Schimbări: m-am retras din The CEO Library

Unele decizii par impulsive când, de fapt, au în spate un proces lung, de multe luni de analiză, nopți nedormite, imaginat scenarii viitoare și făcut ping-pong între variante.

Există mai multe etape pe care ar fi bine să nu le grăbești (și, mai ales, să nu le sari, așa cum am făcut eu și am ajuns să regret):

1. Etapa „ceva e în neregulă„ – când începi să conștientizezi că ceva îți lipsește, dar nu poți să verbalizezi exact ce se întâmplă.

2. Etapa „cred că are legătură cu…„ – când simți despre ce ar putea fi vorba, dar încă nu ești sigur, așa că încerci mici experimente ca să testezi și să poți elimina alte variante.

3. Etapa „sigur este despre asta?„ – când ai reușit să formulezi problema, dar te întrebi dacă nu cumva este o problemă falsă, care ascunde o problemă principală (ca să nu ajungi să tratezi efectele în loc de cauză).

4. Etapa „care este rezolvarea optimă?„ – când este clar ce nevoi trebuie să-ți rezolvi și începi să analizezi opțiunile, care ar fi cea mai bună rezolvare pe termen lung pentru tine – NU cea mai ușoară / lipsită de rezistență pe moment, dar să nu fie nici atât de radicală încât, dacă ulterior realizezi că ai greșit, să nu mai poți face nimic pentru a o îndrepta.

5. Etapa „ok, ăsta este planul, hai la treabă!„ – când te-ai decis asupra unui plan de bătaie, știi ce informații critice îți lipsesc (zonele necunoscute de pe hartă) ca să-ți dai seama dacă noua direcție este una ok, îți sufleci mânecile și te pui pe treabă.

Ieri am anunțat una din deciziile mari: am ieșit din The CEO Library, proiectul pe care l-am pornit împreună cu Bobby în urmă cu 2+ ani și în care am investit tot ce am avut, așa cum am știut eu mai bine la momentul respectiv.

De ce? Pe scurt, mi-am dat seama că nevoile mele au ajuns să fie diferite de cele ale proiectului. Nu am reușit să găsesc un echilibru între a construi un proiect cu audiență internațională și, în același timp, a face și lucruri pentru România.

Acesta este șirul de decizii care m-a adus în acest punct (contextul este simplificat, evident):

În mai 2017 am decis să mă rup de industria muzicală, după 10 ani de experiență acumulată din multiple unghiuri. Întâi am fost co-fondator împreună cu Bobby al unui proiect numit Monden.info (actual Urban.ro) care a devenit cel mai citit blog de muzică din România și primul blog vândut. Am trecut la a face digital marketing / PR / management pentru artiști (mainstream + indie), pe urmă am fost marketer pentru branduri și agenții care aveau nevoie de word of mouth / campanii cu influencers / content marketing.

În iulie 2017 am pornit un newsletter în română, Cristina’s Friday Read, pe teme legate de dezvoltare personală și profesională, cu lecțiile pe care le-am învățat, recomandări de cărți și articole.

În septembrie 2017 am lansat împreună cu Bobby The CEO Library, un proiect în Engleză, pentru piața internațională, cu cărți recomandate de oameni pe care-i admirăm (din nevoia de curation cauzată de excesul de informație din era digitală).

În martie 2018 am decis să scriu peste tot în engleză – inclusiv pe acest blog, în newsletterul personal, pe social media. Era o plasă de siguranță pe care am simțit nevoia s-o construiesc din cauza contextului țării. Asta este ceea ce scriam pe atunci, cum îmi motivam decizia: ‘Starting from scratch‘.

Din septembrie 2018 m-am concentrat doar pe The CEO Library și am renunțat la toate platformele personale, ca să nu mă distragă de la a-mi investi energia în proiect și să fiu sigură că are toate șansele să supraviețuiască. Am explicat aici de ce am luat această decizie: ‘Eliminating distractions: I’m killing Friday Read‘.

Fast forward până în prezent: după multe luni de incertitudine, am realizat că poate m-am grăbit și am revenit asupra acelor decizii. Identificasem niște probleme (reale, de altfel), dar nu am analizat suficient care este cea mai bună cale să le rezolv. Drept urmare, în graba de a trece la etapa următoare, mi-am lăsat neacoperite câteva nevoi umane fundamentale.

La The CEO Library am intervievat peste 250+ oameni care sunt printre cei mai buni din lume la ceea ce fac și au fost dispuși să vorbească despre cărțile care i-au ajutat în viață, ce au învățat din ele, ce greșeli au făcut, ce rutine și obiceiuri au etc. Am pornit un podcast (și l-am și închis între timp). Am scris sute de newsletters, Instagram posts, articole și liste cu și despre cărți, citit și lecții învățate. Am publicat un ghid uriaș despre cum mi-am construit acest obicei, cum am ajuns să citesc peste 60 de cărți pe an, deși înainte nu citeam deloc – nici măcar una. Până și BBC a scris despre povestea noastră într-un articol despre cum să citești mai multe cărți.

Încet și sigur, pe măsură ce am ajuns să interacționez cu atât de mulți oameni din întreaga lume, am realizat însă că nu este suficient să scriu despre ce învăț. Mă energizează și motivează mult mai mult atunci când văd cum își schimbă viața oamenii pe care-i ajut. Evoluez mult mai rapid atunci când le sunt alături în tot procesul și, recunosc, mă simt mai împlinită și importantă. Simt că eu contez (wow, da, șoc, mi-am amintit că nu trăiesc într-un vacuum ).

Am început să dau „undo” la decizii. Am reînceput să scriu în română: am repornit newsletterul personal (anunțul: ‘I’m bringing Cristina’s Friday Read back’). Iar ieri am anunțat că drumul meu se separă de cel al The CEO Library, pentru a mă concentra doar pe ajutat pe cei din jurul meu, din România.

Nu spun toate astea în sensul martiro-victimizant de „îmi iubesc țara și aș face orice pentru ea„, că nu m-am spălat pe creier. În continuare mi-e extrem de frică de ce se întâmplă aici, mi-e teamă că îmi asum un risc uriaș și există întotdeauna șansa să ajung să realizez că sunt fraieră.

Dar nu pot nici să ignor faptul că îmi lipseau ‘rădăcinile’, îmi lipsea o formă de calitate prin care să interacționez cu cei din jur – una care să nu fie 100% digitală. Din păcate, nu am fost capabilă să împac nevoia asta personală cu lucrurile de care are nevoie un proiect internațional atât de ambițios precum The CEO Library.

Poți vedea aici ce am scris în newsletterul personal ca să anunț această schimbare, iar aici este anunțul scris împreună cu Bobby pentru newsletterul The CEO Library.

Ce urmează? O să anunț și asta, dar momentan cred că sunt suficiente vești mari pentru o singură zi. Dacă nu ești abonat la newsletterul meu, să știi că este locul principal unde comunic și anunț ce pun la cale (și ce cărți mai citesc ), te poți abona de aici: cristinachipurici.ro/newsletter.

Și, evident, îți recomand să urmărești în continuare și ce pune Bobby la cale pentru The CEO Library. Sunt recunoscătoare pentru acești ani, a fost o oportunitate minunată să învăț multe lucruri într-un timp scurt despre creșterea unui proiect atât de ambițios dar, cel mai important, am învățat multe despre mine.

Toate schimbările sunt grele, mai ales la început, dar pe termen lung știu că o să fie bine.