Hello, geekomuffin,
Ai făcut ochi? Trimit newsletterul atât de devreme fiindcă iar mă grăbesc să ies pe ușă, iar plec din țară. De data asta spre sud, spre însorita Grecie, unde sunt 27 de grade (dacă stau bine să mă gândesc, tot atâtea erau și în iulie, când am ajuns ultima oară pe acolo). Nu merg în vacanță, dar visez că voi avea totuși timp măcar de un frappe și o baie.
În newsletterul trecut întrebam care a fost cea mai bună carte pe care ai citit-o anul ăsta – dacă te numeri printre cei care mi-au răspuns, să știi că-mi pare tare rău că n-am apucat să răspund înapoi, pur și simplu nu mă așteptam să fiu asaltată de un val atât de mare de răspunsuri. Dar jur că am citit absolut toate mail-urile primite și mi-am notat toate cărțile. O să fac o listă cu ele săptămâna viitoare, în cazul în care mai e cineva în căutare de inspirație de titluri noi.
Pe unele dintre ele le citisem deja, de altele nu auzisem până acum, însă cel mai des a fost menționată asta: „When Breath Becomes Air„, scrisă de Paul Kalanithi. O aveam deja pe wishlist, m-am convins că merită s-o mut direct în top, așa că a doua zi am și comandat-o. Acum stau și dau refresh într-un mod obsesiv să văd care mai e statusul comenzii, o aștept precum cafeaua dimineața.
Apropo de cafea, sper că e gata, fiindcă trec la articolele de citit în acest weekend:
1. To Everyone Who Asks For ‘Just A Little’ Of Your Time: Here’s What It Costs To Say Yes
Ăsta e unul din articolele mele favorite scrise de Ryan Holiday. Te va ajuta să spui mai ușor NU celor care vor să-ți rupă „doar un minut” din timp.
2. Reconsider
Yes, David Heinemeier Hansson once again. Îmi place prea mult vibe-ul lui ca să nu dau link spre încă un articol pe care l-a scris, de data asta despre mindsetul „sunt special și vreau să cuceresc lumea cu orice preț”:
„Part of the problem seems to be that nobody these days is content to merely put their dent in the universe. No, they have to fucking own the universe. It’s not enough to be in the market, they have to dominate it. It’s not enough to serve customers, they have to capture them.”
3. A Guide to Getting Good at Dealing with Chaos
Urmărești Zen Habits? E un blog scris de Leo Babauta, în care vorbește despre ce obiceiuri să implementezi ca să trăiești mai relaxat, mai simplu, mai împăcat cu tine. Vorbește din experiență proprie – a început blogul în 2005, când era mult mai gras și nefericit.
Poate că știi deja multe din tacticile astea, dar merită să ți le mai amintești din când în când.
4. Stop Managing Your Remote Workers As If They Work Onsite
De abia am citit Remote, o carte despre lucratul la distanță (nu mai zic de cine e scrisă, că o să spui că sunt obsedată), așa că în ultima perioadă am citit și tot felul de alte articole pe aceeași temă. Printre care și ăsta.
Am iubit dintotdeauna ideea de working remote (și nu doar fiindcă, din cei 12 ani de când lucrez, în 10 am lucrat de acasă – pijamale ftw), ci fiindcă elimină toate lucrurile irelevante și-ți permite să te concentrezi pe ceea ce contează: efortul pe care-l depui ca să iasă treaba bine.
Dispar prostioarele de genul „ăla a stat 5 minute peste program„, dispar întreruperile din minut în minut, dispare anxietatea cauzată de mulțimea de oameni de care te lovești dimineața la metrou / trotuar / tramvai / whatever, dispar costurile de transport etc. Mai rămâne doar munca propriu-zisă. Pentru că, la finalul zilei, aia e singura care se vede.
N-o să dezbat mai mult subiectul, fiindcă pregătim ceva pe tema asta la The CEO Library (hint #1: book club! hint #2: extra detalii în newsletterul de acolo; hint #3: citește cartea).
„Quiet – The Power of Introverts in a World That Can’t Stop Talking” e una din cărțile pe care le-am citit astă vară, pe plaja din Grecia (plecarea asta nouă mi-a amintit de ea). I-aș fi făcut o poză nouă, dar s-a murdărit atât de rău între timp încât niciun filtru n-o mai poate salva. Posibil să fi vărsat și niște cafea pe ea. Nu recunosc nimic.
Susan Cain vorbește despre rolul în societate al persoanelor introvertite – nu neapărat de ce sunt mai bune sau mai rele (deși tinde să încline balanța în favoarea lor), ci de ce sunt diferite și cum se completează cu extravertiții.
E genul de carte pe care o recomand, dar la pachet cu un asterisc. M-am grăbit s-o citesc și aveam așteptări mari de la ea fiindcă:
1) sunt la rândul meu o introvertită și speram să aflu lucruri noi despre mine (deci pură nevoie egoistă);
2) este extrem de lăudată și mă tot loveam de ea pe marele internet.
Am descoperit un fel de ghid al introvertitului începător – adică cel care de abia acum realizează că e astfel și încearcă să-și găsească un rol potrivit în lume, să fie mai împăcat cu propria persoană.
N-am aflat informații noi, ci doar lucruri care-mi validau niște convingeri pe care deja le aveam sau le experimentasem pe propria piele. În plus, mi s-a părut pe alocuri că a întins prea puțin unt pe prea multă pâine – multe povești care doar demonstrau același lucru.
Ok, ăsta a fost contextul în care am citit-o eu, dar în continuare cred că altcineva poate extrage multe lucruri folositoare din ea. Citește-o dacă:
– Simți că ești la rândul tău un introvertit, dar nu ești foarte convins / nu știi foarte multe despre asta. Dacă interacțiunile sociale te epuizează și preferi oricând să stai acasă și să citești când toată lumea iese în oraș, well, poți începe cu cartea asta. Te va face să te simți mai bine, nu te vei mai simți vinovat pentru timpul pe care vrei să-l petreci singur și vei înțelege cum să-ți încarci bateriile.
– Ai o echipă de condus (sau visezi să conduci o echipă la un moment dat) și vrei să afli cum să scoți ce e mai bun din toată lumea, chiar și din cei tăcuți.
Și, până îți ajunge cartea, poți urmări TED talk-ul ăsta cu autoarea.
Pe săptămâna următoare!
– Cristina
