3 principii ca să-mi formez un obicei nou (+ țin încă un Zoom meeting!)

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Salutări,

Mulți dintre voi mi-ați scris și mi-ați spus că n-ați reușit să intrați la meetingul / sesiunea de Q&A de luni deoarece, din păcate, Zoom limitează numărul de participanți la doar 100.

Așadar, la cererea publicului (stil Ștefan Bănică Jr. cu showurile de Crăciun tongue ), fac încă un meeting pe Zoom: luni, 8 martie 2021, 19:00, vă puteți înregistra AICI.

Prima jumătate o să fie despre experimentul pe februarie, cum am alergat zilnic timp de aproape o oră, lecții legate de formarea de obiceiuri și cele mai comune capcane în care eu personal tind să cad, iar a doua jumătate este dedicată Q&A, încerc să răspund la toate întrebările pe care le aveți. În luna martie mă concentrez pe meditație, așadar voi include și câteva gânduri pe tema asta.

Ca regulă generală, încerc să ofer principiile de bază, cele care pot fi aplicate în orice situație, indiferent de obiceiul pe care ar vrea cineva să-l construiască.

Meetingul este gratuit, cu marea rugăminte să NU vă înscrieți dacă nu sunteți convinși că veți participa.

Iar pentru cine nu poate intra la aceste meetings dar totuși ar vrea câteva tips & tricks legate de formarea de obiceiuri, sper să ajute următoarele trei principii:

*

Trei principii care mă ajută să îmi construiesc un obicei nou:

 

1. Pași mici.

O capcană în care tind să cad atunci când îmi formez un obicei nou: încep cu ceva foarte ambițios și mă mint singură că o să-mi iasă. După care, evident, nu-mi iese și mă frustrez singură.

Să spunem că aș vrea să încep să fac mai multă mișcare, dar calculez media pe ultimele 6 luni și realizez că de abia am reușit să ies din casă 3 minute pe zi, până la magazinul de la colț, să-mi iau o pâine, atunci n-o să-mi propun să încep să merg pe jos o oră pe zi, zi de zi. Că n-o să mă țin, o să mă frustrez și o să-mi scadă și mai mult încrederea în mine. Mai bine încep cu ceva ce știu sigur că pot face și construiesc de acolo.

În acest caz, poate că mi-aș propune ca prim obiectiv să mă încalț zilnic, să-mi leg șireturile și să dau doar o tură de bloc. Chiar dacă-mi ia doar 10 minute. Și fac doar asta, zi de zi, timp de 30 de zile. De abia după aia încep să cresc treptat, NU mă apuc să schimb pe parcurs. (Și în niciun caz nu pornesc mai multe obiceiuri noi deodată – altă capcană comună).

Mi se pare important să încep cu ceva ridicol de mic, banal, extrem de ușor de făcut, astfel încât să nu am nicio scuză să nu fac.

Puterea unui obicei nu stă în execuția individuală, ci în frecvență, și am cele mai mari șanse de reușită dacă maximizez frecvența și minimizez intensitatea. E greu de ratat un obicei zilnic, iar cele de intensitate mică sunt ușor de bifat.

Am salvat citatul ăsta mișto dintr-un interviu recent cu Seinfeld:

“My guiding rule is systemize. […] If you’re going to write, make yourself a writing session. What’s the writing session? I’m going to work on this problem. Well, how long are you going to work on it? Don’t just sit down with an open-ended, “I’m going to work on this problem.” That’s a ridiculous torture to put on a human being’s head. It’s like you’re going to hire a trainer to get in shape, and he comes over, and you go, “How long is the session?” And he goes, “It’s open-ended.” Forget it. I’m not doing it. It’s over right there. You’ve got to control what your brain can take. Okay? So if you’re going to exercise, God bless you, and that’s the best thing in the world you can do, but you got to know when is it going to end. “When is the workout over?” “It’s going to be an hour.” “Okay.” Or “You can’t take that? Let’s do 30 minutes.” “Okay, great.” Now we’re getting somewhere. “I can do 30.” Let’s come up with something you can do. That’s where you start everything. That’s how you start to build a system.”

2. Tracking.

Clarific obiceiul la care lucrez, îl scriu cu pixul pe o foaie de hârtie pe care desenez un calendar pentru următoarele 30 de zile și pun foaia undeva unde o văd în fiecare dimineață. Pe frigider, pe oglinda din baie sau pe ușa de la intrare. Pun și un pix alături și în fiecare zi bifez imediat după ce am făcut obiceiul la care lucrez. Dacă ratez o zi, a doua zi o iau de la 0 cu numărătoarea, până am 30 de zile în lanț în care am făcut obiceiul respectiv. Uneori, ca să fie miza suficient de mare, decid ca dacă ratez o zi, a doua zi fac dublu.

Vor apărea întreruperi. Întotdeauna apar. Încerc să planific din timp pentru ele pentru a evita. Le accept, le elimin pe rând, o iau de la început cu numărătoarea zilelor și am grijă să nu se repete.

Dacă totuși întrerup lanțul, o fac premeditat și conștient: incorporez o variație pe care o fac concretă, alb sau negru, și spun clar când se va încheia (Ex: dacă plec într-o călătorie, pot să spun că în loc să alerg 1 oră pe zi voi face 10 de flotări în fiecare dimineață, iar când mă întorc acasă revin imediat la vechea rutină).

Dacă nu măsor consistent atunci n-am de unde să știu dacă mă îndrept într-o direcție dorită, așadar  este esențial să-mi trackuiesc efortul și, în funcție de asta, la final să-mi trag niște concluzii. Mă aduce mai aproape de obiectivul meu? Schimb strategia? Repet experimentul?

Iar rezultatul n-o să arate niciodată așa cum planific de la început, dar tot îmi cresc șansele de reușită decât dacă n-aș fi avut niciun plan și n-aș fi măsurat.

3. Make it fun if I want it done.

Ni s-a întipărit credința perfecționistului care spune că dacă e greu, trebuie să fie mizerabil și, cu cât mai mizerabil, cu atât mai bine. Iar dacă e distractiv, atunci nu se pune. Chestia asta mi se pare că ne încurcă tare rău. Dacă vrem să ne ținem de ceva, ne-ar ajuta să facem lucrurile să fie un pic distractive.

Văd mulți oameni care se apucă de alergare și se țin de asta o perioadă, o săptămână, două săptămâni, o lună. Dar, într-un final, renunță. De ce? Fiindcă nu le place. Și nu au stat nicio secundă să-și pună problema asta: e alergarea fun pentru ei sau nu? Pentru altcineva s-ar putea să fie mai fun să iasă cu bicicleta sau să se apuce de sărit coarda sau mers cu rolele, tenis de masă, orice altceva. (După meetingul de luni mi-au scris 5 oameni și mi-au spus că s-au apucat de sărit coarda happy ).

Doi la mână: Care este scopul principal, unde vrem să ajungem? A deveni mai bun la alergare? A ne intra în formă? A găsi un pretext de socializare cu prietenii? A slăbi? Fiindcă dacă un obicei nu ne aduce mai aproape de obiectivul propriu și nici nu ne face plăcere, atunci n-are nicio șansă.

P.S. fun = WEIRD! happy

*

De final: 

Țin să menționez că scopul meu, prin aceste newsletters și meetings pe care le țin, este să împărtășesc ce am învățat eu personal și să ofer câteva unelte care sper că pot ajuta pe oricine să-și formeze un obicei nou și, astfel, să capete mai multă libertate.

Însă a crede orbește orice spun sau scriu eu nu este compatibil cu felul în care gândesc. Nu vreau să conving pe nimeni că ar exista vreun adevăr absolut, nu am niciun interes ca altcineva să facă exact cum fac eu. Ce funcționează la mine cu siguranță nu va funcționa la oricine altcineva. Nu există un singur mod corect de a face lucrurile iar un astfel de mod de a gândi nu ajută, fiindcă nu face decât să ne limiteze, să elimine toate celelalte opțiuni sau perspective.

Eu știu despre mine că sunt o persoană curioasă, îmi place să experimentez cu lucrurile pe care le citesc și să-mi trag singură propriile coordonate. Îmi place să cred că și tu treci tot ce spun prin filtrul critic al gândirii proprii, le testezi, le adaptezi și renunți complet la ele dacă nu funcționează.

Știu că am fost învățați la școală să avem întotdeauna răspunsurile potrivite, am fost învățați CE să gândim, dar în viață pare că ne ajută mai mult să știm să ne punem întrebările potrivite și să învățăm CUM să gândim.

P.S. Săptămâna trecută am subestimat cu mult interesul unui meeting pe Zoom și, drept urmare, s-au înregistrat mult mai multe persoane decât mă așteptam. M-ar ajuta să-mi spui (printr-un reply la acest mail) dacă vrei să fac astfel de meetings pe viitor, dar poate pe alte teme sau în alte zile / la alte ore, ca să-mi dau seama exact de interes. Mulțumesc.

P.P.S. Las aici din nou linkul de înregistrare pentru luni (după ce te înscrii vei primi automat pe mail confirmarea și detaliile): https://us02web.zoom.us/meeting/register/tZwodOqsqjssEtD3OYKgN3J8uF3uzkRPXX8O

– Cristina

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.


Leave a Reply