Cum ajungem dependenți de social media?

Oare miile alea de oameni care mă urmăreau îmi vor simți lipsa?
Oare o să le fie dor de mine?
Oare se vor întreba dacă sunt bine?
Sau oare nici măcar nu vor observa că mi-am închis contul?
Și eu cum mă voi promova de acum înainte?
Dacă prietenii mei vor uita de mine?
Cine sunt eu fără Facebook?

Toate astea îmi treceau prin gând în urmă cu trei ani. Decembrie 2017, ajun de Crăciun. Eram la masa din bucătărie și mă uitam lung la ecranul laptopului, în setările contului personal de Facebook. Deactivate account, click! Gata. L-am tăiat.

Băi, dar totuși, cum să renunț fix eu la Facebook?!

Pentru context, permite-mi să ți-o prezint un pic pe vechea Cristina. Eram una din cele mai urmărite femei din România pe social media – parțial fiindcă am avut unul din primele conturi de social media. Și am fost și printre primii oameni de digital marketing de la noi. Am devenit renumită pentru faptul că am promovat pe social media tot felul de artiști care astfel au căpătat popularitate și au ajuns să țină turnee naționale cu casa închisă. (Pe atunci era ceva inedit, fiindcă se întâmpla în perioada când artiștii depindeau de „gatekeepers”, de casele de discuri și difuzările pe radio). Am ajuns să dau interviuri în presă și să fiu invitată să vorbesc la tot felul de conferințe despre cum să-ți construiești un brand personal online. După care am trecut la a lucra cu agenții și cu unele din cele mai mari companii, să contribui la strategia lor de social media și la primele campanii din România cu vedete online – pe atunci încă nu exista termenul de influencers. Am lucrat și cu startupuri care au crescut exclusiv datorită promovării pe social media. Aveam proiecte pe care trebuia să le promovez – și businessuri proprii, și ale altora, care depindeau de mine.

Femeie, cum să-ți închizi contul de social media când jobul tău e să faci promovare pe social media, cine a mai auzit una ca asta?

Toate scuzele astea și încă zeci de altele, pe care le-am uitat între timp, mi le-am zis multă vreme. În decembrie 2017, chiar cu o zi înainte de „aniversarea” a 10 ani de când mi-am deschis Facebookul, am zis să fac un experiment. Mi-am închis contul personal timp de o săptămână. Doar așa, să văd cum e. (Spoiler: experimentul încă e în desfășurare.)

De fapt, dacă îmi închideam Facebookul, pierdeam cel mai puternic drog: iluzia că eu contez, că eu sunt importantă, că oamenilor le pasă de mine. Egoul meu se împotrivea din toate puterile. Normal.

În același timp, mă săturasem de caruselul emoțional, de țipetele din ce în ce mai puternice ale celor care se luptau pe atenția mea. Mă săturasem de FOMO, de sportul informației, nevoia de a cunoaște mereu mai mult decât alții, de a afla prima ultima știre. Mă săturasem să mă simt rătăcită într-o gaură neagră, să mă întreb la sfârșitul zilelor ce am făcut și unde mi s-a dus timpul. Mă săturasem să mă simt dependentă de doza de like-uri, mesaje, comentarii, inimioare – niciodată nu erau suficiente.

Și, mai presus de orice, nu mă mai suportam. Mă săturasem să mă tot aud cum mă plâng de cât de nasol e Facebook.

***

Se fac trei ani de atunci. Acum vorbesc public despre dependența de digital și țin workshopuri (mă rog, asta când nu e pandemie). Am scris o groază de articole și newsletters pe tema asta. Lucrez 1-1 cu oameni și îi ajut să-și construiască obiceiuri digitale mai bune, să-și schimbe relațiile cu platformele online – indiferent că e vorba de Facebook, Insta, WhatsApp, TikTok, YouTube, email (da, există și oameni care se simt dependenți de email!), Slack, Reddit, Netflix sau jocuri.

Cu toate astea, nu aș sfătui pe nimeni să-și închidă contul de social media.

De ce? Cum și de ce am ajuns să fim dependenți de social media și de ce ne este atât de greu să ne rupem? Ca să înțelegem, e nevoie să facem o călătorie rapidă prin creierul nostru.

***

„Neurons that fire together wire together”

În timp ce citești aceste rânduri, în creierul tău se produce o fascinantă furtună de fulgere.

Orice mișcare, gând sau sentiment pe care-l avem este un semnal electric care călătorește și formează un circuit între cele o sută de miliarde de neuroni existenți. În funcție de partea creierului unde se află, fiecare neuron poate forma între 1,000 și 100,000 de conexiuni.

Pe măsură ce învățăm lucruri noi sau avem experiențe noi, acei neuroni fac schimb de informații între ei și formează noi conexiuni. Când repetăm sau ne amintim ceva, legăm și mai bine acele conexiuni împreună.

Pe lângă neuroni, mai avem ceva esențial, dar care a fost ignorată multă vreme fiindcă părea extrem de plictisitoare: mielina. De abia prin 2000 a început săraca mielină să atragă atenția oamenilor de știință, asta după ce a devenit disponibilă tehnologia prin care să fie observată.

Inițial era analizată doar în legătură cu diverse boli autoimune în care mielina este distrusă, cum ar fi scleroza multiplă, însă ulterior a ajuns să fie conectată cu probleme precum dislexia, autismul, ADHD sau PTSD. Mai mult de atât, a început să atragă atenția celor care studiază performanța umană, geniile și talentul.

Mielina este un înveliș din grăsimi și proteine care izolează acele conexiuni sinaptice și crește puterea semnalului, viteza și acuratețea. Cu cât activăm mai des un anumit circuit, cu atât mielina optimizează circuitul acela. Mișcările, gândurile sau sentimentele devin mai rapide – chiar și de 300 de ori mai rapide, mai fluente, mai ușor de făcut.

Scriam mai sus că mielina a intrat sub lupa celor care studiază performanța. Cu cât cineva pare mai talentat la o anumită disciplină – indiferent că e vorba de tenis, matematică, pian etc, cu atât înseamnă că a activat mai des acel circuit neuronal. A exersat, și-a îmbunătățit skillul și din ce în ce mai multă mielină s-a înfășurat pe circuitul respectiv. La început erau lenți și stângaci însă, cu cât au repetat mai mult și și-au îndreptat greșelile, cu atât le-a fost mai ușor și au ajuns să facă pe pilot automat acele mișcări.

Cu alte cuvinte, mielina e infrastructura, e „asfaltul” circuitelor neuronale. Poți avea o autostradă cu 8 benzi pe sens, poți avea un drum județean sau poți avea o alee plină de gropi, pe care o parcurgi încet și nu te poți baza pe ea.

Cel mai bun mod de a crește mielină este să exersezi, să-ți observi greșelile, să le rezolvi, să încerci din nou și să-ți educi circuitul de neuroni astfel. Este precum un mușchi pe care-l exersezi – cu cât mai încet și cu mai multă atenție, cu atât mai bine. Cu cât crește mai încet mielina pe acel circuit, cu atât e mai puternică. (avea Lincoln o vorbă care-mi place mult: „I am slow to learn and slow to forget what I have learned” ).

Așa ne formăm toate obiceiurile. Transformăm ceva ce în primă fază ne consumă multă energie în ceva ce ajungem să facem în mod inconștient, fără efort, fiindcă de fiecare dată când repetăm sau exersăm ceva mielina se înfășoară în jurul circuitului responsabil și îl consolidează.

Dacă ești șofer, amintește-ți cum era primele dăți când ai condus: erai extrem de atent și conștient de cum îți reglezi oglinzile, cum schimbi vitezele sau iei un viraj, trebuia să închizi muzica atunci când parcai fiindcă nu te puteai concentra etc, pe când acum faci toate astea pe pilot automat, fără să le mai gândești. (hopefully)

Dar știi care este vestea proastă? Odată ce ai izolat un anumit circuit, nu mai poți să-l dez-izolezi și să distrugi mielina de pe el. Din acest motiv ne este atât de greu să scăpăm de obiceiuri.

La 30 și ceva de ani, creierul nostru deja este organizat într-o rețea destul de fixă de programe și patternuri. Avem un set de comportamente, skilluri, reacții emoționale, credințe, perceții și atitudini bine întipărite și care ne fac să funcționăm pe pilot automat, la nivel subconștient. Toate astea ne formează identitatea.

Dacă decizi să te schimbi, să-ți schimbi un obicei, vei avea nevoie să consumi o groază de energie. Nu este natural sau confortabil pentru noi să ne „reprogramăm” conexiunile neuronale.

Este ca și cum încerci să îi spui creierului: „Azi n-o mai luăm pe aici, pe unde eram obișnuiți și ne era ușor, azi ocolim autostrada asta minunată și o luăm pe un drum de țară!„. Și poate vei reuși timp de patru sau cinci zile, dar în a șasea va interveni ceva, vei fi mai obosit în ziua aia și te vei trezi aruncat înapoi în patternul vechi. Ai nevoie de energie ca să mărești acel drum de țară și să-ți fie mai ușor s-o iei pe acolo, să-l asfaltezi și să-l transformi într-o autostradă.

***

Dacă am avut ani întregi în care ne-am format niște obiceiuri, ne-am condiționat creierul să rămână blocat în aceleași patternuri, ani în care în fiecare dimineață, după ce ne-am trezit, am deschis telefonul și ne-am verificat notificările, mail-ul, mesajele de pe Facebook și Insta, de pe WhatsApp, știrile etc, de ce avem așteptarea să ne schimbăm peste noapte?

Renunțăm la Facebook, ne simțim liberi, ne este bine, dar două luni mai târziu ne trezim că le-am înlocuit cu Instagram sau LinkedIn, unde avem exact același comportament vechi, și n-am rezolvat nimic.

Dezinstalăm aplicația și ne ștergem contul, dar asta nu înseamnă că am rupt acea dependență. Mai devreme sau mai târziu vom reveni la patternul anterior.

Degeaba avem noi tehnologie dumnezeiască, în esență creierul nostru încă reacționează primitiv și, până la urmă, este vorba despre supraviețuire. Căutăm lucruri care să ne bifeze în cel mai ușor mod iluzia că astfel ducem specia mai departe.

Acele aplicații ne stârnesc anumite emoții iar în creierul nostru se produc niște reacții chimice care dau dependență. Facem parte din niște triburi și suntem programați să ne ducem după orice ne crește șansele de a supraviețui, a duce specia mai departe, a comunica cu cei din tribul nostru și a ne simți înțeleși.

În era digitală, asta se traduce prin a căuta să consumăm știri despre dezastre, economie, politică, a verifica obsesiv mail-urile de la managerul nostru sau de la colegii de muncă, a ne lansa vloguri și podcasturi și newsletters și a ne conecta online cu oameni care gândesc și fac lucrurile ca noi.

Suntem bombardați 24/7 de tot felul de stimuli care ne țin într-o stare permanentă de urgență și monitorizat după potențiale pericole. Nu ne mai atacă leul în junglă, dar creierul și corpul nostru nu poate distinge o amenințare reală de o alertă de breaking news de la Biziday, fiindcă reacțiile chimice sunt identice. Nu ne mai adunăm seara cu familia și tribul în jurul focului, unde spuneam povești din care învățăm lucruri care ne ajutau să supraviețuim, ci acum stăm pe chat, urmărim TED talks sau ascultăm podcastul lui Joe Rogan. Nu ne mai plictisim niciodată, dar nici nu mai reușim să ne concentrăm să învățăm lucruri noi și nu mai suntem creativi (de asta ne vin toate ideile bune când suntem în duș).

E demonstrat că telefoanele – simpla lor prezență în aceeași cameră cu noi, chiar dacă sunt închise, pe airplane mode sau cu fața în jos, ne fac mai proști. (ai aici un studiu).

Suntem hiper-conectați și putem lua legătura cu oricine de pe glob, dar cu toate astea ne simțim din ce în ce mai singuri fiindcă, atunci când păstrăm acele relații dependente de mediul online și nu le ducem în offline, toate sunt superficiale. E ca la junk food: zero valoare nutriționale, ne hrănesc pe moment, dar ne lasă mai înfometați.

Avem nevoie să fim conștienți de ce emoții ne stârnesc, ce nevoi ne bifăm astfel și să facem un plan prin care să le înlocuim.

În cazul meu, Facebook îmi oferea iluzia că aș fi importantă, că eu contez și că aș contribui pozitiv la viața altora. Era un loc unde postam ceva și știam că voi primi instant niște reacții de la oameni, ceea ce funcționa ca semnal social și se forma un „bulgăre de zăpadă” care aducea și mai multe reacții – fiindcă e mult mai ușor să dai un like pe social media decât să te abonezi la un newsletter, să-l citești și să și acționezi pe baza lui.

Știam că pot deschide aplicația oricând mă plictisesc și că-mi pot lua o doză de informații variate, articole și știri care-mi bifau iluzia că aș învăța ceva, că aș fi mai informată – ceva mult mai ușor decât a citi o carte sau a face un curs și a mă duce în profunzime pe un subiect. Știam că mă pot plânge acolo de lucruri și astfel mă simțeam importantă sau simțeam că am contribuit cumva – mult mai ușor să faci niște revoluții pe net decât să te duci să vorbești cu oameni în offline (mai ales dacă ești super introvertit, cum sunt eu).

Ok, începusem să percep Facebook ca fiind ceva toxic pentru mine, dar asta nu înseamnă că-mi permit să generalizez. Nu înseamnă că e cel mai nasol lucru de pe lumea asta și că trebuie să dispară. Dimpotrivă, aș fi ipocrită să nu recunosc că mi-a adus și extrem de multe lucruri bune, pentru care sunt recunoscătoare. Problema a fost că am permis să-mi mănânce prea mult din identitate și m-am lăsat definită astfel. Am uitat cine sunt eu cu adevărat, dincolo de acea rețea.

Așadar, data viitoare când te trezești că iei telefonul în mână și vrei să intri pe Insta sau Facebook, oprește-te și întreabă-te de ce. Ce simți că-ți lipsește în acel moment? Ce vrei să-ți iei din asta? Te plictisești? Te simți singur? Vrei să te simți important? Vrei să simți că trăiești enervându-te cu încă o știre? Ce emoții îți vei lua din acea aplicație, cum te va face să te simți? Pune mâna pe un pix și o foaie și notează-ți sentimentul acela pe care-l cauți.

După ce ai făcut asta, fă o sesiune de brainstorming (da, tu cu tine) și întreabă-te din ce altă sursă ți-ai putea bifa acea emoție, acea nevoie. Dacă este vorba de singurătate, poate suni o prietenă cu care n-ai mai vorbit de mult. Dacă simți nevoia să consumi informație, să simți că înveți ceva nou, poate te înscrii la un curs online sau te apuci de cartea aia pe care ai tot amânat-o.

Ideea este să îți faci o listă cu cât mai multe astfel de alternative sănătoase, la care să începi să apelezi când ai impulsul să iei telefonul în mână. Și nu uita să ai răbdare cu tine, fiindcă mielina nu crește peste noapte. Ai avut ani întregi în care ai făcut lucrurile într-un anumit fel, nu avea așteptarea de la tine să le schimbi instant. O să-ți fie greu. O să fie inconfortabil. O să te trezești că revii la obiceiurile vechi. The struggle is real.

***

Zooming out, cred foarte tare că educația rămâne de bază ca soluție pe termen lung:

1. Să conștientizăm modurile prin care devenim dependenți de diverse platforme și cum ne afectează.

2. Să învățăm să ne construim niște relații mai sănătoase cu ele, să ne întrebăm ce nevoi ne bifează și să găsim modalități prin care să ducem în offline tot ce facem online, să nu le lăsăm exclusiv în digital, oricât de ușor și tentant ar fi. Ca să revenim în control. Până la urmă, vrem să fim șoferi sau un simplu pion aruncat într-un carusel emoțional?

Recunosc însă că nu m-am regăsit niciodată în contextul celor care pun umărul la partea de conștientizare și educație. Am citit zeci de cărți despre digital mindfulness (nu prea-mi place cuvântul ăsta, dar n-am găsit altul mai bun) și cum să ne construim relații mai bune cu platformele online. Liderii care vorbesc public pe tema asta se împart în aceste categorii:

a) Cei care n-au avut niciodată cont de social media, ca să simtă acea dependență despre care vorbesc, și nu au un job care depinde de social media. (Cal Newport).
b) Cei care au făcut „manualele” persuasiunii, „biblii” pentru tech startups interesate să-și țină utilizatorii dependenți, după care tot ei au venit și cu antidotul. (Nir Eyal, BJ Fogg).
c) Cei care își permit să angajeze o armată de oameni care îi promovează online, astfel încât ei să nu-și piardă timpul cu așa ceva sau nici măcar să nu aibă nevoie să dețină un telefon. (Yuval Noah Harari, Malcolm Gladwell).
d) Cei care au lucrat în tech startups, au pus umărul la dezvoltarea acelor mecanisme care dau dependență și au făcut o avere din asta (o parte din cei prezentați în The Social Dilemma).

Mi-am luat extrem de multe informații utile de la toți aceștia, le-am citit și recitit cărțile de zeci de ori, am urmărit interviuri cu ei și am ascultat podcasturi. Clar mi-au adus valoare, dar – și e un mare dar – contextul lor este complet diferit de realitatea mea.

Am simțit că există multe piese de puzzle pe care ei le omit și, din acest motiv, de fiecare dată când recomand una din cărțile celor menționați mai sus, mă văd nevoită să le împachetez cu tot felul de disclaimere.

Există nenumărate alte informații utile pe care le-am descoperit eu singură, pe cont propriu, după ce am citit nenumărate cărți de psihologie și biologie, am experimentat pe propria-mi piele și am intervievat pe alții din apropiere, în căutarea unor soluții mai potrivite pentru contextul meu. Și, fiindcă am obosit să mă tot plâng de lucrurile pe care ei nu le spun, am decis că e timpul să schimb eu ceva și să nu mai aștept să facă altcineva.

So, BIG NEWS! Am început să lucrez la un curs online unde am adunat tot ce am învățat până acum pe tema asta, tot ce-aș fi vrut să știu eu în urmă cu câțiva ani, când mă simțeam dependentă de telefon și diverse aplicații. L-am făcut cu gândul la cei din jurul meu și la contextul lor, ca să-i ajut să-și schimbe obiceiurile și să-și construiască o relație mai sănătoasă cu uneltele digitale. (estimez că până la sfârșitul anului îi dau drumul)

Dacă ești interesat de așa ceva și ai vrea să-ți dau mai multe detalii înainte să îl lansez, completează formularul de aici.

Acest text face parte din newsletterul meu, Friday Read, și a fost trimis abonaților în septembrie 2020. Te abonezi de aici.

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

3 comentarii

3 comentarii. Leave new

  • Pentru cei care vor s-o lase mai ușor cu Fb, dar nu doresc să-și închidă definitiv contul, recomand New Feed Eradicator pe Chrome https://chrome.google.com/webstore/detail/news-feed-eradicator-for/fjcldmjmjhkklehbacihaiopjklihlgg?hl=en

    Iar pe telefon să-și dezinstaleze aplicația și să foloseasca Fb doar în browser. E mai neplăcut.

    Răspunde
  • […] Cum ajungem dependenți de social media? […]

    Răspunde
  • De azi, cu drag și rezonanță urmăresc scrierile tale și m-am abonat la ele.
    Te-am găsit ascultând trimis de pe un podcast cu Maestrul Andrei Roșca.

    Pe 14 decembrie 2020 mi-am închis Contul de Facebook.
    Două săptămâni a durat sevrajul, stări ciudate și un disconfort greu de explicat..
    Am câteva pagini de Facebook pe care le voi administra (daca le voi mai administra..) de pe contul de Facebook al soției care e si ea admin de rezerva la acele pagini.
    După ce am parasit si m-am detasat de Facebook, doar atunci am putut să generez urmatoarele si am scris intr-un newsletter de ale meu:

    „Dacă nu se iau măsuri sau măcar dacă nu discutăm sau scriem privind modul în care Facebook indexează și îngroapă grupurile de specialiști, modul în care îngroapă informația actuala si viitoare, internetul așa cum îl știm noi nu va mai exista..

    Consider că toate site-urile și toate platformele de pe site-uri independente de Facebook ar trebui să lupte și să ridice problematici privind potențialele si deja realele efecte pe care Facebook le provoacă intenționat sau neintenționat.

    Deși e tot un gigant controversat, Google poate fi un aliat (pe termen mediu și scurt) în acest demers de schimbare a politicilor interne ale Facebook privind confiscarea noțiunii de forum pe internet.

    Facebook Elimină Internetul Deschis?
    Facebook ca platformă autonomă și autarhică se transformă într-un internet sau intranet separat. Grupurile de profesioniști care erau pe forumuri specializate de pe site-uri publice, s-au mutat parțial sau total pe grupurile Facebook. Vă voi scrie în acest articol cum distruge Facebook internetul pentru profesii, profesioniști și nu numai.

    Forumurile sunt în moarte cerebrală
    Dacă acum 5-10 ani intram pe internet să caut un site specializat, un forum sau un cuvânt cheie pentru o problemă sau o informație, acum trebuie să intru pe grupurile de Facebook, să mă strecor printre postările și notificările rudelor sau ale prietenilor, postări cu pisici, filme cu glume, reclame la detergent, știri politice sponsorizate și fake news’.

    Toate bune și, aparent, frumoase, oamenii, pisicile și reclamele pot fi agreabile dar distrag atenția de la scopul pentru care am intrat pentru o informație sau o pentru discuție utilă.

    De multe ori intram cu intenția de accesare a unui grup și mă trezeam după o oră scrolând prin filme cu pisici.

    Da, și înainte aveam sau avem reclame strecurate de Google dar reclame strecurate mai mult sau mai puțin estetic și de cei care au site-uri și forumuri. Da, dar această informație nu era distrasă, amestecată și diluată la modul în care se face pe platforma Facebook

    Oamenii au fost atrași unii de alții, de prieteni și de familie, în această stațiune „all inclusive” în care „eat all you can” cu jocuri și cu poze. Niciodată nu am fost în asemenea stațiuni și probabil că nu voi merge prea curând. Dacă voi merge, va fi asumat nu obligat.

    Facebook „All Inclusive”
    În prezent sunt obligat să intru în „stațiunea” Facebook pentru discuții și informații cu și despre profesioniști.

    Să presupunem că se poate trece cu voință peste această distragere sau ”distracție” pe care o provoacă Facebook.

    Nu este furnizat text alternativ pentru această imagine
    Informația expiră pe Facebook
    Principala problemă este că toată această informație de pe grupurile de Facebook este puțin sau deloc indexată în „internet” de Google, Bing sau alte motoare de căutare.

    Faptul că nu este indexată, înseamnă că informația nu poate fi „căutabilă” și ”găsibilă”. Este extrem de grav ce se întâmplă și cât de grave for fi efectele pe termen mediu dacă nu se iau măsuri de reglementare a acestui gigant pe nume Facebook, care se hrănește din internetul deschis și îngroapă informația publicată pe platforma lor închisă.

    Nu este furnizat text alternativ pentru această imagine
    Forum VS Grup de Facebook
    Pe forumurile și pe site-urile de specialitate, informația și discuțiile pot fi organizate și structurate, sunt indexate de motoarele de căutare. Informația nu se pierde într-un neant închis.

    Toate discuțiile de pe Grupurile de Facebook se pierd în scrollul infinit în neantul de jos, nu există nicio posibilitate de organizare și de structurare a informației care rămâne ascunsă și îngropată în beciurile Facebook. Informația se pierde aici și nu are nicio continuitate pe termen mediu sau lung.

    Facebook este o mașină de tocat și ascuns informație. Dispariția forum-urilor poate duce la dispariția colaborării pe internet așa cum trebuie ea sa fie: cu organizare, structură, contributivitate și dăinuire.

    Spargerea Facebook
    Se vorbește de separarea Facebook de WhatsApp și de Instagram. Eu aș merge și mai departe pentru separarea chiar a Grupurilor de Facebook de Facebook, cu posibilitatea accesării acestor grupuri fără a fi obligat la a deține un cont de Facebook, obligarea deschiderii totală a grupurilor publice de Facebook spre indexare în Google dar și spre restul motoarelor de căutare.

    Nu este furnizat text alternativ pentru această imagine
    Claie peste Grămadă în Grupurile de Facebook
    Grupurile de Facebook au devenit prea mari, prea importante, au atras acolo tot. Au atras toată informația din internetul global deschis, informație pe care, în loc să o ofere binelui global, o țin pentru claie peste grămadă, postare peste postare, fără nicio structură, nicio organizare, nicio indexare, fără o interfață accesibilă organizării informației.

    Facebook este o platformă care se mișcă din ce în ce mai greu, supraîncărcată cu informații utile sau inutile care nu au nici în clin nici în mânecă una cu alta. O babilonie stat în stat care va eșua urât sub propria inerție a lăcomiei, a lipsei de viziune și organizare dacă nu se iau măsuri politice din exterior la nivel european și global.

    Seduși și Abandonați
    La început, reachul a fost foarte mare pentru firmele care postau pe Facebook, acum reachul este insignifiant.

    La început Facebook ne-a „mituit” și distras atenția cu un reach foarte mare pentru firme, acum chiar și un reach un pic mai mare este contra cost.

    Nu mai Folosesc Facebook pentru serviciile Firmei
    Pentru firmă am oprit orice postare pe Facebook. De ce să pierd 20 la sută din timpul meu dacă Facebook nu îmi aduce decât mai puțin de 1% accesări organice pe site.

    Nu vând produse la volum și, pentru servicii, nu am nevoie de volum, am nevoie de clienți cu bun simț, puțini dar bogați. În aceste condiții Facebook era folosit pentru a propaga chestiile interesante pe care le spun sau le fac, chestii care nu par a fi interesante pentru Facebook, doar dacă plătesc Facebook pentru fiecare postare.

    Chiar și pentru postările plătite pe Facebook, nu am niciun beneficiu și reach ulterior din acele postări. Postări care, chiar dacă au fost plătite, după perioada de plată activă se pierd în neantul Facebook cu zero reach ulterior.

    Chiar dacă informație este de aur, Facebook o îngroapă și o ascunde intenționat de internetul deschis și o ferește cât poate de mult de indexare și de reach ulterior pe propria platformă.

    La început nu am dat mare importanță unei idei
    Când am citit acest articol sau un articol similar pe tema asta I can’t just stand by and watch Mark Zuckerberg destroy the internet. (freecodecamp.org) mi s-a părut o exagerare sau nu am dat prea multă importanță unui titlu care mi-a rămas în cap: Facebook distruge internetul sau societatea.

    I can’t just stand by and watch Mark Zuckerberg destroy the internet. (freecodecamp.org)
    Facebook Groups Are Destroying America | WIRED
    Facebook Groups Are Destroying America’: Researcher On Misinformation Spread Online : NPR
    Former Facebook VP says social media is destroying society with ‘dopamine-driven feedback loops’ – The Washington Post
    Chamath Palihapitiya, Founder and CEO Social Capital, on Money as an Instrument of Change – YouTube
    Facebook Is a Doomsday Machine – The Atlantic
    Facebook is ‘destroying’ society and making users feel ‘vacant and empty’, former exec says | The Independent | The Independent
    Ce crede tânăra generație despre Internet
    Nu este furnizat text alternativ pentru această imagine
    După o discuție cu fiul de 15 ani al unui vecin, am rămas puțin pe gânduri. L-am întrebat dacă intră pe internet și el mi-a spus ca da, „intru pe Facebook și pe Youtube”.

    Pentru tânăra generație aceste principale platforme Facebook și Google reprezintă „internetul”, foarte puțini ajung să mai caute sau să citească ceva din site-uri de internet sau de pe platforme tip forum.

    Facebook VS Google & Youtube
    E greu de comparat Facebook cu Google care face eforturi în a indexa și aduce informația în față din orice site sau forum. Poate doar pentru Youtube să fie nevoie în viitor mai multă atenție și reglementare.

    Facebook s-a născut din internetul liber și deschis. Facebook face eforturi să-l închidă pe acest internet liber și să-l golească de conținut și de potențiali viitori contributori de informație utilă.

    Tik Tok e deja prea mult
    Dacă până acum știm că oamenii citesc doar titlurile sau se uită la filme de scurtă durată, așa s-a născut o altă platformă pe nume TikTok cu filme de foarte scurtă durata cca 15 secunde. Probabil că vom ajunge la performanța cognitivă de a urmări filme de maxim o secundă pe o eventuală platformă viitoare de mare succes.”

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed