În ultimele zile am primit foarte multe întrebări referitoare la criza economică care ne paște în contextul covid-19, ce părere am, cum cred că se vor desfășura lucrurile.
Sincer, nu am nicio părere. Nu știu ce va urma. Dacă cineva vine la mine cu certitudini și se bate cu pumnu’n piept că se vor întâmpla lucrurile x, y și z, fie va fi suspectat de vreo agendă ascunsă, fie voi crede că nu știe despre ce vorbește, fie că spune lucrurile care-l ajută cel mai bine (la nivel personal) să facă față situației.
Pot să-mi fac eu zeci de calcule și scenarii, iar mâine să-mi fie date peste cap de vreo informație nouă care schimbă totul. Nivelul de incertitudine este suficient de ridicat ca să mă concentrez doar pe răspunsul la aceste întrebări: Cum supraviețuiesc azi? Ce e sub controlul meu? Ce decizie pot lua fără să mă expun la riscuri stupide?
Ce știu sigur este că nu ne-am mai confruntat cu așa ceva în istorie, este foarte rău și, deși este rău pentru toată lumea (deci nu doar pentru români), va mări inegalitatea socială.
Oricum am impresia că trăiesc în două lumi complet paralele, fiindcă antreprenorii din jurul meu sunt extrem de îngrijorați, în timp ce angajații (încă) sunt (prea) relaxați.
În acest moment, am trei presupuneri pentru următoarea perioadă, toate bazate pe ce s-a întâmplat la crizele financiare anterioare:
1. Dacă până acum găseai foarte greu să angajezi oameni, acest lucru probabil se va schimba.
Vor fi mulți care vor căuta certitudinea unui job, siguranța unei companii mari (deși nimeni nu este too big to fail). Poate nu chiar de săptămâna viitoare, dar peste două luni, când se va rostogoli bulgărele suficient de mult.
2. Firmele care vor supraviețui vor rămâne doar cu oamenii care fac cu adevărat performanță și aduc valoare pentru un business. Foarte mulți oameni vor rămâne fără joburi, fiindcă firmele nu-i vor mai putea ține (evident, depinde și de industrie, fiindcă nu toate sunt egale).
În 2008, din cauza crizei financiare, firmele n-au mai avut suficienți bani să țină pe toată lumea angajată și au fost nevoite să scape de „balast”. Au filtrat pe cei care adăugau valoare și au dat afară pe cei mai puțin productivi. Cu toate astea, după ce firmele și-au revenit și au reînceput să facă profit, n-au mai vrut să reangajeze. Șomajul a atins un nivel maxim iar moralul tuturor era la pământ. În același timp, productivitatea per angajat a crescut în mod constant (average per-labor hour productivity). Asta s-a întâmplat într-un context care doar a fost amplificat de recesiune, când firmele au apăsat pedala de accelerație pe diverse trenduri deja existente: automatizare, angajat forță de muncă mai ieftină din alte țări, colaborat cu freelancers (mult mai profitabil atunci când costul per angajat devine uriaș) și altele. O carte bună pe tema asta: Average is Over, a lui Tyler Cowen.
3. Pentru cine-și permite să profite și are și conexiunile necesare, urmează niște oportunități pentru a cumpăra alte afaceri și a investi în businessuri de care nu te-ai fi atins în trecut, pre-criză.
***
Sunt șanse să mă înșel cu toate aceste presupuneri? Da, bineînțeles, chiar foarte mari. Cum spuneam, nimeni nu știe ce va urma și nu am încredere în nimic din ce-mi trece prin minte – nici în această perioadă, nici în general 
Din acest motiv încerc mereu să fiu înconjurată de oameni care-mi vor spune verde’n față punctele oarbe și mă vor ajuta să găsesc contra-argumente, vor juca rolul avocatului diavolului. Dar atunci când am nevoie să iau o decizie, mi-o asum și mă asigur că, în cazul în care greșesc, măcar nu-mi va fi fatală (adică nu-mi asum riscuri asimetrice, vreau să știu că dacă m-am înșelat voi avea totuși ocazia să supraviețuiesc, să trec peste).
De încheiere, îți recomand să citești următorul articol bun și clar, scris de Daniel Zărnescu, pe tema crizei în contextul noului coronavirus, despre lumile în care trăim acum, cele trei valuri de reacții care vor veni înspre România dpdv economic (eu le-aș zice direct tsunamiuri) și câteva idei cu ce ai putea face tu, personal, acum: Ghid personal de criză economică.
