E plin internetul de tot felul de articole, tehnici și unelte care susțin că ne-ar îmbunătăți sănătatea și productivitatea, în timp ce zona unde putem vedea cele mai mari schimbări pozitive rămâne neglijată sau subestimată. Read more…
Tweet
Dimineața zilei de 24 decembrie 2017.
Eram acasă, în bucătărie. De abia mă întorsesem de la o tură de Herăstrău și mă pusesem să fac un cheesecake din făină de cocos, fără zahăr, după o rețetă freestyle, inventată de creierul meu.
Mă simțeam mai epuizată ca oricând. Psihic, nu fizic.
Urma să împlinesc 30 de ani în câteva zile și, deși m-aș fi așteptat ca până la vârsta asta să am lucrurile puse la punct, parcă mă simțeam mai rătăcită ca oricând.
Fusese un an lung, un an în care muncisem mai mult decât în toți și, deși alergam cu toate puterile, aveam impresia că stau pe loc. Mai rău, nu mi-era clar dacă e ok direcția în care mă îndreptam. Read more…
Tweet
Am povestit deja cum a fost la Pe Bune Live din perspectiva mea, am revenit acum cu înregistrarea. Read more…
Tweet
Se apropie finalul de an, acea perioadă când ne-am obișnuit să ne uităm atent la lunile care au trecut, să tragem niște concluzii și să facem planuri de viitor. Trecerea dintre ani este pentru mine de două ori mai puternică, fiindcă marchează și un nou an din viață (da, sunt născută pe 1 ianuarie).
2019 a fost despre a-mi construi obiceiul de a face introspecție periodic, nu doar o dată pe an, ci zilnic, săptămânal și lunar. Făceam asta deja, însă într-un mod destul de haotic, așa că am încercat să o transform într-o rutină cu un cadru bine definit.
În jurnal scriam on and off de prin 1999. Anul ăsta, pe lângă scris zilnic în jurnal, am început și exercițiul de a face liste cu lucruri pentru care sunt recunoscătoare. Mă forțează să observ lucrurile pozitive din viață, în loc să-mi risipesc energia pe o jumătate inexistentă a paharului. Am început să trag niște concluzii la finalul fiecărei săptămâni, înainte să trec prin agenda pentru săptămâna următoare.
Tot din 2019 am un obicei complet nou și care simt că a contat enorm: am pornit un accountability group lunar cu Alex și Andra, doi dintre cei mai apropiați și vechi prieteni ai mei.
Articolul de azi nu este despre obiceiul de a-mi face agenda săptămânală, journaling sau exercițiul de gratefulness (promit să le dedic alte articole), ci despre acest grup de accountability, fiindcă tocmai am avut a 12a întâlnire lunară iar ce scriu aici sper să fie de ajutor și altcuiva.
Uite cum funcționează în cazul nostru întâlnirile de accountability, sistemul la care am ajuns după un an: Read more…
Tweet
În fiecare săptămână am cel puțin o zi (de obicei în weekenduri) în care fac pauză de la orice înseamnă comunicare digitală. O zi întregă în care nu mai verific ce mail-uri îmi intră, ce mesaje primesc pe WhatsApp sau DM-urile de pe Instagram, fără să citesc articolele din Feedly sau oricare alt input extern. Sunt zile în care mă concentrez doar pe ce vreau să creez și-mi dau voie să consum doar surse de calitate de stimulare a creierului, adică workshopuri, conversații lungi, de calitate, și cărți. Telefonul îl țin oricum întotdeauna cu notificările oprite și pe silent, ca să returnez apelurile primite atunci când este convenabil pentru agenda mea, să nu risc să fiu întreruptă non-stop. Read more…
Tweet
Într-una din diminețile trecute am luat metroul la ora de vârf și am asistat involuntar la conversația a două domnișoare. Erau colege de birou, se duceau împreună la muncă, iar una dintre ele îi povestea celeilalte despre cum vrea să fie mai sănătoasă, așa că a luat decizia să nu mai mănânce carne. Vorbea despre cum părinții ei nu o înțeleg, că probabil o să îi fie greu acasă de Crăciun, că nu știe de unde își va lua proteinele, dar că ea de fapt oricum nu e interesată să pună mușchi pe ea, că face cardio la sală… Toate astea în timp ce mușca dintr-o merdenea.
Nu ofer niciodată sfaturi nesolicitate, cred că este bine ca oamenii să învețe unele lucruri pe propria piele și să facă singuri greșeli. Dar, dacă cineva ar veni mâine la mine să-mi spună că vrea să renunțe la carne și mi-ar cere părerea, i-aș spune să nu facă asta.
Am mai bine de 8 ani de când am eliminat complet carnea din dietă, 8 ani de când analizele mele au început să iasă impecabil, și cu toate astea nu aș recomanda nimănui să devină vegetarian.
De ce? Read more…
TweetOdată cu schimbarea de la The CEO Library, Bobby a venit cu ideea să-mi fac și o pagină proprie de Patreon. Aveam vreo 30 și ceva de oameni care susțineau TCL pe Patreon și știam că mulți dintre ei îmi sunt prieteni apropiați, oameni cu care interacționez aproape zilnic.
Paranteză rapidă: Patreon este o platformă prin care creatorii de conținut pot fi plătiți prin donații lunare pentru lucrurile pe care oricum le produc. Un fel de “abonează-te și plătește o sumă mică lunară pentru a contribui la munca oamenilor care fac o diferență în viața ta“.
Câteva exemple de Patreons din România pe care-i susțineam astfel: Robert Hajnal, Ceva Mărunt și Vali (zoso) (de ce ‘susțineam’: pentru că acum încerc să contribui și să le susțin munca în alt fel decât prin Patreon).
Când am decis să ies din The CEO Library și să mă concentrez pe România, recunosc că nu luasem Patreon în considerare ca variantă prin care să-mi monetizez munca. Vine cu multe dezavantaje și nu o văd să fie o soluție pe termen lung. Pe de altă parte, orice fel de susținere contează și îmi dau seama că este o alternativă ‘frictionless’ pentru cei care vor, totuși, să-mi răsplătească munca și tot conținutul gratuit pe care-l produc.
So, long story short, am făcut pagina, o găsești aici: patreon.com/pyuric . N-o să fac push pe asta, am pus doar un buton în sidebar sus. Dacă simți că ceea ce scriu te ajută, să ții în minte că există această alternativă prin care poți să-mi susții munca. Și, evident, poți întrerupe oricând dorești.
Există 3 planuri între care poți alege. Ce o să ofer acolo extra (indiferent de planul ales) o să fie early access la workshopurile pe care le organizez și reduceri/vouchers la produse/servicii pe care le folosesc și le recomand deja.
Ce se adună din Patreon voi investi în hosting, serviciul prin care trimit newsletterul și cărțile despre care scriu.
Here it is:
Tweet
