În urmă cu doar jumătate de an eram rătăcită precum un măgar în ceață. Blocată dpdv profesional, frustrată, lucram zi și noapte, dar, cu toate astea, habar n-aveam încotro mă duc. Nu mai făcusem niciun ban de prea multe luni, iar toate astea aveau efecte asupra sănătății.
La momentul respectiv nu realizam, dar cauza principală era faptul că încercam (din nou) să-mi fac loc într-o industrie unde nu există loc și pentru mine, cu niște valori complet diferite de ale mele, și de aici și toate frustrările și starea de anxietate.
Nu sunt genul de om care să ceară ajutorul, de obicei prefer să mă dau cu capul de toți pereții până rezolv. E și asta o aroganță, probabil născută din ideea că vreau doar să-i ajut pe alții, nu vreau să-i deranjez cu „prostiile mele”. Dar la un moment dat pur și simplu mi-am dat seama că nu pot ieși singură din asta și am nevoie de ajutor din afară.
L-am sunat pe Andrei, cu care mă știu de vreo 10 ani, și l-am rugat să ne întâlnim – a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în 2017, bulgărele care a declanșat multe alte decizii importante.
Presupun că, la un moment dat, aș fi ajuns singură la aceleași concluzii. Sau poate că nu. Ce știu sigur e că m-a ajutat să ies din ceață, să văd lucrurile complet diferit, să-mi accelerez niște procese, și pentru asta îi sunt recunoscătoare. Hei, probabil că nici newsletterul ăsta n-ar fi existat dacă nu-i dădeam telefonul ăla în luna mai.
Bănuiala mea e că nu sunt singura care a trecut prin așa ceva, motiv pentru care o spun acum direct: if you ever need help, nu te teme să-l ceri. Să nu faci ca mine. Don’t be a donkey 
Ok, să trecem la motivul pentru care te-ai abonat, de fapt, la acest newsletter. Azi sunt mai multe linkuri decât de obicei, daaaar n-am mai stat să explic exact despre ce este fiecare (parte din motiv e că tre să dau o fugă până la Constanța). Oricum, titlurile sunt destul de revelatoare, plus că toate sunt în jurul aceluiași subiect, și anume mental models + cum să înveți mai bine.
Here we go:
1. Mental Models: The Best Way to Make Intelligent Decisions (113 Models Explained)
2. Mental Models: How to Train Your Brain to Think in New Ways
3. Charlie Munger: How to Get Smarter by Using Mental Models
4. Learning How to Think: The Skill No One Taught You
5. The Feynman Technique: The Best Way to Learn Anything
6. How To Learn In 2 Days What Normally Takes 6 Months
7. How To Tell If Someone Is Truly Smart Or Just Average
8. First Principles: Elon Musk on the Power of Thinking for Yourself
9. 3 Things You Can Learn From Jeff Bezos About Making Smart Decisions
10. Stop Learning. Start Applying.
11. Cum aducem mai mult sens în viața noastră profesională și personală – ăsta este un link extra, se leagă de ce spuneam la începutul mailului. Este un workshop pe care Andrei îl va ține la sfârșitul acestei luni, în cazul în care simți nevoia de ajutor pe partea asta (cu mențiunea că sunt doar 6 locuri disponibile).
Mi-am început anul cu două autobiografii scrise de același ghostwriter, pe numele lui J.R. Moehringer. Prima a fost Open, autobiografia lui Agassi – sunt paralelă cu orice înseamnă tenis, motiv pentru care am și citit-o atât de târziu, dar n-am regretat. E minunată, are cel mai bun capitol introductiv pe care l-am citit până acum. Am devorat-o în timp record și, cu niște așteptări monstruoase, m-am apucat de cealaltă autobiografie scrisă cu Moehringer.
Shoe Dog este povestea lui Phil Knight, fondatorul Nike. Îi urmărește viața din ’62, când de abia ieșise de pe băncile școlii, până la începtul anilor ’80, înainte ca Nike să se transforme în mamutul pe care-l știm azi cu toții (nu intră în detalii privind perioada Jordan, campania Just Do It, controversatele sweatshops etc). Genul de carte cu care ai o relație de love&hate
De ce hate? Pentru că realizezi cât de mică a fost contribuția lui Phil Knight în explozia Nike (era doar un copil rătăcit și care încerca să-și dea seama exact ce vrea de la viață) și cât de mult au contat alți factori accidentali. Banii și relațiile părinților, antrenorului (celălalt co-fondator Nike), minciunile pe care le-a spus celor de la Onitsuka (în primii ~6 ani ai companiei a vândut modelele japonezilor), munca grea și insistențele primilor angajați etc.
De ce love? Pentru că nu se încadrează în tiparele antreprenorului romanțat, dar probabil că traseul ăsta haotic este mult mai apropiat de ce se întâmplă în realitate. Și pur și simplu este atât de bine scrisă cartea (Moehringer este genial) încât n-o s-o lași din mână.
P.S. nu te aștepta să fie scrisă în același stil precum Open, n-au nicio legătură.
Pe vinerea viitoare.
– Cristina
