Prin Munții Ciucaș – tură de recunoaștere pentru Ciucaș X3

tura-recunoastere-traseu-semi-maraton-ciucas-x3-3-sept-2016-6

Weekendul trecut am fost să dau o tură prin munții Ciucaș, împreună cu câțiva colegi din gașca 321sport. Sâmbătă vom participa la competiția de alergare montană Ciucaș X3 și am zis să mergem să vedem cum se prezintă traseul, să știm la ce să ne așteptăm.

Concursul are 3 probe:

  • semi-maraton: 21 de kilometri, cu timp limită de 7 ore și 1275 diferență de altitudine,
  • maraton: 38 de kilometri, 9 ore timp limită și 1890 m diferență,
  • ultra-maraton: 97 de kilometri, 24 de ore timp limită, 4693 m diferență.

  • Eu sunt înscrisă la semi – înțeleg că este mult mai greu traseul față de cel de maraton, chiar dacă sunt mai puțini kilometri de alergat. Probabil de asta și e atât de mică diferența între orele limită în care trebuie să termini cele două probe.

    De ultra-maraton nici nu se pune problema, încă nu sunt la nivelul la care să-mi permit să alerg suta de kilometri. Noaptea. Prin pădure. Ca să fiu sinceră, sunt mai terifiată de elementele pe care nu le pot controla (fulgere, câini de stână, urși, d’astea) decât de nivelul meu de pregătire fizică. Am tot respectul pentru cei care se încumetă să participe la ultra și sper ca, într-o zi, să fiu și eu atât de curajoasă. Însă toate la timpul lor. happy

    Revenind la planurile pentru viitorul apropiat: sâmbătă, 10 septembrie, 10 AM, startul la semi-maraton.

    Traseul începe în forță, cu o urcare interminabilă de 8 kilometri. O ții prin pădure și pe urmă continui pe creastă, pe muntele Zăganului, până la vârful Gropșoarele (1882 m). La un moment dat ajungi să urci în 4 labe peste niște stânci. Ca să nu te plictisești, ai de traversat inclusiv o porțiune de cabluri (scurtă, ce-i drept).

    Însă partea cea mai grea mi s-a părut că a venit de abia la kilometrul 13, după cabana Ciucaș. Acolo este o bucată de coborâre pe grohotiș și plăci de beton unde, dacă nu ești atent cum pui picioarele, riști să te faci sarma până’n hău.

    Nu este un traseu ușor, însă merită pe deplin. Peisajele sunt atât de spectaculoase încât nu-mi venea să mă mai întorc acasă la finalul zilei. Dar nu-i nevoie să mă credeți pe cuvânt, vă puteți convinge singuri cu pozele astea:

    P.S. cu echipamentul corespunzător și pe vreme ok, traseul se poate face și ca drumeție, în aproximativ 8 ore (cu tot cu făcut 4.895 de poze și oprire de ciorbă la cabană).

    P.P.S. dacă vi se încarcă prea greu articolul, îmi cer scuze, e din cauza galeriei foto. Foto originale au câte 5 mb, de abia am reușit să le aduc la câteva sute de kb fără să tai foarte mult din calitate.


    1 Comment

    1. Pentru drumetie recomand apa (3l+ daca ti se mai spune si Setilã)!

    Leave a Reply