Good morning, precious,
Sunt 6 luni de când trimit acest newsletter în fiecare vineri. Îți mulțumesc că m-ai ajutat să bat un cui în sicriul tuturor acelor „bune practici” din marketing.
Câteva dintre sfaturile pe care le-am primit în această perioadă și pe care am decis să le ignor:
#1: „Lumea nu are răbdare să citească texte lungi, scrie cât mai puțin, bagă poze!” – Dacă asta înseamnă că newsletterul meu ajunge la mai puțini oameni, dar mult mai mișto, atunci eu sunt ok. Dar sunt o naivă care nu crede în acest argument. Oamenii vor conținut de calitate, lucruri care-i ajută să evolueze, indiferent de forma sub care este prezentat acel conținut.
#2: „De ce ai vrea să ștergi oameni din listă? Lasă-i acolo, chiar dacă nu te citesc, ca să ai cifra abonaților cât mai mare!” – De ce aș vrea să țin oameni care nu citesc ce scriu? Asta este vanitate. Prefer să urmăresc numărul oamenilor care-mi răspund la mail-uri și-mi spun că ceea ce am scris i-a ajutat într-un anumit fel. Voi șterge în continuare pe cine nu deschide și citește aceste mail-uri (până acum cred că am șters peste 300 de persoane). Plus că mi-e teamă să nu afecteze filtrele de spam și mail-urile să nu mai ajungă la cei cu adevărat interesați să citească.
#3: „De ce nu vrei să faci parteneriate cu branduri și agenții, să monetizezi acest newsletter? Ar trebui să te bucuri că alții vor să te susțină!” – De ce aș vrea să recomand un brand pe care eu, personal, nu-l folosesc și nu-l recomand? Pentru niște mărunțiș de moment? Brandurile vin și pleacă, mâine se vor duce să colaboreze cu următorul instagrammer sau vlogger care e la modă. Iar eu aș pierde instant încrederea oamenilor, n-ar mai avea nicio greutate nimic din ce spun aici.
#4: „De ce le-ai spune la ce statistici despre ei ai acces? O să-i sperii!” Pentru că așa mi se pare normal și corect, ca toată lumea să fie conștientă de aceste lucruri. Știu că nimeni nu citește Termenii și Condițiile atunci când acceseză un oarecare site sau aplicație, dar, dacă am cum să pun puțin umărul la cyber security & education, atunci de ce să n-o fac?
#5: „Dar de ce le spui exact cum gândești, ce citești, cum promovezi un lucru, toate sursele tale de educație și inspirație? Nu ți-e frică să nu îți copieze cineva răuvoitor toate aceste informații și tactici?” – Chiar dacă cineva are toată informația necesară, e cale lungă până ajunge să fie în stare s-o treacă prin propriul filtru al gândirii și s-o pună în practică. Plus că nu mă interesează competiția.
De ce această lungă introducere? Fără niciun motiv. Vreau doar să știi că îți sunt recunoscătoare că urmărești acest newsletter, că vrei să evoluezi, că vrei să-i ajuți (chiar și indirect) și pe alții. Și-ți mulțumesc.
***
Articolele săptămânii:
Japanese-Style Entrepreneurship: An Interview with Softbank’S CEO, Masayoshi Son
Un interviu din 1992 cu cel mai bogat om din Japonia.
Povestește cum oamenii râdeau de el și spuneau că e fie prost, fie nebun.
După ce s-a întors de la studiile din America, a petrecut un an jumate doar făcând research. S-a gândit la 40 de posibile afaceri pe care le-ar putea porni, s-a documentat, a gândit, a citit, a studiat.
A cumpărat cărți și a citit tot ceea ce l-ar fi putut pregăti pentru următorii 50 de ani. 50 de ani! Pe cine mai știi să gândească în avans pe 50 de ani?
Articolul ăsta este pentru oricine interacționează direct cu clienții – fie client suport/service, fie social media.
Facebook Really Wants You to Come Back
Un articol de pe Bloomberg despre tacticile folosite de Facebook pentru a te păstra ca utilizator.
E amuzant fiindcă trec și eu prin povestea asta de o lună, de când mi-am închis contul. Însă șantajul emoțional făcut de Facebook are efectul advers la mine, nu face decât să mă încăpățâneze și mai tare.
Știința din spatele motivului pentru care suntem dependenți de rețelele sociale (aka Dopamina și Cortizolul în acțiune).
Sau despre cum volumul muncii n-are legătură cu calitatea.
***
Citatul săptămânii:
„All events are neutral, and I can choose how to react to them. I can choose to be a victim to my circumstances, or I can choose to stand responsible for how I handle my circumstances. The latter approach is a powerful place to come from, while being a victim is a helpless place to come from and is rarely productive.”
– Daniel Negreanu, jucător profesionist de poker, citat de Tim Ferriss în Tribe of Mentors (cred că voi continua să dau citate din cartea asta cel puțin încă doi ani de acum înainte, am subliniat-o aproape pe toată).
***
Podcastul săptămânii:
How to Send Emails with 83%+ Open Rates (Not a Clickbait)
În mod normal nu urmăresc anumite podcasturi, ci urmăresc invitații: fac obsesie pe câte o persoană și consum toate materialele video / audio / text existente cu & despre.
Podcastul lui Louis Grenier este excepție, încerc să ascult tot ce lansează, indiferent de cine este invitat. Se numește „Everyone Hates Marketers” și este despre toate bullshiturile propagate în această industrie – l-aș recomanda oricui lucrează în digital media. Plus că accentul lui Louis este pur și simplu delicios 
În episodul ăsta îl are invitat pe André Chaperon, vorbesc despre cum să atingi un open rate de peste 80% la newsletters – am vrut să învăț lucruri noi pe care să le pot pune în practică pentru newsletterul The CEO Library.
Cartea pe care o citesc acum:
„Discipline Equals Freedom – Field Manual” – este noua carte a lui Jocko Willink, o legendă printre Navy SEALs. S-a pensionat după 20 de ani, și-a deschis o firmă de consultanță și training pentru lideri și a publicat două cărți: prima se numește Extreme Ownership (mă așteaptă și ea în bibliotecă), a doua este cea pe care am menționat-o mai devreme.
Este despre disciplina – atât mentală, cât și fizică – care-l ajută să fie… liber. Vorbește despre cum să-ți stăpânești slăbiciunile, fricile, procrastinarea, chiar și cum să renunți la gogoșile alea care ți-au fost oferite gratuit la birou.
Jocko se trezește în fiecare dimineață la 4:30, ca să fie cu un pas înaintea tuturor.
Tu la ce oră te trezești dimineața?
– Cristina
