Cristina’s Friday Read #CineSuntEu?

 

Iartă-mă.

Ești unul dintre cei 1,186 oameni care au ales să se aboneze la acest newsletter cândva prin 2017 sau 2018.

Poate ai avut încredere în mine, poate ai avut încredere într-un prieten care ți-a recomandat să mă urmărești, poate m-ai descoperit întâmplător într-un colț întunecat al internetului, la o căutare random pe DuckDuckGo.

Indiferent de cum ai ajuns la mine, ce știu sigur este că mi-ai făcut loc în inbox-ul tău și în mintea ta. În fiecare vineri dimineață mi-ai oferit puțină atenție, așteptându-te să primești la schimb anumite lucruri pe care, într-o anumită măsură, sper că ți le-am oferit.

Dar, la un moment dat, am schimbat ecuația. Am decis peste noapte că ar fi o idee bună să încep să scriu peste tot în engleză. Mai rău de atât, te-am pus în fața faptului împlinit.

Într-o dimineață de vineri, aparent una ca oricare alta, te-ai trezit că newsletterul meu nu mai e așa cum îl știai. „I’m starting from scratch, I decided to switch and start writing in English…blah blah”. Oricum 99% din linkurile pe care le trimiteam erau în engleză, oricum se știe că românii sunt foarte buni la engleză, deci what’s the issue.

De ce am făcut asta? De frică. Din teama că poate mâine-poimâine shit hits the fan, o iau atât de razna lucrurile în România încât sunt nevoită să-mi fac bagajele, să mă car din țară, s-o iau de la zero altundeva. Din nevoia iluziei că sunt în siguranță, sunt în control, mi-am transformat acest newsletter într-o parașută de urgență.

Eram o găină căreia i s-au înmuiat picioarele: mă pregăteam s-o iau la goană pentru a supraviețui, și totuși paralizată de frică.

Mai rău de atât: am făcut schimbarea și din motive de ego… și m-am și mințit singură că n-ar fi așa. Am un talent la a mă bullshitui singură. Oricât de mult aș încerca să îngrop acest gând într-un colț al minții, adevărul e că îmi plăcea ideea că ar putea să mă citească și oamenii ăia mișto din alte colțuri ale lumii, cei de la care am învățat eu atâtea. Ahhh, Engleza, limba universală! Și s-au abonat, și m-au citit, și așa am ajuns să mă conversez cu niște oameni pe care-i admiram și nici nu-mi imaginam înainte că îmi vor rosti prenumele. Dar oare e suficient? Dar cine sunt eu, de fapt?

Ai trecut, totuși, peste această decizie pe care am luat-o fără să mă consult cu tine înainte. Ai avut în continuare încredere în mine și ai ales să nu dai click pe butonul de Unsubscribe din footer. Ai continuat să mă citești și așa, în engleză, fără alegerile mele dubioase de cuvinte și toate nuanțele limbii proprii. Și, chiar dacă mă forțam să scriu la fel de personal, totuși exista o deconectare acolo.

Juma’ de an mai târziu, iar am dat-o în bară. De data asta de tot. Te-am anunțat, out of the blue, că am schimbat ecuația, că închid newsletterul ăsta și mă arunc sută la sută în The CEO Library, proiectul pe care l-am co-fondat în 2017. „What the f*ck, Cristina?”

De ce am făcut-o? Tot din frică. Fiindcă știam că, dacă ar fi eșuat The CEO Library, ar fi fost doar vina mea.

Vezi tu, în capu’ meu trăiește The Biggest Asshole Voice din acest univers și din toate celelalte universuri paralele. E un bully care ține morțiș să-mi amintească cu fiecare ocazie că e doar vina mea, îi place să mă acuze chiar și când nu e vina mea, nu e ceva aflat sub controlul / responsabilitatea mea. Și mi-era teamă să nu-mi reproșez(e) după aia că a eșuat proiectul fiindcă n-am fost în stare să renunț la acest newsletter care, deși îmi ocupa puțin timp să-l scriu efectiv, îmi ocupa totuși cea mai mare parte din minte.

Și era, din nou, și puțin ego în joc. Ok, un pic mai mult. Freakin’ ego! Fiindcă în acel moment ajunsesem să mă identific mult cu The CEO Library și am vrut să fiu sigură că află o lume întreagă cât de tare sunt eu.

So I went all-in… și pariul a dat roade. The CEO Library a crescut încet și sigur, de acum a ajuns să fie citit lunar de peste 75,000 de oameni din 200 de țări, cei mai mulți dintre ei (cred că 60%) chiar din SUA. Câteva luni mai târziu am fost contactată de o jurnalistă BBC și mi-am văzut numele într-un articol alături de nume precum Elon Musk, Oprah și Barack Obama. Proiectul a căpătat viață proprie.

Doar că, pe drum, am uitat cine sunt eu.

Știu că eu nu sunt doar Cristina de la The CEO Library, care scrie despre cele mai bune cărți de non-ficțiune și intervievează antreprenori de succes din colțuri ale lumii pe care probabil că nu le va vedea niciodată cu proprii ochi. Și nu sunt nici doar Cristina care în weekenduri aleargă semi-maratoane prin creierii munților, iar marțea își susține prietenii să se apuce să facă sport de la zero în Herăstrău. Sau Cristina care coordonează echipa de marketing de la PORC și uneori mai ajută business-uri cu strategii de comunicare în digital, deși ea se luptă să nu mai folosească social media în scopuri personale și militează pentru digital mindfulness. Și nu sunt nici doar Cristina care înainte promova artiști hip-hop și le era șofer la turneele din țară iar acum, dacă se întâmplă să ajungă la o petrecere sau vreun eveniment, se întreabă ce caută acolo și dacă este acceptabil social să se sustragă fără să spună nimănui, fiindcă a trecut de mult de ora ei de culcare.

Sunt mai mult de atât. Sunt Cristina Chipurici, născută și crescută în Drumu Taberei, București, și de multe ori mă trezesc că mă contrazic singură și am nevoie de o recalibrare. Dau zoom out, conștientizez că sunt doar o mică piesă din puzzle, și mă întreb: oare sunt de ajuns?

Ceea ce mă aduce la newsletterul trimis săptămâna trecută.

M-am săturat să fiu o găină paralizată de frică, care se plânge de starea lucrurilor în timp ce stă cu un picior înfipt în pământ și cu altul pregătit de un sprint pentru a-și salva viața.

Îmi asum că sunt în România, îmi asum că vreau să rămân să trăiesc în România, îmi asum că vreau să construiesc lucruri aici și vreau să-i ajut pe cei care încearcă să schimbe lucrurile aici (și, evident, respect alegerea celor care au ales altceva).

Mă face asta proastă / naivă / dubioasă / nebună / inconștientă? Posibil. Îmi asum și asta.

Sunt Cristina care îi ajută și îi susține pe cei care încearcă să se schimbe ei pe ei, să devină mai buni. Nu fiindcă aș fi atotcunoscătoare – dimpotrivă, nu știu nimic. Dar în tot acest proces simt că învăț eu mai multe despre mine și devin eu mai bună.

Probabil o să-mi fie greu să-ți recâștig încrederea la care am construit cuvânt cu cuvânt, vineri după vineri, timp de 58 de săptămâni la rând. Probabil ești reticent, ți-e teamă ca peste câteva luni să nu cumva să mă răzgândesc din nou, să dispar, să-ți abandonez inbox-ul. Sau, cine știe ce-mi mai trece prin cap, poate mă apuc să învăț mandarină și s-o exersez pe aici…

Așa că am nevoie de ajutorul tău. Vreau să-mi spui dacă simți că te ajută ceva din ce scriu eu aici. Nu în această secundă, ci în general – oricând simți tu nevoia, oricând ajungi să iei (sau să nu iei) o decizie sub influența acestui newsletter. Vreau să-mi spui ce provocări ai, sau ce așteptări ai de la acest newsletter, cum crezi că aș putea eu să te ajut. Ideal ar fi să mi le spui pe toate astea live (și promit că voi crea destule ocazii pentru asta), dar e ok să și prin email happy Și da, există posibilitatea să nu pot răspunde la toate mesajele, dar citesc tot ce primesc and I hear ya. M-ar ajuta orice fel de feedback de acest gen și ca să țin piept to The Asshole Voice din capu’ meu, care tocmai strigă că nu interesează și nu îi e nimănui de folos ce scriu eu aici.

Sunt recunoscătoare că-mi faci loc în mintea ta. Și promit că viitoarele newslettere vor conține cel puțin la fel de multe romglezisme tongue

„It’s not comfortable, mind you. Truth isn’t always. It requires facing fears, standing up to dragons. They are illusions — all fear is — but the only way to overcome them is to face them, say to ourselves: this is what I know to be true. And list it.” – Kamal Ravikant

Ne recitim peste 2 vineri. Cu o poză de introducere ceva mai prezentabilă, poate, și nu cu un selfie în pijama la 6 dimineața.

– Cristina

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed