Un an de spinning (aprilie 2017)

Am scris acest articol în aprilie 2017 și nu știu de ce nu l-am publicat. Îl las aici, fără vreun edit, alături de o poză din noiembrie 2016, fiindcă mi-e dor de perioada 2016-2020 – ani în care mergeam de 2 ori pe săptămână la orele de spinning ținute de Radu Restivan la Exclusive Fitness – o sală de fitness din Vitan (nu era deloc aproape de casă, făceam de acolo o veșnicie cu tramvaiul 19 care părea că mai are un pic și se rupe pe șine). Sala s-a închis între timp, deși avea un marketing… inedit: mostra 1, 2 și mai ales 3.

***

10 oameni pedalează cu furie pe niște biciclete staționare situate în formă de U într-o încăpere care probabil a fost debara. Valuri de transpirație se preling de pe ei. Uneori își mai schimbă în sincron poziția sau viteza cu care lovesc în pedale. Bubuie muzica din boxe, se aud tot felul de piese cu BPM ridicat. Toți cicliștii sunt cu ochii ațintiți la antrenor, care mai poate fi auzit din când în când strigând instrucțiuni care n-au niciun sens din exterior. „Strânge!”, „Hill!”, „Sus în doi!”, „Schimbăăăă!”.

Ei bine, cam așa se prezintă o oră de spinning. E deconectarea brutală de la rutina de zi cu zi. Doza perfectă de endorfine care te ajută să te simți precum un zeu.

E antrenamentul care, în ultimul an, m-a ajutat cel mai mult să-mi cresc anduranța la alergările pe distanțe lungi.

Dar, înainte de toate, să vă fac cunoștință cu personajele principale ale poveștii…

1. Radu Restivan.

Cu Radu mă știu de foarte mulți ani, să tot fie vreo 10. Ne știm din perioada când lucram amândoi în presă. Din cauza unui stil nesănătos de viață, unul atât de cunoscut pentru români (sedentarism combinat cu alimentație proastă), Radu ajunsese să cântărească peste 100 de kilograme. Sau, dacă vreți să sune și mai dramatic, puteți să calculați astfel: Radu ajunsese să cântărească mai bine de 0.1 tone. Nu mai era deloc împăcat cu el, cu faptul că la nici 27 de ani nu se mai putea lega la șireturi sau urca un etaj pe scări fără să gâfâie. A decis că este momentul să-și schimbe complet viața și s-a apucat de sport.

A început prin a lua ore de spinning și, ulterior, a dus lucrurile la alt nivel, devenind instructor de spinning. S-a apucat de alergare și, dacă la început nu putea alerga nici măcar un kilometru, pe urmă a crescut încet distanța parcursă. A făcut 5 kilometri, 10 kilometri, un semi-maraton (21 de kilometri), un maraton (42 de kilometri)… iar la ora actuală a terminat peste 20 de maratoane și ultramaratoane (ultramaraton = orice cursă de alergare care are mai mult de 42 de kilometri).

2. 321sport.

După ce și-a schimbat propria viață datorită sportului, Radu a decis că vrea să-i ajute și pe alții să facă același lucru. Așa a ajuns să pună bazele asociației sportive 321sport. Primul proiect pe care l-a inițiat: #dela1la21, o serie de antrenamente dedicate celor care nu pot alerga nici măcar un kilometru, dar își doresc să termine primul lor semi-maraton.

Prima alergare s-a ținut în ianuarie 2015, pe un ger năprasnic, și a fost prezent un singur om (în afară de Radu, bineînțeles). Ce-i drept, tot e mai bine decât niciunul, mai ales atunci când ai toate motivele ca să nu ieși din casă. A doua alergare a fost cea la care m-am alăturat și eu – ne numărai pe degetele de la o mână. 3 luni de antrenamente mai târziu, eram 8 oameni care treceam împreună linia de finish de la Semi-Maratonul Internațional București. Acela a fost examenul final al primului sezon #dela1la21. Din acel momennt, comunitatea 321sport a crescut încet și sigur, iar în prezent deja suntem peste 100 de oameni care alergăm împreună în fiecare marți seara.

Antrenamentele 321sport sunt dedicate amatorilor, cu prioritate pe responsabilitate: mers la medic și făcut analize înainte de a începe antrenamentele, cumpărat echipament adecvat (adică încălțăminte de alergat), făcut încălzirea împreună la început, respectiv exerciții cu greutatea corpului și stretching la final – toate astea pentru a evita accidentările. Orice exces este descurajat. Și, fiindcă oamenii din această comunitate știu cât de greu este să te apuci și să te ții de sport, încercăm să nu lăsăm pe nimeni singur pe traseu la alergări – nici la antrenamente, nici la concursuri.

Într-o lume în care mulți nu adună mai departe de niște like-uri pe Facebook, Radu reușește să adune la antrenamentele 321sport peste 100 de oameni. Oameni prezenți fizic, în fiecare săptămână, în fiecare marți seara. Care au încredere în Radu și în sfaturile lui, fiindcă știu că nu are nicio agendă ascunsă și nu le servește bullshituri. Fiindcă a trecut și el prin aceleași greutăți și știe cât de greu este să te apuci și, mai ales, să reușești să te ții de sport.

Ceea ce mă aduce la subiectul zilei…

3. Spinning.

La inițiativa jumătății mele mai bune, am ajuns împreună primăvara trecută (2016) la prima oră de spinning. Cu Radu pe post de instructor.

Cu toată modestia din dotare, n-aveam o părere chiar rea despre condiția mea fizică. Deja făceam sport constant de mai bine de un an, aveam la „palmares” câteva semi-maratoane. Când cei mai mulți oameni pe care-i cunoști nu fac sport deloc și profită de orice ocazie ca să-ți spună că ești mult prea sănătos și la un nivel sportiv prea avansat, ajungi să-i crezi.

Cu toate astea, inițierea într-ale spinningului a fost brutală. Mi-a dărâmat orice urmă de încredere în abilitățile mele sportive. A fost nevoie de doar 10 minute ca să ajung în starea de găină leșinată. Simțeam cum îmi cedează picioarele și îmi venea să vărs tot ce băgasem în ultimele ore.

Mă înroșisem la față, curgeau toate apele de pe mine, ba chiar la un moment dat nu mai reușeam să văd bine din cauză că nici măcar pleoapele nu îmi scăpaseră netranspirate.

Practic, au fost fix aceleași senzații pe care le-am trăit atunci când m-am apucat de alergat. Doar că, dacă atunci eram conștientă de cât de varză sunt cu rezistența fizică, de data asta nu mă așteptam să mă simt ca și cum o iau DIN NOU de la zero.

După ce reușești să treci prin chinurile unei ore de spinning, ai impresia că nu e nimic ce nu poți face. Oricât de grea ți-a fost ziua, ceva tot ai făcut bine. Și ajută să te deconectezi de orice altceva – este imposibil să nu fii prezent 100% (sau să ai vreo secundă de răgaz să te uiți pe ecranul telefonului).

Am văzut rapid evoluția. După puțin timp, puteam duce lejer o oră de spinning, iar ulterior am trecut la a face și câte două ore legate. Am simțit îmbunătățiri și la capitolul alergare – după doar o lună era clar că aveam rezistență mult mai bună și îmi lua mai puțin timp să-mi revin după efort.

Și așa a ajuns spinningul să fie un antrenament cheie în programul meu.

Ce ar trebui să știi înainte de prima oră de spinning:
– Să nu uiți să-ți iei un prosop. Unul mai mare, fiindcă o să transpiri rău. Ține o față a lui în permanență pe bicicletă și folosești doar cealaltă față ca să te ștergi.
– Adu-ți minim un litru de apă, ca să te hidratezi.
– O să puți. Toată lumea pute. Nimănui nu-i pasă.
– Nu ai nevoie de  echipament sportiv special pentru spinning. E suficient un tricou din material tehnic, din acela care nu reține apa (în niciun caz bumbac) și niște colanți. Pentru băieți: luați-vă din aceia cu burete, ca să vă protejați ce aveți voi mai prețios. Găsiți la Decathlon, costă între 30 și 120 de lei. Dacă vi se pare că arătați dubios în ei, să știți că nu interesează pe nimeni. Pentru liniștea voastră, puteți să adăugați și shorts pe deasupra.

Cum vei recunoaște un instructor ok:
– Va întreba dacă e cineva pentru prima oară la spinning și va face un mic instructaj de început: cum să setezi bicicleta în funcție de înălțimea ta, cum să pedalezi, în ce poziție.
– Va avea grijă să îți corecteze constant poziția în care pedalezi, ca să nu te accidentezi și să pleci de acolo cu alte probleme.
– Nu va sări peste încălzirea de la început și stretchingul de la final.

Bune maniere:
– Îți ștergi bicicleta la început, înainte să te urci pe ea, și la final, când ai terminat.
– Încearcă să ții ritmul, să urmezi instrucțiunile instructorului, nu doar sta în șa și să dai la pedale, că asta poți să faci la oricare altă bicicletă din sală.

P.S. Să știi că fiecare își vede de treabă, nu interesează pe nimeni cât de tare trage altcineva, cum îi stă părul sau cât de mare e balta făcută sub el.

P.P.S. A trebuit mai întâi să ajung să interacționez cu alți instructori de spinning, să văd cum e la orele altora, ca să realizez că I was taking Radu for granted și că e super instructor față de cei mai mulți. Dar când n-ai cu ce să compari, nu ai cum să apreciezi.