Neața!
Dacă te numeri printre cei care-mi deschid mail-ul imediat ce intră în inbox, de teamă să nu cumva să îi dezabonez, să știi că-mi pare rău. Intenția mea nu e să terorizez pe nimeni, ci doar să fiu sigură că mail-ul ăsta e citit doar de cei cu adevărat interesați. Nu vreau cât mai mulți abonați, că nu-mi spune nimic numărul ăla. Vrea oameni care chiar citesc și interacționează cu ce trimit eu aici, adică îmi și răspund la mail-uri, învață ceva din ele, dau forward altora mai departe, le discută cu prietenii etc.
So, în cazul în care nu te încadrezi în descriere și nu te interesează aberațiile mele, dar totuși vrei să mai arunci din când în când un ochi peste ce linkuri mai trimit, nu e nicio tragedie. Îți propun să facem așa: dai unsubscribe (găsești linkul la finalul mail-ului) și, oricând ai tu chef, mai intri și citești mail-urile astea direct din arhiva de aici. Deal? 
Bun. Acum că am lămurit-o și pe asta, trec la articolele săptămânii.
1. 40 Ways To Live A Full Life (And Leave Nothing On The Table) By Age 30
În mod normal mă feresc de articolele cu titluri în stilul ăsta, dar ăsta e excepție – și nu doar fiindcă e scris de Ryan Holiday, ci pentru că nu servește the usual bullsh*t de la care te aștepți când vezi astfel de liste.
El a împlinit 30 de ani în iunie, eu mai am vreo 7 săptămâni, dar am ajuns cam la aceleași principii pe care le expune în articolul ăsta. Sunt și câteva în care nu mă regăsesc sau care nu se aplică dacă nu ești în America, dar tot aș trimite articolul ăsta tuturor tinerilor, ca să-l citească (oh, boy, mâine-poimâine o să încep și eu să folosesc expresii de genul „tinerii din ziua de azi” și „pe vremea mea”
.
2. No “yes.” Either “HELL YEAH!” or “no.”
După ce termini de citit articolul de deasupra, citește-l și pe ăsta al lui Derek Sivers, ca să înțelegi de unde vine punctul #8 din listă.
3. The Myth of the Ethical Shopper
E un material mai vechi, de prin 2015, dar îmi amintesc de el de fiecare dată când văd prin presă câte un scandal pe tema „brandul X își exploatează angajații„. Dacă vrei să înțelegi imaginea de ansamblu, cu toate nuanțele de gri existente, fă-ți timp și citește-l (e destul de lung).
4. Turn Off Your Push Notifications. All of Them.
YES, PLEASE! Am aproape 2 ani de când am făcut asta (și de când mi-am dezinstalat și aplicația de Facebook de pe telefon), a fost una din cele mai bune decizii pe care le-am luat pentru liniștea mea.
Sunt câteva motive pentru care merită:
– Preiei înapoi controlul, nu mai ești doar într-un mod reactiv. „Hei, uite, a intrat un mail, trebuie să răspund ACUM” – nu, nu trebuie să răspunzi ACUM, fiindcă nu arde nimic. Dacă ardea ceva, sigur aflai altfel. Dacă le permiți, vor ajunge să te controleze toate notificările și să nu mai faci nimic altceva.
– În loc să te concentrezi pe a face muncă importantă, ești distras încontinuu de toate lucrurile superficiale și ți-e greu să revii la ce făceai înainte să-ți verifici notificările. Plus că riști să intri în loop-ul „Hai să verific și Instagram. Hai să verific și Biziday. Ia să mai dau un refresh la Facebook.” și te trezești juma de oră mai târziu fără să poți să spui concret ce ai făcut și unde s-a dus tot timpul ăla. Nu mai bine îți termini treaba mai repede și ieși să te vezi față’n față cu prietenii?
– Dacă stai să verifici chestiile work-related seara sau peste weekend, o să-ți stea gândul doar la lucrurile rămase nerezolvate. Deconectează-te. De obicei e vorba de lucruri asupra cărora oricum nu poți acționa fix atunci, deci n-are rost să-ți umpli bufferul cu ele.
The Everything Store: Jeff Bezos and the Age of Amazon este, după cum îi spune și numele, povestea gigantului Amazon – și, automat, și a lui Jeff Bezos, fiindcă nu prea poți să le separi. Am citit-o în urmă cu vreo 3 veri (este motivul pentru care și arată atât de rău în poza de deasupra) și țin minte că m-a enervat foarte tare la momentul respectiv.
Presupun că acum ești confuz și nu înțelegi de ce am ajuns să vorbesc despre cărți care m-au enervat când, teoretic, eu aici doar recomand cărți. Well, este genul de biografie din care poți să-ți iei multe informații interesante, în special pe management, leadership & innovation, dacă reușești să treci peste felul în care este scrisă.
Greșeala principală: Brad Stone (autorul) a reușit să se introducă pe sine în poveste, în viața lui Bezos, în loc să fie doar un observator imparțial. N-o să dau detalii, că poate nu îți plac spoilerele precum îmi plac mie, o să spun doar că pe finalul cărții a făcut o fază atât de cancanistă încât mi-aș fi cumpărat varianta hardcover doar ca să-i arunc în cap cu ea. Norocul lui că sunt la vreo 7500 de kilometri depărtare.
Au fost și chestii mai mici care m-au deranjat, precum faptul că introduce tot felul de detalii fără vreun scop, multe personaje irelevante și de care nu mai auzi nimic (deși încerci să le reții numele și tot aștepți să vezi ce rol joacă în poveste), sau prezintă declarații contradictorii ale unor angajați. Nici nu mă mir că doamna Bezos i-a dat un review de doar o stea pe Amazon.
Lăsând asta la o parte, Jeff Bezos mi se pare un personaj fascinant . Evident, nu toate acțiunile lui sunt de lăudat, că e doar un om și nu vreo zeitate, dar tot mi-am luat multe lecții din cartea asta. Sunt inclusiv multe exemple de lucruri negative, pe care nu le-aș face vreodată.
În concluzie, dacă vrei să afli mai multe despre cum s-a născut și evoluat Amazon, să înțelegi cum a ajuns să cucerească lumea, cartea asta este probabil cea mai bună sursă existentă în acest moment. Cu mențiunea că are deja vreo 4 ani de când a fost scrisă, deci nu te aștepta să găsești explicații pentru evenimentele recente.
P.S. acum îmi dau seama că am avut cam aceeași reacție acu’ două ierni, când am citit biografia lui Elon Musk scrisă de Ashlee Vance. Dar mai discutăm despre asta în altă vineri.
Pe săptămâna viitoare!
– Cristina aka Nebuna care te va dezabona dacă nu deschizi aceste mail-uri.
