Ctrl+Alt+Delete | Cristina’s Friday Read #21

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

„Ce faci, Cristina, cum ești?”
„Uite… bine. Da, sunt bine. Și eu p-acasă, ha ha. Tu?”

Am continuat conversația la telefon, dar în aceași timp mă întrebam în gând de ce am simțit nevoia să repet că sunt bine. Poate așa mă conving singură că, într-adevăr, sunt bine? Dacă spun cu voce tare de mai multe ori cresc șansele să fie bine, ca în Beetlejuice?

Sunt în sufragerie, cocoțată pe canapea, cu a doua cană de cafea pe ziua de azi și un pisic lipicios care-mi ține de cald. Laptopul încă stă cu balamalele stricate, așa că-i sprijin ecranul de ce am la îndemână (azi e o carte despre alergare de 900 de pagini și perna în formă de răhățel ????). De afară se strigă după fiare vechi, iar vecinii pare că au adoptat hipopotami. Oare renovează? Sau s-au apucat de sărit coarda?

Totul e exact așa cum era și în urmă cu o lună, dar totuși nu mai e nimic la fel. Virusul ăsta a mâncat lumea, a mâncat și România, iar toate cifrele raportate au început să aibă nume și fețe cunoscute.

M-am observat cum am trecut prin caruselul emoțional și cum obiceiurile mele s-au schimbat ca să-mi acopăr diverse nevoi – în special alea de bază în piramidă. Presupun că e normal.

Suntem loviți simultan pe 3 planuri:

1. Sănătate,
2. Economic,
3. Psihologic / emoțional.

Și toate astea sunt legate între ele. Problemele legate de sănătate duc la consecințe pe plan economic – cu mențiunea că sisteme economice am mai resuscitat, chiar dacă nu la nivelul asta, pe când pe oameni încă nu știm să-i aducem înapoi la viață. Fricile legate de primele două duc la problemele pe cel de-al treilea plan, al sănătății noastre mentale. Iar dacă nu ne ținem în frâu starea emoțională, vom simți amplificate problemele pe celelalte două planuri.

În această fază nu prea mai avem ce să controlăm în privința primelor două puncte. Sper că fiecare dintre noi a luat deja toate măsurile de precauție pentru sănătate, atât cât am putut. Pe partea financiară e prea târziu pentru făcut economii sau investiții care să ne asigure în fața expunerii la riscuri, va trebui să dormim cum ne-am așternut.

Ce putem controla, în schimb, este acel al treilea punct: sănătatea noastră emoțională. Iar dacă nu ne ținem sub control panica, frica și anxietatea, e posibil s-o facem și mai varză decât oricum e.

Uite câteva lucruri care să te ajute să rămâi întreg la cap în următoarea perioadă:

1. N-are niciun rost să te gândești la lucrurile pe care nu le poți controla. Concentrează-te pe ce e aflat imediat sub controlul tău: mediul înconjurător. În special rutina de zi cu zi și informația pe care o consumi în perioada asta. Ca un stoic.

2. Dacă vrei să-ți controlezi viața, controlează ce-ți bagi în minte, lucrurile cărora le acorzi atenție, exact așa cum ai controla mâncarea junk. Reconstruiește-ți relația cu fluxul de informație. Imaginează-ți că e ca o ploaie de gloanțe de care ai nevoie să te ferești. Dacă nu reușești asta, riști să te scufunzi în oala depresiei și a anxietății. Creierul nostru e construit să devină dependent de informații noi, ne luăm niște recompense chimice când le consumăm, ne hrănesc iluzia că ne-ar ajuta, ne-ar ține în siguranță. Doar că avem o limită de informații pe care le putem procesa și care ne ajută cu adevărat. După ce depășim acea limită, ne fac mai mult rău – în special știrile apocaliptice. Ne fac să ne simțim neputincioși, ne paralizează. Sentimentul de panică e amplificat de prieteni, familie și colegi care ne trimit linkuri spre ultimul breaking news sau copy-paste la ce zvonuri au mai citit ei (chiar dacă sunt bine-intenționați).

Da, știu că e extrem de greu să nu te lași distras de știri. Și nici varianta opusă nu e bună. Adică nici să nu-ți bagi capul în nisip, să te deconectezi complet de la realitate și să-ți repeți că e totul bine, fiindcă asta e doar wishful thinking aka frecție la picior de lemn. Încearcă în schimb să controlezi ce, când, de unde și câte informații îți iei. Știrile vor răsări non-stop, însă informațiile cu adevărat esențiale nu se schimbă de pe o oră pe alta. Ia-ți știrile cu moderație, consumă-le în doze mici. Verifică-le doar de două ori pe zi, un număr limitat de minute – suficient cât să ajungă la tine doar ce este esențial, să nu te întrerupă oricând este convenabil pentru agenda altora, ci când este ok pentru tine și pentru sănătatea ta emoțională. Taie notificările. Folosește Mute, Unfollow și Unfriend. Ia pauză de la canalele alea de chat. Și încearcă măcar o zi pe săptămână (poate duminica?) să te rupi complet de orice sursă de „zgomot”.

3. Cu riscul să sun ca un disc stricat: trage cu dinții de rutina aia. Îmi închipui că nu prea ai chef, dar te-ar ajuta să-ți păstrezi același program de somn, muncă, socializare, exerciții fizice, entertainment și mâncare – evident, în casă. Într-o perioadă atât de instabilă, unde totul pare că se schimbă de pe-o zi pe alta, structura și disciplina ne ajută să ne simțim în control și să avem mai mare încredere în noi. Avem nevoie de lucruri constante.
Din acest motiv, am continuat la rândul meu să scriu cât mai des pe blog și să trimit acest newsletter, deși mi-e greu și am momente când mă simt epuizată psihic. Am continuat să fac mișcare zilnic, deși în niciuna din zile nu am niciun chef. Țin de rutină și ritualuri fiindcă e o nevoie de a mă agăța de orice încă e normal – și e ok. Doar mobilizarea inițială e grea, că ulterior nu regret, după ce terminat de trecut prin rutina proprie.

4. Izolare socială înseamnă doar izolare fizică. Este important să păstrezi interacțiuni sociale de calitate, include-le în rutină, nu te închide în capul tău. Păstrează legătura și cu colegii de muncă, și cu prietenii. Interacțiuni de calitate, nu mesaje pe chat! Sună-i, faceți video conferință. Poate încercați să vă puneți limită de timp cât vă permiteți să vorbiți despre virusul ăla și pe urmă discutați despre orice altceva. Chiar și doar despre banalități de genul ce ați gătit, ce tâmpenii a mai făcut pisica sau cât de bine e să porți șlapi cu ciorapi (no judging).

5. Stabilește-ți provocări noi sau concentrează-te și mai mult pe cele vechi (ce mai face lista aia cu planul pe anul nou?). Indiferent că e vorba de citit, sport, gătit sau alte hobbyuri – orice activitate simți că te ajută și te ține într-o stare de calm, departe de griji și de știrile negative. Da, o să-ți fie greu să te motivezi să faci lucruri doar de dragul procesului, de asta ar ajuta dacă le transformi în provocări și să ții cumva scorul, să ai o formă prin care să măsori cât ai evoluat.

Un exemplu personal: în viața pre-covid-19 alergam mult, mă antrenam pentru primul meu ultramaraton montan (jumătatea mea mai bună se antrena tot cu niște ultramaratoane în gând). În loc să ne blocăm pe canapea la Netflix și pungi de Nachos, am înlocuit antrenamentele de alergare cu antrenamente în casă, cu greutatea corpului, de la 7 la 8 seara, în fiecare zi. Înainte nu ne antrenam în fiecare zi, acum ne bucurăm de oportunitate că e foarte ușor să ne antrenăm zilnic, chiar nu mai avem nicio scuză. Ne-am propus să ieșim din casă mai fit decât am intrat, chiar dacă vom pierde din cardio. Dar hei, într-una din zile am reușit să fac 100 de flotări (în serii de câte 10, la 2 ore, dar bune și alea).

6. Încearcă să-ți păstrezi simțul umorului – știu, o să fie foarte greu, cine mai are chef de glume cu tot ce se întâmplă în jur? Dar pe bune că nu strică. Și include și niște activități fun care să te ajute să te deconectezi. E ok să-ți iei o doză de entertainment care n-are nicio legătură cu realitatea. Poate fi o carte de beletristică, un serial SF, un show de stand-up, niște conturi de Instagram pe care ți-ar fi rușine să recunoști că le verifici sau un joc video din anii ’90 (ok, aici mă refer la mine, dar am zis no judging, da?). Numai ai grijă să nu o dai în extrema cealaltă și să-ți petreci prea mult timp deconectat, într-o lume care n-are nicio legătură cu realitatea.

Mă observ în perioada asta și sunt conștientă că tot ce consum e ca reacție la ce se întâmplă. Prima mea nevoie a fost să citesc studii științifice și cărți despre dezastre naturale, riscuri, managementul dezastrelor și biologie – a venit din nevoia mea de a mă simți în control. Pe urmă am intrat în faza de non-ficțiune cu zero legătură cu ce se întâmplă, ceva ce aveam planificat dinainte să citesc. Acum am intrat în altă fază, în care am nevoie de ficțiune pozitivă, așa că am început să revăd Star Trek Next Gen. Probabil că simți și tu pe propria piele cum treci prin astfel de etape, prin lucrurile pe care cauți să le consumi.

7. Am două obiceiuri pe care mi le-am construit anul trecut (erau și înainte, dar on & off) și simt că mă ajută cel mai mult în perioadele critice, cu anxietatea și fricile la maxim, cum e cea de acum. Unul este un banal jurnal al recunoștinței. Aveam (și am în continuare) un jurnal în care scriu zilnic, ca într-un jurnal de bord, și mă ajută să-mi clarific gândurile. Pe lângă asta am început să-mi scriu zilnic și o listă cu lucruri aparent banale pentru care sunt recunoscătoare. Mă forțează să pun un reflector peste lucrurile pe care poate altfel le-aș fi luat de bune, să nu mă mai uit atât de mult la cele rele. Ele există în continuare, doar nu le mai amplific gândindu-mă obsesiv la ele.

8. Celălalt obicei vital de care am început să mă țin anul trecut este meditația – și asta era on & off și înainte, până am intrat un pic în studii și am descoperit ce efect are asupra creierului nostru – de atunci a rămas mai mult on. În perioadele astea haotice, sunt binevenite (și suficiente) câteva minute de exersat pe zi. Mă ajută să mă calmez, să fiu mai conștientă de emoțiile mele, să mă concentrez mai bine pe ce doresc și să nu mai reacționez atât de impulsiv sau de rapid. Dacă nu știi de unde să pornești, Andrei are un episod de podcast unde detaliază cum te poți apuca de meditație și de ce ai face-o, să-i dai un play.

9. Ieși la soare și ia-ți doza de vitamina D și aer curat. Pare că bronzul de balcon ajută la tratarea depresiei.

10. Încearcă să nu uiți de empatie și să nu judeci felul în care reacționează ceillați (observ la rândul meu din ce în ce mai multe „derapaje” în jur). Fiecare reacționează diferit la astfel de traume iar în unele cazuri este o disperare mai mare decât în altele. N-ai de unde să știi cum ai fi reacționat tu în acel context (probabil vei recunoaște toate cele cinci etape ale durerii, așa cum au fost descrise de Elisabeth Kubler-Ross: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea).

Incertitudinea crește nivelul de anxietate și frică din această perioadă. Nimeni nu știe ce va urma, suntem pe teritoriu neexplorat, ceea ce înseamnă că nu există decizii perfecte. Respiră adânc. Adună suficiente date pentru a lua o decizie informată. Fă-ți planuri în funcție de mai multe scenarii, de la cel mai optimist la cel mai negru (și încă un pic peste). De abia apoi acționează – în ordinea asta: ne calmăm, adunăm date, planificăm, acționăm, ne adaptăm. Revino constant asupra planului – fiindcă și informația se schimbă radical și este important să nu te blochezi în niște date care erau de actualitate săptămâna trecută, dar poate s-au schimbat între timp.

Important este să nu uiți să ai grijă și de tine în tot acest proces. Dacă te lași copleșit de griji, n-o să-i poți ajuta și pe alții. Ca în instrucțiunile de siguranță de dinaintea unui zbor, când ți se spune să-ți pui tu întâi masca de oxigen în cazul în care se întâmplă ceva cu avionul, și de abia după aia să i-o pui și copilului. Dacă faci invers, pe urmă nu va mai avea cine să aibă grijă de el.

Atunci când vei avea de luat niște decizii grele și nu o să știi de unde să le apuci, revino la valorile tale și folosește-le drept compas. Cu ce decizie vei dormi împăcat, fiindcă este în armonie cu principiile importante pentru tine?

Dacă tot stăm în casă, poate că perioada asta ne va forța să ne analizăm valorile și prioritățile.
Poate vom regândi cultura individualistă, consumul în exces, viziunea pe termen scurt și expunerea la niște riscuri asimetrice.
Sau vom evalua acele bullshit jobs (cum le numește David Graeber) și vor căpăta un statut nou toți cei care acum sunt scheletul societății, care nu-și permit să muncească de acasă: medicii și asistentele, vânzătorii din magazine, cei care întrețin lanțurile de producție și distribuție, transportă și livrează mâncarea, muncitorii din fabricile de echipamente de protecție și medicamente. Nu mai zic de profesori și psihologi și oameni de știință (și sunt sigură că îmi scapă mulți de pe listă).
Sper că vom lua în sfârșit în serios problemele legate de încălzirea globală. Am pus pe pauză orice fel de discuție pe tema asta, fiindcă e important să ne concentrăm toți să rezolvăm problema mai arzătoare a virusului, dar asta nu înseamnă că a dispărut.

Îmi pare rău, urmează o perioadă grea și nimeni nu știe cu certitudine cât o să dureze. Ce știm sigur este că noi am mai trecut prin perioade care păreau insuportabile. Putem să ne adaptăm și să trecem și peste asta, iar la un moment dat o să fie din nou bine și ne vom fi învățat lecțiile. Că pare că doar așa învățăm: prin salturi uriașe cauzate de greșeli care ne ard rău. E un reset, o oportunitate s-o luăm de la zero. Dar de acum înainte chiar nu vom mai avea nicio scuză să permitem să ajungem din nou în același punct.

Rămâi puternic. O să treacă și asta.

– Cristina

P.S. Dacă simți că acest newsletter te ajută, dacă e ceva ce ai găsit util, dă-mi un reply și spune-mi. Scriu despre lucrurile care m-au ajutat pe mine cel mai mult, însă am nevoie de feedback ca să știu cât e presupunere că ajută și pe altcineva vs cât e real.

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed