Cel mai tare cadou pe care-l puteam primi post-conferință? Un like și un comentariu de la unul din autorii mei favoriți, Ryan Holiday.
Dar s-o iau de la început. Read more…
TweetScriu din 2005, atunci eram pe platforma Yahoo 360. Încă eram în liceu, așa că articolele mele se învârteau în jurul problemelor existențiale caracteristice vârstei.
În decembrie 2006 am pornit un alt blog, de data asta pe Blogspot, platforma Google. Deja intrasem la facultate, începusem să interacționez cu industria muzicală, așa că îmi amestecam gândurile personale cu comentarii despre muzică.
În iunie 2007 m-am mutat pe domeniul Voce.ro, datorită lui Alex Negrea (pe vremea când el scria sub nickname-ul Buddha). Am pornit Monden.info în paralel și mi-am mutat acolo opiniile despre muzică. Am păstrat pyuric.voce.ro strict ca pe un jurnal.
La sfârșitul lui 2008 am vândut Monden.info și am cumpărat în avans domeniul Pyuric.ro, doar ca să stau liniștită că nu mi-l ia vreun “binevoitor”.
Trei ani mai tarziu m-am mutat pe domeniul Pyuric.ro, cu ajutorul lui Alex Ciucă (aka Hoinaru). Am reluat articolele cu gânduri despre muzică.
Azi transform Pyuric.ro în CristinaChipurici.ro. Tot cu ajutorul lui Alex Ciucă, fără de care blogul ăsta ar fi fost de mult în moarte tehnică.
Nu pot să ignor faptul că trăiesc într-o lume în care aparențele contează iar traseul profesional îmi impune altă prezentare. “Pyuric” e porecla mea de aproape 24 de ani și va rămâne felul în care îmi spun prietenii, n-o să renunț la ea în spațiul privat. Dar nu-mi mai este de ajutor în cel public, așa că mutarea pe CristinaChipurici.ro am văzut-o ca pe o soluție naturală.
Și da, pregătesc terenul pentru niște proiecte care vor face să se vorbească despre numele meu, real, întreg, nu o poreclă: Cristina Chipurici.
Tweet
Jurnalul protestelor din ultimele zile, din unghiul personal + contextul postărilor de pe Facebook. Read more…
Tweet
E frumos în bula mea de copil născut și crescut într-un oraș mare, într-o familie extraordinară. E călduț, e bine.
E frumos atunci când: Read more…
Tweet
Status: It’s complicated.
Am învățat singură să citesc, după un abecedar din Moldova, când încă eram prea mică pentru a merge la școală. Este motivul pentru care mai târziu, când eram în clasa I și doamna învățătoare ne arăta literele, mă plictiseam teribil. Este și motivul pentru care, atunci când ne-a pus pe toți să zicem un oraș din România care începe cu litera prenumelui nostru, nu înțelegeam de ce e greșit că am ales Chișinăul. Read more…
Tweet
Atunci când ziua ta de naștere e de 1 ianuarie, e mai ușor de făcut retrospectiva. An nou calendaristic, an nou de viață.
Azi împlinesc 29 de ani și, înainte de toate listele cu retrospective și planuri, sunt recunoscătoare că sunt în viață, sunt sănătoasă și toți oamenii importanți din viața mea sunt bine.
Am sentimente amestecate legate de 2016. Au fost și lucruri bune, și foarte multe rele. Am făcut greșeli, au fost lecții pe care a trebuit să le reînvăț, dar am încercat să văd partea pozitivă în toate.
Am dat un zoom out, mi-am impus să gândesc pe termen lung și să trec totul prin acest filtru – și proiectele în care sunt implicată, și prieteniile, și fiecare întâlnire pe care o accept, și lucrurile cu care aleg să mă consum.
Mai jos sunt câteva dintre concluziile acestui an: Read more…
Tweet
În urmă cu 10 ani, chiar în ziua de Crăciun, am scris primul articol de pe acest blog. Read more…
Tweet
