personal Archive

DSC_0125

În diminețile de vară mă plictisesc grav de cafea / frappe-uri și mă apucă cheful de făcut experimente cu smoothies. Am încercat până acum niște combinații destul de ciudate, între căpșuni, fructe de pădure, banane, portocale, amestecate cu iaurt, lapte, lapte de soia, chiar și spirulină. Iar după cum vedeți în pozele de mai jos, nu mi-au ieșit toate foarte ok, că fie aveau un gust oribil, fie erau super bune dar arătau ca și cum ar fi fost vomitate. Mai ales atunci când am băgat portocalele netăiate, direct în blender… Yes, that was stupid, now I know.

Trec direct la subiect: Read more…

GoBlog tema noua

N-am mai scris nimic în weekendul ăsta fiindcă am fost mai mult offline. Am apucat în schimb să-mi pun tema nouă, după cum ați observat deja. big grin Mai trebuie făcute câteva modificări, da în mare o să rămână așa cum vedeți acum.

Pyuric iulie 2013

Un an și trei luni – da, a fost cea mai lungă perioadă în care am abandonat blogul în cei aproape 8 ani de când îl am. Și a venit momentul să-l resuscitez. Provocarea pe care mi-o impun este să scriu măcar un articol pe zi pentru început – va fi greu, fiindcă nu mai am disciplina necesară și mi-am ieșit din mână, dar de aia se și numește “provocare”. happy Read more…

10450_383000655104743_2110517114_n

Cluburile sunt pentru mine cam ce e Craciunul pentru Grinch: nu le suport, le evit cu orice pret, ma deprima complet. Indiferent daca tre sa merg la vreo petrecere, concert, eveniment corporatist sau doar de dragul de a dansa.

Experienta mea fericita cu cluburile se rezuma la primii ani de liceu, pe cand dansam pana dimineata in Blue si Helios – doua cluburi minuscule care organizau seri hip-hop si mergeam impreuna cu colegii de liceu. Au trecut 10 ani de atunci, intre timp m-am maturizat (sau mi-am luat fitze’n cap, depinde de cine ma judeca) si am ajuns sa am un job care ma plimba prin toate cluburile posibile din tara asta. Deci sa mai ajung in cluburi si in timpul meu liber, de buna voie si nesilita de nimeni? Imi pare rau, dar n-o sa se intample. Prefer sa stau acasa in pijama si sa citesc, sa ma uit la seriale, sa lucrez sau sa nu fac absolut nimic. Sau sa ma plimb cu masina singura, de nebuna, pan la Ploiesti, Pitesti, Constanta, Buzau sau Giurgiu… exista destule variante de unde sa aleg. laughing Read more…

In urma cu putin timp, Sergiu Biris mi-a facut o propunere pe care n-am putut s-o refuz. Oficial si cu extrem de mult entuziasm, va anunt ca am intrat in echipa Zonga.ro ca “Music Relationship Manager”. big grin

Practic, asta inseamna ca ma voi ocupa de relatiile cu artistii, casele de discuri si cele de productie, promovare (prezenta in online / social media, aparitii in presa, parteneriate media etc).

Este un proiect foarte important pentru industria muzicala romaneasca, in care am crezut si pe care l-am sustinut din prima clipa in care Sergiu mi-a povestit ca lucreaza la el. Ma bucur maxim ca acum mi s-a oferit sansa sa contribui si eu la cresterea sa. happy

Mai multe despre Zonga va invit sa cititi si aici:
Despre Zonga.ro,
Facebook: ZongaMusic,
Twitter: @ ZongaRo,
Blogul Zonga (asta va fi principalul spatiu de desfasurare, primul loc unde voi anunta toate noutatile)

P.S. “Music Ninja” este titlul meu neoficial, vine de la numele firmei mele, White Ninja, dar povestesc mai multe despre asta cu alta ocazie, ca merita articol separat.

Contrar impresiei cauzate de titlu, acesta nu este un articol despre barbati, ci despre animalele cu care am convietuit in aceeasi casa. Animale, da? Pisici, caini, iepuri, soparle, canari, broaste, dihori. happy (dihori de fapt n-am avut, da’ cine stie pe viitor ce mai urmeaza). Read more…

Saptamana trecuta povesteam pe Facebook cum parintii mei ar fi trebuit sa plece azi impreuna cu niste prieteni de familie intr-o excursie de 5 zile in Cipru. Contractul era semnat din ianuarie, platit tot, si s-au trezit cu 5 zile inainte (miercuri, 22 aug) cu urmatorul mail: Read more…

Cristina Chipurici - All White - concurs Fashion Days

Oricine arunca un ochi peste garderoba mea va observa rapid ca predomina albul: incepand cu cele 50 de perechi de adidasi albi (nu, niciodata nu-mi vor fi de ajuns) si continuand cu fel si fel de tricouri, cert este ca mi-am facut un fel de “uniforma” in care albul e de baza. Si asta in ciuda faptului ca am toate sansele de a varsa orice pahar sau sticla aflate in raza mea de actiune. Read more…