Mornin’, my peeps!
Încep printr-un mesaj pentru toți cei care v-ați rupt din timp ca să-mi răspundeți la întrebarea de vinerea trecută, cea legată de clickurile pe carte: vă mulțumesc, apreciez mult de tot. M-au ajutat tare mult răspunsurile voastre.
Concluzia principală este că urmăream niște metrici greșiți (dacă vă numărați printre cei care mi-au dat reply, atunci ar fi trebuit să primiți ieri mai multe detalii pe tema asta).
Pentru cei care m-ați întrebat de ce nu am făcut un Google Form pentru asta, precum cel din vară: fiindcă am vrut să fie cât mai greu, ca să văd dacă cât de mult vă implicați (there’s a bigger plan here and a reward, urmează să revin cu detalii). Plus că astfel am putut afla mult mai multe detalii despre cine sunteți, ce obiceiuri aveți și să stabilesc o legătură mult mai personală decât printr-un chestionar clasic.
Ok, hai să trecem la treabă aka linkurile săptămânii:
Seria de articole de azi începe nu cu un articol, ci cu un podcast scurt de la Tim Ferriss. Atunci când a scris Tribe of Mentors, a contactat câțiva oameni pe care nu i-ar fi avut în mod normal în podcast. 130 dintre ei au acceptat să apară în carte, însă au fost și câțiva care l-au respins.
Podcastul ăsta este despre mesajele de respingere pe care le-a primit – au fost atât de bine formulate și gândite încât îți este imposibil să le reproșezi ceva.
2. Why You Should Aim for 100 Rejections a Year
Cum să-ți schimbi perspectiva: în loc să-ți setezi drept țintă să primești X răspunsuri pozitive, concentrează-te pe numărul de răspunsuri negative pe care-l primești – cu cât este mai mare, cu atât înseamnă că primești și un număr mare de răspunsuri pozitive pe lângă.
Este o variantă a modelului de gândire axat pe „leads„, pe lucrurile pe care le poți controla: în loc să te concentrezi pe a primi X mail-uri cu răspuns pozitiv, mai bine te concentrezi pe a da Y mail-uri în total într-o zi.
Un articol despre cum să primești un refuz – din perspectiva publicistului lui Steven Pressfield, autor care nu dă interviuri în mod normal.
4. Doomsday Prep for Reasonably Rational People
Ok, destule respingeri pentru o singură zi, trecem mai departe la pregătirile pentru zombie apocalypse. Kiddin’! Este un articol cu picioarele pe pământ, scris de Taylor Pearson, autorul „Future of Jobs”.
Vorbește despre riscurile la care ne expunem și cum am putea să ne pregătim pentru ele, atât cele banale (pene de curent sau ninsori care ne țin x zile în casă), cât și de cele mari, de genul uraganelor. N-avem uragane prin zonă, dar suntem inconștienți dacă trăim cu impresia că n-o să ne bată niciun cutremur în țeavă în curând.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la articolul ăsta este că abordează și subiectul „preppers” și cât de exagerați sunt: în loc să meargă pe educație, ei preferă panica inutilă.
Ăsta e bonus. E documentarul pe care l-am urmărit în ultima săptămână (eu l-am văzut pe HBO Go, dar văd că este disponibil și pe YouTube). Urmărește viața lui Warren Buffett și cum a ajuns să fie unul dintre cei mai bogați oameni din lume, în ce fel l-a ajutat etica muncii lui. Nu intră în foarte multe detalii pe partea de business, dar e bun în cazul în care nu știi absolut nimic despre el și vrei să începi totuși de undeva.
6. Ep. 238: Ryan Holiday – How To Create Something That Will Sell Forever
Și ăsta e bonus. Atunci când doi dintre oamenii mei favoriți se întâlnesc să stea de vorbă, n-are ce să fie rău: James Altucher și Ryan Holiday, 90 de minute de conversație ca între prieteni despre creativitate și cum să creezi lucruri care rezistă în timp.
„So You’ve Been Publicly Shamed” a lui Jon Ronson este una din cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimii ani despre „gloata” online, unde ne poate duce goana din media după senzațional, înverșunare și cât de ușor “ardem pe rug” în piața publică (aka social media) oameni care nici măcar nu sunt persoane publice în mod normal. Și asta pe baza unor fapte scoase din context.
De ce s-o citești? Fiindcă este un semnal bun de avertisment despre graba de a judeca și cât de lipsiți de empatie suntem. Și, mai ales, cam cât de ușor putem ajunge chiar noi în postura de victime.
Pe vinerea viitoare,
Cristina
