Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
Scriu acest newsletter sub presupunerea că îl citești cu doar 10% din atenție.
Știu că există puține șanse să te oprești din ceea ce făceai pentru a citi până la capăt un email, fără a face ceva clar cu el, fără a aplica lucrurile învățate aici.
Dacă este prea lung sau am scris ceva confuz, atunci mă aștept să-l lași pe mai târziu – ceea ce de multe ori se transformă în niciodată.
Cam așa se întâmplă și cu cursurile online sau cu cărțile pe care le cumpărăm.
E nevoie de extrem de multă conștiinciozitate și auto-disciplină pentru a urma un curs asicron și a-l duce până la capăt pe cont propriu.
Oricât de valoroase și interesante ar fi ele, nu oricine poate trece singur prin zeci de ore de videoclipuri, lecturi, exerciții etc.
Nefiind taskuri cu o cronologie bătută în cuie, un punct de pornire și un deadline clar, își pierd prioritate în fața celor care sunt mai urgente sau interesante – indiferent de cât de puternică am crede noi că este motivația noastră și dacă avem toate WHY-urile lui Simon Sinek.
Drept urmare, rata de finalizare a cursurilor online este undeva între 3-6% – dacă nu cumva chiar mai jos de atât, după ce anul trecut, odată cu pandemia, au fost oferite multe „la kil”, aproape gratuit.
În ultimul an, odată cu pregătirea programului de burnout (de care-ți povesteam ieri), am studiat metodele de învățare, de ce unele cursuri online funcționează și altele nu îndeplinesc promisiunile făcute cursanților.
Am scris un material amplu cu ce am învățat, în care vorbesc și despre:
- Etapele educației online: revoluția MOOC (Massive Open Online Courses), agregatoarele și uneltele care au mutat puterea la creatori.
- Mirajul veniturilor pasive – îmbogățirea online în timp ce dormi.
- De ce consumul pasiv de informație nu duce la o învățare reală.
- Apariția CBC (Cohort-Based Courses) și de ce funcționează ele.
- Exemple de CBC care chiar ajută studenții să învețe skilluri utile în joburile viitorului.
Îl poți citi aici:
➡️ De ce începem cursuri și nu le terminăm niciodată?
Cohort-Based Courses, de care spuneam că funcționează, este un nume dat cursurilor ținute online, în timp real, cu o mână de oameni, și care au un timeline clar (o dată fixă de start și finish).
Sunt foarte intense, pragmatice, cu conținut axat pe exerciții și construit skilluri legate de gândire, analiză, judecată și creativitate.
Spre deosebire de cursurile înregistrate, acestea sunt flexibile, evoluează în permanență în funcție de nevoile celor care urmează cursul.
Se participă activ la conversații, există breakout rooms, studenții se implică în interacțiunea asupra conținutului iar feedbackul este aproape instant.
Toate acele discuții și dezbateri în timp real duc la idei și perspective noi. Există un flux constant de schimb de cunoștințe între instructor și studenți, respectiv între studenți cu colegii lor – un dialog, cu conținut care se schimbă constant.
Este o învățare directă și bidirecțională care duce la asumarea unei responsabilități mai mari.
Cu alte cuvinte, sunt cursuri care au luat ce era mai bun de la cursurile oferite de universități și au adaptat la ziua de azi. Au scăpat de bagajul inutil, nu-ți oferă diplomă și acreditări, în schimb se asigură că aplici lucrurile învățate.
Au eliminat limitele geografice și astfel sunt mai mari șansele să te conectezi cu oameni care au aceleași valori și nevoi ca tine, să-ți găsești tribul, oriunde te-ai afla.
Energia generată de grup ajută ca până și cei cu conștiinciozitatea minimă să aibă șanse ridicate de a-l duce până la capăt – un contract social care funcționează drept accountability, crește angajamentul și apare o formă de conexiune unică.
Ce-mi place însă cel mai mult la aceste cursuri este faptul că instructorul devine mult mai responsabil iar nivelul de bullshit este la minim.
Nu ai cum să te ascunzi după ecran, nu mai este o simplă înregistrare care a fost pusă bine în scenă, nu ai cum să dai block cuiva care lasă un comentariu negativ sau adresează o întrebare dificilă. Ești obligat să te prezinți pentru a face treaba, indiferent de starea ta din ziua respectivă. Primești feedback instant de la studenți și chiar ai nevoie să stăpânești bine lucrurile despre care vorbești.
(Pentru programul de burnout pe care-l voi ține în această toamnă am luat multe din lucrurile care am văzut că funcționează la acest tip de cursuri, ca să mă asigur că toată lumea acționează și face schimbări pe loc, nu doar adună informație.)
Evident, putem citi cărți, putem vedea clipuri pe YouTube sau să urmăm un MOOC care este aproape gratuit și să învățăm fix același lucru. Doar că realitatea ne arată că n-o facem.
Problema asta apare în multe programe auto-direcționate. În ziua de azi oricine are acces la un program de dietă sau antrenamente sportive, însă foarte puțini se țin de ele suficient pentru a vedea rezultate.
Modul ăsta pasiv de a consuma informație, care nu e deloc distractiv, cu 0 interacțiune și lipsit de acces la o comunitate, nu duce la o învățare reală.
Îți las aici din nou linkul spre articolul pe care l-am scris despre cursurile online:
De ce începem cursuri și nu le terminăm niciodată?
Există mai multe niveluri de învățare, în funcție de profunzimea dorită și de ce-și dorește cursantul. Dacă cineva vrea doar o diplomă cu care să se laude apoi pe Linkedin, fără să învețe sau să aplice neapărat ceva, există nenumărate opțiuni.
În ultimul an (2020 + lunile care au trecut din 2021) am reinvestit o treime din venitul meu pe cursuri și traininguri – sunt mulți bani, probabil aș fi putut să-mi iau o mașină cu ei. Pe cele care au făcut diferența le-am menționat în articolul despre cursurile online.
Includ în acest buget și cărțile, cu tot cu abonamentul la Audible – însă asta nu înseamnă automat că le-am și citit pe toate sau am făcut ceva cu ele, dar și orele de coaching, fiindcă tot o formă de investiție în mine sunt – ba chiar una din cele mai eficiente. Este unul din cele mai rapide moduri de a învăța despre mine, fiind personalizat pe nevoile mele.
În cazul meu, am urmat acele cursuri online doar pentru mine, cu gândul că vreau să devin eu o persoană mai bună, însă am folosit lucrurile învățate în ele și mi-am recuperat integral investiția imediat după.
Asta ca să nu mai spun de lucrurile pe care nu pot pune prețul, cum ar fi o stare de liniște, calm, anxietate redusă, mai mult timp la dispoziție pe care-l pot petrece cu cei dragi și o încredere ridicată că, orice s-ar întâmpla și cât de haotic o să fie viitorul, am un sistem antifragil care funcționează în favoarea mea.
Mai mult de atât, m-am conectat cu oameni din întreaga lume care au aceleași valori ca mine și sete de cunoaștere – oameni cu care interacționez în continuare și simt că mă ajută să evoluez – ceea ce are un efect de undă.
Simt că acele cursuri m-au ajutat să-mi schimb identitatea, relația mea cu mine, cu cei din jur, obiceiurile și felul în care consum informație. Impactul a fost profund și pe termen lung.
Aveam impresia că unele cursuri sunt prea scumpe pentru mine, însă în timp am realizat că mă costă mai mult dacă stau să învăț de la amatori (sau să lucrez cu ei). Nu-mi permit să-mi risipesc timpul pe lucruri ieftine.
Citește articolul integral și dă-mi un mesaj după, să-mi spui o idee interesantă cu care ai rămas din ce am scris: De ce începem cursuri și nu le terminăm niciodată?
– Cristina
Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
