De ce începem cursuri online pe care nu le terminăm niciodată?

În ultimul an (2020 și 2021) am reinvestit o treime din venitul meu pe cursuri și traininguri făcute online – sunt mulți bani, probabil aș fi putut să-mi iau o mașină cu ei.

Am urmat acele cursuri inițial doar pentru mine, cu gândul că vreau să devin eu o persoană mai bună, însă impactul a fost profund și sigur îl voi resimți pe termen lung. Am folosit lucrurile învățate în ele și mi-am recuperat integral investiția la scurt timp după.

Mi-am luat însă și lucruri pe care nu pot pune prețul, cum ar fi o stare de liniște, calm, anxietate redusă, mai mult timp la dispoziție pe care-l pot petrece cu cei dragi și o încredere ridicată că, orice s-ar întâmpla și cât de haotic o să fie viitorul, am un sistem antifragil care funcționează în favoarea mea.

Mai mult de atât, m-am conectat cu oameni din întreaga lume care au aceleași valori ca mine și sete de cunoaștere – oameni cu care interacționez în continuare și simt că mă ajută să evoluez – ceea ce are un efect de undă.

Aveam impresia că unele cursuri sunt prea scumpe pentru mine, însă în timp am realizat că mă costă mai mult dacă stau să învăț de la amatori (sau să lucrez cu ei). Nu-mi permit să-mi risipesc timpul pe lucruri ieftine.

“I say, let no one rob me of a single day who isn’t going to make a full return on the loss.” (Seneca)

Ce aveau în comun acele cursuri este că erau tip Cohort-Based Courses. Este un nume dat cursurilor ținute online, în timp real, bazate pe cohorte – comunități (un grup restrâns de oameni), și care au un timeline clar, o dată fixă de start și finish.

Sunt intense, pragmatice, cu conținut axat pe exerciții și construit skilluri legate de gândire, analiză, judecată și creativitate.

Spre deosebire de cursurile înregistrate, sunt flexibile, evoluează în permanență în funcție de nevoile celor care urmează cursul.

Se participă activ la conversații, există breakout rooms, studenții se implică în interacțiunea asupra conținutului iar feedbackul este aproape instant.

Toate acele discuții și dezbateri în timp real duc la idei și perspective noi. Există un flux constant de schimb de cunoștințe între instructor și studenți, respectiv între studenți cu colegii lor – un dialog, cu conținut care se schimbă constant.

Această învățare directă și bidirecțională duce la asumarea unei responsabilități mai mari.

Cu alte cuvinte, sunt cursuri care au luat ce era mai bun de la cursurile oferite de universități și au adaptat la ziua de azi. Au scăpat de bagajul inutil, nu-ți oferă diplomă și acreditări (care încă sunt necesare în anumite industrii, dar nu în toate), în schimb se asigură că aplici lucrurile învățate.

Au eliminat limitele geografice și astfel sunt mai mari șansele să te conectezi cu oameni care au aceleași valori și nevoi ca tine, să-ți găsești tribul, oriunde te-ai afla în lume.

Energia generată de grup ajută ca până și cei cu conștiinciozitatea minimă să aibă șanse ridicate de a-l duce până la capăt – un contract social care funcționează drept accountability, crește angajamentul și apare o formă de conexiune unică.

Ce-mi place însă cel mai mult la aceste cursuri este faptul că instructorul devine mult mai responsabil iar nivelul de bullshit este la minim.

Nu ai cum să te ascunzi după ecran, nu mai este o simplă înregistrare care a fost pusă bine în scenă, nu ai cum să dai block cuiva care lasă un comentariu negativ sau adresează o întrebare dificilă. Ești obligat să te prezinți pentru a face treaba, indiferent de starea ta din ziua respectivă. Primești feedback instant de la studenți și chiar ai nevoie să stăpânești bine lucrurile despre care vorbești.

Evident, există mai multe niveluri de învățare, în funcție de profunzimea dorită de cursant. Dacă cineva vrea doar o diplomă cu care să se laude apoi pe Linkedin, fără să învețe sau să aplice neapărat ceva, există nenumărate opțiuni.

* Pentru programul de burnout pe care-l voi ține în această toamnă am luat multe din lucrurile care am văzut că funcționează la acest tip de cursuri, ca să mă asigur că toată lumea acționează și face schimbări pe loc, nu doar adună informație.

Putem citi cărți, putem vedea clipuri pe YouTube sau să facem un curs online care este aproape gratuit și să învățăm fix același lucru. Doar că realitatea ne arată că n-o facem.

Problema asta apare în multe programe auto-direcționate. În ziua de azi oricine are acces la un program de dietă sau antrenamente sportive, însă foarte puțini se țin de ele suficient pentru a vedea rezultate.

Modul ăsta pasiv de a consuma informație, care nu e deloc distractiv, cu 0 interacțiune și lipsit de acces la o comunitate, nu duce la o învățare reală.

Am scris un material amplu despre revoluția educației online, de ce unele cursuri funcționează iar altele nu îndeplinesc promisiunile făcute, îl poți citi aici:

➡️ De ce începem cursuri și nu le terminăm niciodată?

Vorbesc printre altele despre:

  • Etapele educației online: revoluția MOOC (Massive Open Online Courses), agregatoarele și uneltele care au mutat puterea la creatori.
  • Mirajul veniturilor pasive – îmbogățirea online în timp ce dormi.
  • De ce consumul pasiv de informație nu duce la o învățare reală.
  • Apariția CBC (Cohort-Based Courses) și de ce funcționează ele.
  • Exemple de CBC care chiar ajută studenții să învețe skilluri utile în joburile viitorului.

Dacă ești manager, sper să te ajute să înțelegi mai bine de ce puțini angajați profită de acele abonamente la diverse platforme online de învățare.


Leave a Reply