CiucașX3 – pentru a doua oară la semimaraton / gânduri din cursă

Câteva gânduri din timpul/de după proba de semimaraton de la CiucașX3:

– Nu mai testa cafele noi înainte de cursă. Plicurile 3 în 1 sunt horror. Cafelele în doze de aluminiu sunt și horror, și scumpe. All sugar, almost no coffee. Bleah.

– Ai nevoie la toaletă fix când începe numărătoarea inversă de dinainte de startul cursei? Perfect, o să prinzi aripi și o să alergi până la final după motto-ul „Run like you’re gonna pee yourself”.

– La unele concursuri ajungi să fii depășit de un copil de 7 ani. Sau de căței de diverse talii. Sau de oameni care ar putea să-ți fie străbunici. Se mai întâmplă. (new life goal set: să mai fiu și eu în stare să alerg la vârsta aia)

– Ce bine e să faci ture de recunoaștere în weekendurile de dinainte. Nu mai ai de ce să te oprești să admiri peisajul și să faci poze în mijlocul cursei (pe cele din articolul ăsta le-am făcut în mijlocul unui ambuteiaj).

– Vopsit cu henna cu o zi înainte de cursă? Proastă idee. Hello, șiroaie portocalii care mi se scurg pe față!

– Stai cuminte în ambuteiajul de la lanțuri, așteptând să-ți vină rândul, și câțiva se gândesc să depășească prin boscheții din dreapta? Shame them depășindu-i după aia, în alergare. Există un motiv pentru care erau mai în spate.

– Iar cât timp stai să aștepți la lanțuri încearcă să te abții de la mâncat merișoarele din jur. Că poate nu sunt merișoare.

– Când auzi pe cineva din spate spunând „Uite-l și pe Silviu Bălan!„, există un singur lucru pe care trebuie să-l faci: LOC. Te dai la o parte cât mai rapid, că înseamnă că te-a ajuns elita de la maraton. Și vrei să-i admiri cum levitează, să înveți de la cei mai buni.

– Fără experimente cu ceasul înainte de cursă, ca să nu ajungi după aia să cauți pe Google chestii de genul „how much 13.3 kph in minutes per km„.

– Și poate pe viitor afli și tu ce tre să faci ca ceasul ăla sport să-ți arate și ora, ce zici?

– Tradiții de cursă la care să bălești în timp ce alergi: paharul de Cola de la punctele de alimentare/hidratare + kürtős ca răsfăț după cursă. Niciodată consumate în alt context, că nu au farmec.

– Plăcile cu grohotiș de după cabana Ciucaș sunt cea mai bună ocazie să descoperi câte cuvinte dulci cunoști.

– Tre să încetezi să mai strigi după oameni pe care ai impresia că-i recunoști din spate. Cu această ocazie, îmi cer scuze străinilor pe care i-am abordat sâmbătă pe traseu. Și prietenilor pe care i-am strigat pe nume greșite.

– Și să încetezi să mai porți șosete albe pe trail. E a nu știu câta pereche bună de aruncat la gunoi.

Presupun că e evident din tot ce am scris aici că a fost o cursă relaxată. Au avut un cuvânt important de spus și vremea impecabilă, respectiv odihna suficientă și mâncatul decent în zilele de dinaintea cursei. Mi-am învățat lecția după Retezat SkyRace Custura, pe care am făcut-o după multe nopți nedormite și zile în care nu prea am mâncat. La factorii ăștia s-au adăugat și condițiile vitrege de pe vârf, un mic uragan + grindină, suficient cât să-mi amintesc că nu te joci cu Mama Natură.

Revenind la subiect. Semimaratonul CiucașX3 rămâne cursa mea de suflet și cea pe care o recomand celor care vor să facă trecerea de la alergatul pe asfalt la cel montan. Cu antrenament serios în prealabil și echipament corespunzător, bineînțeles, adică FĂRĂ inconștiențe de genul alergat în încălțăminte de șosea sau cu zero antrenamente serioase la bord.

Are de toate:
✓ peisajele de vis;
✓ organizarea impecabilă;
✓ traseul e marcat mai bine decât autostrăzile nemțești, n-ai nicio șansă să te rătăcești;
✓ e cursa la care cunosc cei mai mulți voluntari și alergători, asta fiindcă alergătorii ajung să fie voluntari – este un love brand și toată lumea vrea să ajute, să se implice cumva.

Ce altceva ți-ai mai putea dori?