Cum să eviți vortexul știrilor & panica | Cristina’s Friday Read #18

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Dimiii,

Scurt anunț rapid înainte să intrăm în pâinea noastră cea de (aproape) fiecare vineri: pe 21 martie voi ține în București un workshop despre digital attention management & mindfulness, despre cum să ne construim o relație mai bună cu platformele de social media, email, chat app, news & co. Ultima oară l-am ținut în vara trecută, poți vedea aici ce au spus cei care au participat sau să afli mai multe detalii (în acest moment mai sunt 4 locuri libere din cele 10).

***

În trecut, cel mai valoros lucru din lume era informația, pe atunci extrem de greu de găsit și disponibilă în porții limitate. Doar o mână de oameni avea acces.

S-au inversat treburile. Acum avem un tsunami de informație care ne plesnește de fiecare dată când pornim ecranele.

Este prea mult zgomot, prea multă informație junk: lipsită de valoare, servită rapid, care ne lasă mai „înfometați” decât eram înainte s-o consumăm, ca să ne țină dependenți, să revenim și să consumăm și mai multă.

Nivelul de anxietate din perioada asta este la maxim odată cu toate știrile legate de COVID-19 aka noul Coronavirus. Am intrat și eu în caruselul emoțional, de la începutul lui ianuarie și până acum am trecut de la „fuck, o să fie super grav” la „ok, poate nu e atât de rău” la „n-avem nicio șansă, ăsta e doar vârful iceberg-ului”. Aaaand repeat. Mi-e cam greu să mă concentrez pe orice atunci când văd atât de multă panică în jur.

Sunt o eucariotă incapabilă să mă rup de tot zgomotul ăsta și să-mi îngrop capul în nisip (sau să fug în munți). Să nu mai citesc nicio știre, să nu știu absolut nimic din ce se întâmplă în jur, să-mi văd normal de treburile mele. Probabil ar fi doar un mod de a fugi de o responsabilitate pe care o am, indiferent dacă-mi convine sau nu, cât timp trăiesc într-o comunitate, o societate de ale cărei resurse mă folosesc zi de zi.

Profit de COVID-19 pentru a aborda un subiect care, sper eu, îți va fi util: cum să eviți să cazi în vortexul știrilor, să nu ajungi copleșit de volumul de informație.

Uite dieta pe care încerc s-o urmez – în special în această perioadă:

FRAMEWORK CONSUM INFORMAȚII:

1. CÂT? Limitez cantitatea informațiilor.

Chiar am nevoie să dau refresh la feeduri din 10 în 10 minute? Sau să am mintea ciuruită de notificări venite din toate părțile?

Uneori mă întreb dacă nu era mai bine când aveam ziarele fizice din care ne informam doar o dată pe zi. După un anumit punct, consumul de extra informație nu ne mai ajută cu nimic, doar adaugă la nivelul de anxietate și ne îngrijorează inutil. Avem nevoie să știm care este limita aia – punctual, pe fiecare subiect în parte (putem aplica principiul Pareto).

În cazul COVID-19, nu există schimbări cu adevărat importante care să se întâmple în 12 ore – sau chiar 24 de ore, și atunci nu am de ce să monitorizez atât de des știrile. Dacă mă deconectez puțin de la ciclul de știri și ratez o informație, sunt conștientă că nu va avea un impact direct asupra vieții mele. Dacă totuși e cazul, cu siguranță voi afla altcumva, poate printr-un telefon sau mesaj de la cineva apropiat (stau să mă întreb de câte ori a fost cazul în ultimii 5 ani și îmi vin doar 2 situații în minte, de ambele am aflat prin telefon).

Evident, dacă jobul tău depinde de monitorizarea informațiilor legate de evoluția acestui virus, ești excepție și ai nevoie să rămâi conectat, dar la câți dintre noi este cazul?

Încerc să nu-mi petrec mai mult de 10 minute pe zi consumând știri. (folosesc RescueTime pentru a monitoriza și analiza unde mi se duce timpul digital – e doar una din multe aplicații asemănătoare)

Am sute de filtre puse la email, astfel încât mail-urile să se ducă în foldere dedicate și să le verific atunci când vreau eu și este convenabil pentru mine, nu în secunda când le primesc (am un folder pentru Newsletters, de ex, pe care-l verific doar în weekenduri). Am aproape toate notificările oprite la telefon, pot doar să fiu sunată sau să primesc sms-uri. Multe aplicații nici măcar nu le mai țin instalate pe telefon, le pot accesa doar de pe laptop, unde mi-am pus alte restricții: le-am limitat la un anumit număr de minute pe zi. După ce s-au terminat minutele nu mai pot intra pe ele (folosesc StayFocusd pentru asta, dar există multe alte aplicații asemănătoare).

2. CÂND? Limitez când îmi iau informațiile.

Dacă nu stabilesc niște reguli și limite clare, risc să ajung să verific inboxurile și feed-urile la toate orele posibile. În schimb, am încercat să-mi fac un program: niște ore la care trec prin toate inboxurile, într-o anumită ordine (încep cu cel mai important canal), de la cel mai vechi mesajnspre cel mai recent. Programul diferă în zilele lucrătoare de zilele de weekend (când verific mult mai rar).

Încerc să evit să le verific dimineața, la prima oră, sau seara, înainte să mă bag în pat, fiindcă știu că mă consumă emoțional și îmi fură atenția de la lucrurile pe care vreau să mă concentrez. Seara, când ajung acasă, deconectez telefonul de la internet și-l pun pe silent mode. Îl mai scot de abia a doua zi dimineața, după ce am rezolvat cel mai important task pe ziua respectivă.

Nu vreau să intru direct într-un mod reactiv imediat ce mă trezesc și să-mi ocup mintea cu agenda altora, la fel cum nu îmi doresc să le verific non-stop.

Vreau să fiu eu în controlul atenției mele și să-mi văd de priorități. După ce am terminat cu ele, îmi fac timp și de alte lucruri (mesaje, mail-uri, chat apps, știri etc).

3. CE? Limitez ce informații îmi iau.

Caut calitatea și autoritatea. Combinat cu restricțiile de timp menționate mai sus, automat se filtrează și calitatea lor, cresc șansele să ajung doar la părerile de încredere, nu zvonuri care circulă pe grupuri de Facebook sau bloguri dubioase.

Avem nevoie de informații echilibrate, extrase din surse multiple, forme multiple, și sub formă lungă, și scurtă, și simple, și complexe, și vechi, și noi.

Un skill care va deveni din ce în ce mai vital va fi să învățăm să căutăm și să filtrăm informația, să facem asta exact în momentul când avem nevoie de ea (just in time – nu prea devreme, nici prea târziu), dar și să știm când să ne oprim din a acumula și a o pune în practică.

O să fie din ce în ce mai mare nevoie de oameni în rolul de curatorsCuration este procesul de a trece prin abundența de informație și conținut deja existent, a filtra informațiile esențiale. a selecta cele mai bune și relevante dintre ele. Le organizezi și le prezinți într-un fel care să aibă sens și pentru alți oameni, le interpretezi, scoți în evidență importanța lor în istorie, în context.

De ce sunt importante aceste informații? De ce sunt relevante? De ce ar trebui să ne intereseze? Cum & pe cine afectează? Și ce putem face cu ele?

Un curator bun este cineva în care ai încredere că este expert pe un subiect. Cineva care stăpânește suficient de bine domeniul respectiv astfel încât să fie în stare să-ți prezinte toate straturile și perspectivele posibile. Te va îndruma spre extra surse de informații și te va ajuta să găsești răspunsuri la toate întrebările de mai sus.

Însă nu te aștepta să găsești o singură sursă care să-ți satisfacă toate nevoile, dacă cineva se pricepe la un subiect nu înseamnă automat că expertiza sa se transferă și pe alte planuri sau că ce a funcționat la el poate funcționa și la altcineva.

***

Știu că sunt genul care riscă să cadă în borcanul cu paranoia. Să stau conectată non-stop la fluxul de informație și să transform niște frici în adevărate obsesii. Se întâmplă din cauză că apetitul meu de expunere la riscuri este unul extrem de scăzut față de medie, iar nevoia mea de a mă simți în siguranță este mare.

Uneori degeaba îmi limitez consumul la informație, fiindcă sunt lucruri care nu sunt sub controlul meu. Este de ajuns să citesc un singur titlu de știre, poate trimis de vreun prieten binevoitor (sau cu prea mult timp liber) pe un grup de WhatsApp, sau cineva care îmi menționează casual, într-o conversație, ultimul update legat de câți oameni au mai murit, ca să-mi crească pulsul la maxim și să nu mă mai pot concentra pe nimic din ce făceam. Imediat mă încarc emoțional.

Ca să îmi potolesc mintea de maimuță, din când în când mai fac asta: iau o foaie de hârtie și fac o listă cu absolut toate lucrurile care mă îngrijorează în acel moment. Scrisul de mână mă forțează să gândesc mai încet decât dacă aș scrie pe calculator și îmi clarific mult mai bine gândurile astfel.

Pe urmă le iau pe rând și mă întreb ce pot face eu personal în privința fiecărui punct: Ce este aflat sub controlul meu? Care este probabilitatea să se întâmple ceva? Știu cu adevărat sau este doar un zvon? (îmi place să citesc integral studiile pe baza cărora se scriu știrile din ziare). S-a mai întâmplat ceva asemănător în trecut și, dacă da, ce pot învăța din asta și ce s-a schimbat între timp? Care sunt riscurile dacă mă înșel?

Dacă ceva este în afara controlului meu, atunci mă gândesc la cum pot reduce riscurile și, evident, aplic toate aceste măsuri preventive sau decid când voi face anumite lucruri (ex: care este pragul peste care nu voi mai accepta să țin workshopul pe care l-am menționat la începutul acestui email și voi prefera să-l amân?). Vreau să știu că am luat toate măsurile de precauție la care m-am putut gândi. Dar asta e tot: după ce trec prin acest proces, nu mă mai gândesc obsesiv la lucrurile pe care nu le controlez.

Măsurile de precauție pe care le-am luat în cazul COVID-19 necesită o minimă implicare din partea mea. Dacă reacția mea este exagerată, sunt ok cu costurile, mi le asum, mai ales când știu că există consecințe atât de asimetrice și am persoane cu risc crescut în jur (părinții, femeile însărcinate și alții cu sistem imunitar slăbit).

***

Nu suntem ființe raționale, oricât de mult am vrea să credem asta despre noi.

Suntem emoționali, conduși de două nevoi: să supraviețuim și să ducem specia mai departe. That’s it.

Consumul acestor știri legate de lucruri nasoale care se întâmplă în jurul nostru ne lasă iluzia că ne cresc șansele de supraviețuire. E normal să devenim dependenți de ele și să ajungem să le verificăm non-stop. Ne este greu să le consumăm cu intenție, mai puțin reactiv.

Știm că nu mai este vorba doar despre a fi informați. Există un întreg business în spatele conținutului, în spatele tuturor știrilor și informațiilor și canalelor de distribuție. La prima vedere, pare că informația este gratuită, până când realizăm că o plătim prin timpul nostru, atenția noastră. Atenția ne este atrasă și controlată fiindcă este monetizată, într-un fel sau altul.

Iar pentru a atrage atenția oamenilor, mai ales la nivelul competiției actuale, se recurge la tot felul de povești șocante sau senzaționale.

Din cauza asta, la un moment dat ajungem să devenim imuni și să nu mai reacționăm corespunzător atunci când poate ar trebui. Sau, dimpotrivă: ajungem să reacționăm exagerat atunci când nu este cazul. Ne pierdem Nordul adevărat.

Este posibil să exagerez, la rândul meu? Da, chiar foarte posibil, dar asta nu înseamnă că-mi doresc să ignor potențialul impact pe care l-ar avea inacțiunea mea. Sunt încă prea multe necunoscute și nu-mi permit să-mi asum riscuri inutile când consecințele sunt atât de grave.

So, recapitulare:

Pasul #1: Impune-ți restricții pentru consumul de informație (cantitate, calitate). Oprește-te după ce atingi un anumit prag, când informațiile acumulate nu te mai ajută în mod real.
Pasul #2: Fă o listă cu tot ce te îngrijorează. Separă ce este sub controlul tău de ce nu este.
Pasul #3: Ia o decizie în privința lucrurilor aflate sub controlul tău: ce vei face sau când vei face.
Pasul #4: Acționează!

***

RECOMANDĂRI:

– Cam orice carte de la Nassim Nicholas Taleb, unul din autorii mei favoriți, investitor și autor renumit pentru faptul că insultă pe toată lumea pe Twitter. El a scris seria de cărți INCERTO în care vorbește despre riscuri, erori umane, probabilități, noroc și cum să luăm decizii, din toate perspectivele posibile (prioritizează Black Swan și Antifragile).

– Sau două cărți despre anxietate: The Worry Trick & Rewire your Anxious Brain

– Lecții din stoicism: The Stoic Art of Negative Visualization

– Acest episod (mai vechi) de podcast de la Tim Ferriss: How to deal with information overwhelm and social media

– Acest articol de la dr. Peter Attia: Why we’re not wired to think scientifically (and what can be done about it)

– Cum să te pregătești de tot felul de urgențe / dezastre: un ghid aici, altul aici, mai multe sfaturi aici.

– Tot pe tema pregătirilor, dar scris de mine la finalul anului trecut, pentru PressOne: acest articol despre pregătiri de supraviețuire pentru un viitor cutremur.

Pe o altă vineri. Stay safe.

– Cristina

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed