Încep acest newsletter prin a anunța cu mândrie cele două realizări ale mele din ultima săptămână:
1. Am trecut peste teroarea de a mă băga în seamă cu oameni. Sunt o ultra introvertită, ceea ce înseamnă că prefer să fiu ținută fără cafea decât să socializez (suspectez că am urme de ADN de struț). Dar am reușit să scap de panica asta, m-am fixat pe un scop care e mai presus de mine și am început astfel să contactez străini de pe internet.
În cazul în care sună dubios ce tocmai am zis, poftim varianta oficială: „cold email outreach„. Am început să discut cu antreprenori din toate colțurile lumii pentru interviurile de pe The CEO Library. Mai mult de atât, am avut și o rată de succes halucinantă, de 80%, care n-a făcut decât să mă încurajeze să contactez și mai mulți străini.
2. Mi-am depășit dependența de struguri. După o perioadă în care am băgat în mine câte un kil de struguri (a se citi „zahăr”
pe zi, am reușit să ajung la suprasaturație. Nu mai vreau să văd struguri până în septembrie 2018.
Ok, destule #firstworldproblems, hai cu linkurile spre lectura de weekend.
Bună dimineața!
„In order to do the big things, you have to let the small bad things happen” – este fraza după care am încercat să mă ghidez în ultima perioadă. Spun „am încercat” fiindcă este work in progress și probabil că voi avea mereu o bătălie de dus cu FOMO.
Dar fac progrese. Am renunțat să mai răspund la toate mail-urile sau mesajele de pe Facebook (nici nu prea mai intru să le citesc), pe telefon nu mai am nicio notificare (în afară de alertele de cutremur de la Telegram), am tăiat la greu la chestiile la care eram abonată via Digg Reader și, în general, pur și simplu am dat mute la tot zgomotul din jur.
Până acum nu am declanșat nicio catastrofă.
De ce? Pentru că o să-ți crească nivelul de anxietate. Newsletterul meu mai poate să aștepte până spre după-amiază.
Trec printr-o perioadă în care urmăresc tot ce există pe internet cu David Heinemeier Hansson (DHH). Este un programator în vârstă de 38 de ani din Copenhaga, mutat de vreo 13 ani în SUA, co-fondator Basecamp (ex 37signals) și creatorul limbajului de programare Ruby On Rails (pe care au fost construite Twitter, AirBnb, Shopify și altele) (am dubii că aș fi tradus corect „web framework”. Își petrece timpul liber participând la (și câștigând) curse auto de anduranță precum Le Mans. Ah, și e pasionat de fotografie.
Dar nimic din toate astea nu contează. Ce contează e atitudinea lui anti-hype, anti-bullshit, anti-„practicile bune” din lumea antreprenoriatului, anti-workaholism, anti-VC funding. Și n-are probleme în a-și expune părerea extrem de direct și brutal, motiv pentru care s-a ales cu etichetă de arogant. Eu zic că am putea învăța foarte multe de la el – în special din lucrurile pe care le spune despre workaholism.
Citește interviul pe care i l-a luat Ryan Holiday, citește articolele menționate în interviu (mai ales The Day I Became a Millionaire), după care treci la înregistrările astea vechi, de când a fost invitat la „This Week in Startups”: 2010 / 2013 (știu că prezentatorul e enervant, dar merită să treci peste istericalele lui). Merită citite și ReWork și Remote, cele două cărți pe care le-a scris împreună cu Jason Fried (partenerul lui de la Basecamp). Dar nu le citi în română.
Nu știu dacă mai pățește altcineva asta sau sunt singura nebună de pe aici, dar, din când în când, mi se mai întâmplă să mă bag noaptea în pat și să nu pot dormi.
Ok, nimic anormal până aici, știu, de abia acum urmează confesiunea pentru care mă aștept să mă căutați și să mă închideți la nebuni: nu pot dormi fiindcă îmi năvălesc idei și cuvinte în cap, mi se scriu paragrafe întregi fără voia mea. Gânduri pe care trebuie să le aștern neapărat ÎN NOAPTEA AIA, altfel îmi explodează capu’ (word vomiting?).
Ultima oară am pățit asta în noaptea de marți spre miercuri – am stat până pe la 4 și am scris articolul ăsta de 2000 de cuvinte despre cum a decurs prima lună de când am lansat The CEO Library. #fortheloveoftransparency
Ar fi trebuit să mă prind că am dat peste o comoară de carte în momentul în care am început să subliniez lucruri din biografia autorului, unde scrie așa:
„crede că ceremonialismul corupe cunoașterea, transformând-o într-un sport cu spectatori, așa încât a încetat să mai accepte premii, diplome onorifice și distincții academice.”
„Antifragile” este cartea pe care o citeam acum un an, pe vremea asta. 500 de pagini care l-au propulsat pe Nassim Nicholas Taleb direct în topul autorilor mei favoriți, în timp ce-mi puneam întrebări de genul: „De ce n-am aflat de el mai devreme? De ce-l citesc de abia acum?!?„.
Ce este antifragil? Nu este ceva ce rezistă la șoc, stres, tensiune, haos, ci ceva ce are de câștigat când este expus la asemenea factori. Cartea asta o să te facă să regândești flexibilitatea, imprevibizilul, riscurile.
Doar încă două citate:
„We are witnessing the rise of a new class of inverse heroes, that is, bureaucrats, bankers, Davos-attending members of the I.A.N.D. (International Association of Name Droppers), and academics with too much power and no real downside and/or accountability. They game the system while citizens pay the price. At no point in history have so many non-risk-takers, that is, those with no personal exposure, exerted so much control.”
Și preferatul meu:
„If you see fraud and do not say fraud, you are a fraud.”
Am pus link spre Amazon fiindcă nu recomand să o citești în română, cum am făcut eu. Și, în general, dacă n-ai probleme cu engleza, atunci citește-le în limba lor nativă – mai ales pe astea non-fiction. Oricât de bine pregătiți ar fi oamenii care lucrează la ele, unele lucruri au niște nuanțe care nu au corespondent în alte limbi.
Să urmărești ce scrie Taleb și pe Medium și Twitter.
P.S. care a fost cea mai mișto carte pe care ai citit-o în ultimul an? Una singură, cea mai bună, cea pe care ai oferi-o cadou tuturor. Dă-mi un reply și spune-mi, te rog. Mă pregătesc să dau comanda anuală de cărți de pe Amazon, poate mă ajuți să mai pun ceva pe listă. 
Weekend cu soare!
– Cristina
