Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
Jumătate din populația globului este diagnosticată cu o boală mintală pe parcursul vieții, iar aproximativ 15% are un episod de depresie anual.
Cu toate astea, oare sunt mai sănătoși mintal sau mai productivi cei care nu sunt diagnosticați cu boli mintale de-a lungul vieții și nu au episoade de depresie?
Asta este întrebarea care a stat la baza cercetărilor lui Corey Keyes, renumit sociolog și psiholog.
Sunt atâția oameni care nu au fost diagnosticați cu vreo boală mintală, dar care suferă din cauza stresului, a grijilor sau a singurătății. În același timp, sunt mulți oameni care sunt diagnosticați cu boli psihice, dar care au o stare bună de mental wellness.
Modelul medical, clinic, este reprezentat de o linie continuă: într-o extremă a liniei se află prezența unor grave boli psihice, tulburări mintale cronice care nu permit o “funcționare normală” în societate, interferează cu rolurile avute (de ex, nu poate fi păstrat un job sau o relație) și sunt asociate cu suferință emoțională puternică.
În celălalt capăt al liniei se află absența acelor tulburări, iar între aceste două puncte extreme se află diverse grade de rezistență în fața tulburărilor mintale și emoționale.
Acest model susține că dacă ceva e în neregulă cu un individ, atunci rolul clinicianului este de a rezolva problema, a vindeca persoana, a elimina simptomele. A-l face să funcționeze “normal”.
Corey Keyes a prezentat o nouă perspectivă asupra sănătății, una în care mental wellness este mai mult decât absența bolilor mintale.
Keyes a venit cu un nou framework pentru mental wellness, reprezentat de două linii continue care se intersectează. Prima este cea a prezenței / absenței bolilor psihice (de care povesteam mai sus), însă a doua linie este reprezentată de bunăstarea subiectivă.
Bunăstarea subiectivă este percepția noastră internă, adică felul în care experimentăm și evaluăm calitatea propriei vieți. Nimeni altcineva nu este în măsură să ne dicteze cum ar trebui să ne simțim.
(Prin comparație, bunăstarea obiectivă este cea evaluată extern și obiectiv, folosind criterii legate de sănătate, longevitate, venituri, educație etc.)
Această linie continuă a bunăstării subiective este reprezentată la o extremă de o stare de flourishing, și la cealaltă extremă se află starea de languishing.
Starea de flourishing („înflorire” ) este o stare în care avem un nivel ridicat de bunăstare subiectivă. Suntem fericiți, simțim multe emoții pozitive, funcționăm bine din punct de vedere psihologic și social. Avem relații sociale de calitate, dar și mai puține boli fizice și longevitate mai mare.
Este corelată cu o atenție crescută, intuiție și creativitate ridicate, nivel mai mare de motivație și dorință de a evolua, a lucra la anumite skill-uri, a face voluntariat.
La extrema cealaltă, starea de languishing (tradus ca „lâncezeală” ) se referă la un nivel scăzut de bunăstare subiectivă. Se simte ca un gol interior, un vid, o stagnare, plictiseală, apatie.
Cei care sunt languishing nu sunt bolnavi, nu prezintă simptome de boli mintale, dar nici nu par foarte ok. Nu funcționează la capacitate maximă, nu sunt motivați, nu se pot concentra, nu-și găsesc scopul în viață.
Bună, sunt Cristina și am momente (zile… sau săptămâni… ) când și eu mă simt „meh”! (și acum toată lumea în cor: „Buuuunăăă, Cristinaaa!” )
„Languishing” este un termen care a devenit popular în urma unui articol, respectiv TED talk al psihologului organizațional Adam Grant, care spunea că languishing s-ar putea să fie emoția predominantă a anului trecut.
Mental wellbeing înseamnă un proces activ prin care lucrăm pentru a trece de la o stare de languishing la resilience, și apoi să ajungem la flourishing. (cuvintele cheie aici fiind „activ” și „lucrăm”, da? 
nu așteptăm să se întâmple). Este despre prevenție și flexibilitate în fața problemelor și suferințelor tipice condiției umane.
Însă avem nevoie să ne definim singuri ce înseamnă acel flourishing, fiindcă este modelat de valorile personale, de cultură, religie și credințe.
Apropo. Cei care sunt flourishing experimentează și ei emoții negative. Și nu experimentează o cantitate excesivă de emoții pozitive. Cu alte cuvinte, sănătatea mintală nu este doar absența unor boli mintale, la fel cum nu este nici doar prezența unor niveluri ridicate de bunăstare subiectivă.
La un moment dat, a existat în societate un trend care spunea că avem nevoie doar să gândim lucruri pozitive și să nu ne gândim la cele negative pentru a fi mai fericiți, sănătoși și bogați. Asta este o pozitivitate toxică.
Dacă cineva ne întreabă cum suntem și ne simțim obligați să spunem zâmbind cu gura până la urechi că facem foarte bine, când noi în realitate am da foc la totul în jur, această reprimare a sentimentelor negative nu ne va ajuta cu nimic. Ba dimpotrivă, va avea efectul advers, fiindcă acele emoții negative vor ieși ulterior la suprafață, sub o formă sau alta. Nu putem controla cum ne simțim.
În același timp, nu avem nevoie să ne simțim bine ca să facem lucruri. De multe ori, e chiar invers: avem nevoie să ne activăm și să începem să facem lucruri ca să ne oferim șansa să ne simțim bine. Motivation follows action.
Apropo. Studiile arată că cei care caută fericirea sunt și cei mai nefericiți. Este exact același lucru care se întâmplă atunci când vânăm succesul. Succesul nu este rădăcina răului din lume, nu e nimic rău cu asta, la fel cum e nimic în neregulă cu fericirea. Dar să ne concentrăm doar pe succes (sau pe fericire) este ceva rău atunci când devine singura dorință pe care o avem – deoarece este o cursă fără sfârșit. Este un contract cu noi înșine să rămânem mizerabili și nefericiți. Fericirea poate să apară doar atunci când scăpăm de senzația că ne lipsește ceva în viață.
Și totuși, cum putem să trecem de la languishing la flourishing?
O soluție promovată de Keyes este ACT – adică Acceptance and Commitment Therapy.
Este un model de terapie dezvoltat de Steven C. Hayes și susținut de mii de studii științifice, care folosește mindfulness, acceptarea și valorile personale pentru a crește flexibilitatea mentală și reziliența.
ACT înseamnă să ne definim valorile, adică lucrurile care contează și sunt importante pentru noi în viață și pe urmă să facem în fiecare zi lucruri prin care exprimăm sau susținem acele valori. O abordare care sună simplu, dar nu este deloc ușoară.
Multe din lucrurile învățate în acest model își au originea în strategiile budiste pentru a trăi mai bine. Sunt principii de genul:
- Adversitatea și emoțiile negative sunt naturale și fac parte din viață. Multe probleme apar din faptul că le evităm, ne băgăm capul în nisip când lucrurile merg prost și ne așteptăm ca totul să fie roz, să meargă ca uns.
- Să învățăm să răspundem la adversitate și emoții negative folosind valorile personale – însă definite și verbalizate într-un mod personalizat (curajul poate însemna ceva diferit pentru mine decât înseamnă pentru tine).
- Să învățăm loving-kindness & compassion meditation, un tip de meditație care întărește reziliența și îmbunătățește aprecierea vieții.
Pentru cine vrea să învețe mai multe despre ACT, cărțile lui Steven Hayes sunt cele pe care le recomand eu, în special A Liberated Mind (eu am citit-o sub format audio și ulterior mi-am comandat-o în format fizic – mi s-a părut mai potrivită pe hârtie).
O LISTĂ DE EXTRA RESURSE + SURSE:
- The Mental Health Continuum: From Languishing to Flourishing in Life – Corey Keyes, 2002
- Raportul Global Wellness Institute – Defining the mental wellness economy (2020)
- Steven Hayes – A Liberated Mind (2019)
- There’s a Name for the Blah You’re Feeling: It’s Called Languishing (Adam Grant, NY Times, 2021)
- How to stop languishing and start findind flow (Adam Grant, TED talk, 2021)
- I’m not languishing, I’m dormant (Austin Kleon, 2021)
- Meditația în secolul 21: știință vs business (scris de mine și publicat în urmă cu un an)
- Motivation is overrated. (Brad Stulberg, 2020)
- Mood of the Year: Languishing – mai multe resurse curated de Adam Grant și adunate pe Pocket.
Sper să ajute. Și, dacă într-adevăr ajută, mi-ar plăcea să știu. Reply & let me know, maybe?
Și acum, fără absolut nicio legătură cu restul newsletterului…
Five-bullet Friday – aka știrile în varianta Cristina:
- Simona Ionescu, Change Strategist, arhitect și una din colegele mele de alergare la 321sport, va ține un workshop de creativitate & curaj în care combină change strategy cu arta, mai exact cu pictura. Se întâmplă pe 18 iunie în București iar nr. de locuri este limitat. Găsești toate detaliile aici.
- Am deja mulți ani de când alerg constant, așa că am decis să fac un test la efort, doar ca să stau și eu (pe cât se poate de) liniștită că e totul în regulă. Și da, e totul bine, sunt sănătoasă, și cardio, și pulmonar. Pentru cine e interesat să facă un astfel de test: eu l-am făcut la Artro Sport Clinic – București. Link nesponsorizat, dar mulțumesc Denisa – @CardioFitDoctor .
- Pe 1 iunie a fost Global Running Day, ocazie cu care am participat la alergarea Garmin din Herăstrău și am aflat mai multe despre cele două noi modele de ceasuri pe care le-au lansat: Forerrunner 255 (care introduce funcție de multi-sport: triatlon), respectiv Forerunner 955. Sunt potrivite în special pentru cei care vor să facă triatlon (și foarte accesibile ca preț, pentru cât de multe lucruri oferă). (Eu mă bazez pe un Garmin Fenix 6 Pro care tocmai a împlinit 2 ani de când îl port).
- Weekendul ăsta o să fiu cu câțiva prieteni cu cortul prin Dobrogea, cu ocazia Măcin Mountain Fun, unde facem un semi-maraton. Îmi doream de mult o cursă de alergare pe super-căldură. Bonus: prin (ex-)munții Măcin nu sunt urși! ????
- Last but not least: congrats Ergo pentru cursa de săptămâna trecută! Am stat cu sufletul la gură toată sâmbăta, cât timp el a alergat 80 de km în cadrul Transylvania100k – o cursă care te aleargă peste tot prin munții Bucegi și este extrem de populară la nivel internațional (adică vin foarte mulți alergători străini). A ieșit pe locul 12 general si 5 la categorie, cu un timp de 14 ore și 25 de minute. #proud ❤️
Lazy weekend,
– Cristina
***
Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
