Gândurile unui alergător stoic înainte de start

Mai puțin de 48 de ore rămase până la start.

E cursa AIA, de care ești atașat emoțional, poate fiindcă a fost prima ta competiție de alergare montană. E AIA la care ai stat cu gândul și pentru care te-ai pregătit tot anul. E AIA care te face să pui cea mai mare presiune pe tine.

Dar dacă n-o să poți dormi bine în noaptea de dinainte? Dacă o să-ți pice prost pastele de aseară? Dacă o să plouă? Dacă nu ai ales bine șosetele și îți fac bășici? Dacă o să ai nevoie de niște vizite în boscheți? Dacă o să alerge cineva mai rapid ca tine? Dacă, dacă, dacă, dacă?

Ți-e teamă că o să te descurci mai rău decât planificasei. Și dacă se întâmplă asta – deși sunt mici șansele, realist vorbind, dar… dacă totuși se întâmplă, ar însemna că tot anul ăsta a fost în zadar și n-ai evoluat deloc. Că ai dat greș. Că ai eșuat. Că tu ești un eșec.

Hai, gata, dă mute vocii ăleia care te toacă în cap! Ajunge.

Gândurile de genul ăsta nu îți sunt cu nimic de folos. Nu se va schimba nimic dacă le permiți să revină obsesiv în mintea ta.

Sunt multe lucruri care nu țin de tine. Da, există toate șansele să fie cineva mai bun ca tine la linia de start. Sau să plouă. Sau să fi dat fail cu echipamentul. Sau cu alimentația și odihna de dinaintea cursei.

Așa, și? Te-ai antrenat sau nu te-ai antrenat în ultimul an pe cât de mult și de bine ai putut. Ai testat echipamentul în condițiile cele mai vitrege sau nu l-ai testat. Te-ai dus să te antrenezi când erai vai mama ta, obosit și nemâncat, sau nu te-ai dus.

Cert e că nu mai contează acum. Nu poți să îngrași porcul în ajun.

Ești pregătit pentru asta sau nu ești pregătit. Ai făcut tot ce ținea de eforturile tale… sau nu ai făcut.

Concentrează-te pe ce e sub controlul tău. Prezintă-te la linia de start și dă cât poți de mult din tine. Fiecare pas pe rând.

Și dacă n-o să iasă așa cum ai planificat? Foarte bine. Înseamnă că o să ai niște lecții bune să-ți iei din asta, o să știi ce trebuie să schimbi. Iar anul viitor o să fie mai bine.

Textul ăsta este un pic pentru creierul meu anxios, dar și pentru jumătatea mea mai bună, care weekendul ăsta va alerga din nou proba de ultra de la CiucașX3. O să fie bine! ????