conținutul în sine funcționează drept taguri la o căutare).


9. Folosesc orele când am energia la maxim pentru a produce ceva – adică ceea ce Cal Newport numește deep work, muncă pe care doar eu o pot face și unde am nevoie de concentrare 100%. Într-o zi obișnuită am o fereastră foarte scurtă când pot face deep work, de doar câteva ore (de obicei 2 ore, cel mult 4). Celelalte ore ale zilei se pot duce pe consumul de informații, lucruri administrative sau orice altceva îmi vine ușor și nu necesită mental bandwidth.


10. Puterea plictiselii: Am nevoie de plictiseală și timp care pare pierdut (de genul plimbări prin parc) pentru a permite creierului să proceseze ce a consumat, să conecteze informațiile și să vină cu idei noi. Așa că mă asigur că iau constant pauze de la orice fel de sursă de hiper-stimulare.


11. Regula Pareto: cel mai valoros conținut (~80% din valoare) provine din foarte puține surse (poate nici 10%), însă nicio informație digitală nu este cu adevărat vitală. Totul poate să mai aștepte. Dacă ceva este suficient de important, va ajunge cumva la mine, sub o formă sau alta.


12. De ținut în minte: the paradox of choice: cu cât luăm în considerare mai multe opțiuni legate de ce informație să consumăm, cu atât avem mai multe dubii și ne este mai puțin clar dacă am ales bine felul în care ne petrecem timpul. Ca atunci când pierzi o veșnicie să te decizi la ce să te uiți pe Netflix fiindcă pur și simplu sunt prea multe opțiuni și, într-un final, tot ești nemulțumit și te întrebi dacă a fost cea mai bună alegere. (În strânsă legătură cu asta este paradoxul dezinformării: cu cât avem acces la mai multă informație, cu atât lumea este mai dezinformată).

13. Niciun sistem de organizare / productivitate nu mă poate ajuta dacă doar adun informație la infinit. “Mai mult” nu înseamnă automat “mai bun”, așa că nu iau notițe obsesiv, nu salvez absolut fiecare articol peste care dau online, nu mă abonez la toate blogurile, podcasturile și newsletterele existente, nu urmăresc zeci de conturi pe social media. La un moment dat, am nevoie să mă opresc din consumat și să încep să produc / creez / exprim sub o formă sau alta. (Tot acel “digital hoarding” probabil vine din frică și de obicei e un pattern care se reflectă și în alte arii ale vieții).

***

Dive deeper cu aceste newslettere mai vechi:



***

Mare parte din acest mindset mi-a fost format datorită muncii lui Tiago Forte, pe care l-am urmărit destul de mult în ultimii ~4 ani.

Tiago este creatorul sistemului Building a Second Brain, vorbește despre cum să luăm notițe în era digitală, cum să le organizăm și cum să le folosim pentru a ne exprima creativitatea – fără să ne simțim copleșiți de volumul de informație.

Am participat la un workshop ținut de el, i-am citit mai toată arhiva de pe blog și, ulterior, am participat la Building a Second Brain – curs pe care-l ține de 2 ori pe an (am mai povestit un pic despre el anul trecut).

Ei bine, Tiago tocmai a publicat prima lui carte cu același nume, Building a Second Brain. Am precomandat-o, ar trebui să-mi ajungă zilele astea și îți povestesc de ea deoarece am încredere că este un bun punct de pornire pentru oricine are nevoie de un nou mod de a interacționa cu informația.

Mă gândeam să fac un experiment și să organizez un book-club: adică să citim împreună cartea lui, să ne adunăm pe Zoom într-o seară și să povestim despre ea, cu ce idei utile vrem să rămânem și cum le vom aplica. Cum ți se pare ideea? Doar dă-mi un reply și spune-mi de principiu dacă ai participa la ceva de genul ăsta happy Dacă ne adunăm suficient de mulți interesați, mă ocup.

Fellow book-worms, assemble!!! 📚🐛

— Cristina

P.S. Complet offtopic, dar nu pot să nu menționez: Ergo (aka bărbatul ❤️) a dat un interviu pentru platforma Red Bull, a fost publicat ieri și îl poți citi aici: Află de la Ergo, cofondatorul PORC, cum a devenit ultra-alergător.

***

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.


Leave a Reply