Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
Oare miile alea de oameni care mă urmăreau îmi vor simți lipsa?
Oare o să le fie dor de mine?
Oare se vor întreba dacă sunt bine?
Sau oare nici măcar nu vor observa că mi-am închis contul?
Și eu cum mă voi promova de acum înainte?
Dacă prietenii mei vor uita de mine?
Cine sunt eu fără Facebook?
Toate astea îmi treceau prin gând în urmă cu trei ani. Decembrie 2017, ajun de Crăciun. Eram la masa din bucătărie și mă uitam lung la ecranul laptopului, în setările contului personal de Facebook. Deactivate account, click! Gata. L-am tăiat.
Băi, dar totuși, cum să renunț fix eu la Facebook?!
Pentru context, permite-mi să ți-o prezint un pic pe vechea Cristina. Eram una din cele mai urmărite femei din România pe social media – parțial fiindcă am avut unul din primele conturi de social media. Și am fost și printre primii oameni de digital marketing de la noi. Am devenit renumită pentru faptul că am promovat pe social media tot felul de artiști care astfel au căpătat popularitate și au ajuns să țină turnee naționale cu casa închisă. (Pe atunci era ceva inedit, fiindcă se întâmpla în perioada când artiștii depindeau de „gatekeepers”, de casele de discuri și difuzările pe radio). Am ajuns să dau interviuri în presă și să fiu invitată să vorbesc la tot felul de conferințe despre cum să-ți construiești un brand personal online. După care am trecut la a lucra cu agenții și cu unele din cele mai mari companii, să contribui la strategia lor de social media și la primele campanii din România cu vedete online – pe atunci încă nu exista termenul de influencers. Am lucrat și cu startupuri care au crescut exclusiv datorită promovării pe social media. Aveam proiecte pe care trebuia să le promovez – și businessuri proprii, și ale altora, care depindeau de mine.
Femeie, cum să-ți închizi contul de social media când jobul tău e să faci promovare pe social media, cine a mai auzit una ca asta?
Toate scuzele astea și încă zeci de altele, pe care le-am uitat între timp, mi le-am zis multă vreme. În decembrie 2017, chiar cu o zi înainte de „aniversarea” a 10 ani de când mi-am deschis Facebookul, am zis să fac un experiment. Mi-am închis contul personal timp de o săptămână. Doar așa, să văd cum e. (Spoiler: experimentul încă e în desfășurare 
)
De fapt, dacă îmi închideam Facebookul, pierdeam cel mai puternic drog: iluzia că eu contez, că eu sunt importantă, că oamenilor le pasă de mine. Egoul meu se împotrivea din toate puterile. Normal.
În același timp, mă săturasem de caruselul emoțional, de țipetele din ce în ce mai puternice ale celor care se luptau pe atenția mea. Mă săturasem de FOMO, de sportul informației, nevoia de a cunoaște mereu mai mult decât alții, de a afla prima ultima știre. Mă săturasem să mă simt rătăcită într-o gaură neagră, să mă întreb la sfârșitul zilelor ce am făcut și unde mi s-a dus timpul. Mă săturasem să mă simt dependentă de doza de like-uri, mesaje, comentarii, inimioare – niciodată nu erau suficiente.
Și, mai presus de orice, nu mă mai suportam. Mă săturasem să mă tot aud cum mă plâng de cât de nasol e Facebook.
***
Se fac trei ani de atunci. Acum vorbesc public despre dependența de digital și țin workshopuri (mă rog, asta când nu e pandemie). Am scris o groază de articole și newsletters pe tema asta. Lucrez 1-1 cu oameni și îi ajut să-și construiască obiceiuri digitale mai bune, să-și schimbe relațiile cu platformele online – indiferent că e vorba de Facebook, Insta, WhatsApp, TikTok, YouTube, email (da, există și oameni care se simt dependenți de email!), Slack, Reddit, Netflix sau jocuri.
Cu toate astea, nu aș sfătui pe nimeni să-și închidă contul de social media.
De ce? Revin mâine în inbox cu explicația pe larg (să te pregătești cu o cană mare de cafea), dar și cu o posibilă soluție.
Până atunci, dă-mi un reply rapid și spune-mi cu ce aplicație sau platformă digitală simți că ai o relație toxică. Primul lucru care-ți vine în minte, unde parcă dai prea multă atenție și energie, nu îți iei înapoi suficient de multe încât să merite, dar cu toate astea te simți legat(ă). Sunt tare curioasă să citesc ce-mi spui.
Pe mâine dimineață,
– Cristina
Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.
