Jurnalul protestelor din ultimele zile, din unghiul personal + contextul postărilor de pe Facebook.
***
Sâmbătă, 28 ianuarie 2017, 08:54 AM:
„Mă gândeam ieri că am prieteni cu care m-am văzut mai des în ultimii ani la proteste decât într-un cadru „obișnuit”. But this is not business as usual.
Mâine seară, la 17:00, facem reuniunea la Universitate.p.s.: Procesul etapei și câteva sfaturi pentru cei care ies la proteste„
Contextul:
A fost un weekend în care m-am trezit foarte devreme ca să muncesc. Lucrez pe cont propriu, anul ăsta am început foarte multe proiecte noi, așa că nu mai fac diferența între weekend, noapte sau vreo sărbătoare.
Cu toate astea, n-aveam de gând să ratez protestul de duminică. Deja mă simțeam cu musca pe căciulă fiindcă îl ratasem pe cel din duminica anterioară – încă eram în drum spre București când s-a ținut, veneam de la evenimentele care m-au făcut să scriu articolul anterior. Dar știu că au fost prezenți foarte mulți prieteni. Oameni cu care în ultimii ani m-am văzut mai des la proteste decât la cafele sau în oricare alt context „normal” pentru vârsta noastră.
***
Duminică, 29 ianuarie 2017, 9:58 PM:
„Cam așa.”
Contextul:
E share la o poză făcută de Andreea Retinschi. Eram impresionată de numărul uriaș de oameni ieșiți în stradă, mai mulți decât la Colectiv.
M-am revăzut cu mulți prieteni. Chiar dacă erau minus multe grade – și cu real feel de minus și mai multe, eram cu toții acolo. Peste 50.000 de oameni. Atât de mulți încât ne-a luat 40+ de minute doar ca să intrăm și să ieșim din giratoriul de la Universitate.
***
Luni, 30 ianuarie 2017, 4:08 PM:
„De sezon.”
Contextul:
Am avut o zi plină de întâlniri legate, de dimineață până târziu în noapte, așa că n-am mai apucat să mai urmăresc știrile. Am apucat în schimb să dau share la piesa asta de pe albumul Deliric X Silent Strike, versurile vorbesc singure:
„…Vreau grațiere la datorii, justiție oarbă precum gaborii
Contracte cu statul pe mânării, cu pile-n ministere și cumetrii”
***
Marți, 31 ianuarie 2017, 10:57 PM:
„Victoriei, da?”
Contextul:
Fie ploaie, fie ger, fie vânt, în fiecare seară de marți am alergarea din Herăstrău împreună cu 321sport. No matter what. Radu Restivan se plimbase cu termosul de 9 litri prin metrou, ca să aducă ceai fierbinte pe care să-l bem după alergare. Veronica Soare, care ni se alătura pentru a doua oară, a fost drăguță și ne-a adus niște bunătăți dulci. Eu venisem cu mandarine (sau clementine, încă nu le diferențiez, trebuie să recitesc articolul lui Alex).
Pe la 21:30 o luăm spre casele noastre, obosiți și cu frigul intrat în oase. Ajungem acasă de la alergare (vorbesc la plural fiindcă mă refer și la jumătatea mai bună), facem un duș cald, facem ceva de mâncare, și, deși am tot spus că n-o să-mi mai pierd timpul noaptea pe net, fiindcă „n-are ce să ardă”, decid să verific Facebook-ul. Bomba tocmai fusese lansată, aveam news feed-ul plin de oameni nervoși și care anunțau că au plecat spre piață.
„Nu pot să cred. Au dat ordonanța. S-au pi**t pe noi.”
Ne-am echipat în timp record, luat mașina (era prea târziu ca să mai prindem metroul), plecat spre Victoriei, postat pe Facebook, scris în privat prietenilor: „– Veniți, da?” , ne-au răspuns instant: „- Da, venim.”
Străzile pline de grupuri de oameni care se duceau în aceeași direcție. Parcat pe la Dorobanți, n-aveam șanse mai aproape. Deși buricul orașului, deși a trecut o lună de la ninsoare, zăpada e tot acolo, în mormane uriașe și mizerabile. Madam Firea a delegat Soarelui sarcina de a curăța orașul. Neavând unde să parcheze, mulți și-au lăsat mașinile în mijlocul străzii.
Intru la o pizzerie în drum spre piață, băusem un litru de apă acasă și aveam nevoie urgent la toaletă. „Mergeți la protest? Ce bine, acum închid și eu și vin. Mama lor de nenorociți!„, ne spune casierul, nervos.
În piață ne revedem cu prieteni, ne revedem și cu cei cu care alergasem cu doar câteva ore înainte. Dacă știam ce urma să se întâmple, veneam echipați direct de la alergare.
Pe drum spre casă, pe la 1 și ceva, aflăm că au și publicat-o în Monitorul Oficial – record pentru cea mai rapid publicată ordonanță. Halal record.
***
Miercuri, 1 februarie 2017, 11:57 PM:
Iar mâine o luăm de la capăt.
#neamsaturat
Contextul:
Nu mai aveam energie să scriu ceva, așa că doar am dat share la poza Iuliei Roșu. Eram nedormită, nemâncată, obosită psihic și fizic după o altă zi plină de întâlniri, încheiată cu protestele cu număr record de oameni: 150.000 doar în Victoriei.
***
Joi, 2 februarie 2017, 11:19 AM:
Radu Restivan și colegii de la 321sport și-au împărțit azi noapte ceaiul cu poliția și jandarmii. Ăștia sunt oamenii care au participat aseară la protest (și în noaptea de dinainte, și duminică, și vor mai veni oricât e nevoie), nu acel 0.2% de huligani veniți la finalul serii pe scandal.
Contextul:
Joi dimineață îmi mai revenise energia și am dat share la 3 chestii legate de mulțimea prezentă miercuri seară în piață. Toate trei posturile s-au încheiat cu referința la violențele cu care s-a spart seara, niște scene care se duceau în direcția No church in the wild. Explică Alex mai bine decât mine povestea cu huliganii.
Indiferent de cum au ajuns ei acolo, cert este că nu erau reprezentativi pentru mulțimea prezentă și am vrut să scot asta în evidență prin cele 3 postări.
Prima a fost cu colegii de la 321sport și termosul de 9 litri, cel pe care-l avem în mod normal la alergări. În noaptea anterioară au împărțit ceai celor din jur – și protestatarilor, și poliției, iar cineva a apucat să-i pozeze fără ca ei să știe. Până am descoperit eu poza, deja avea câteva sute de share-uri.
Îl las pe Radu să explice exact cum s-a întâmplat:
„La un moment dat (inainte sa inceapa haosul in piata), ii zic Danei: hai sa le dam si domnilor politisti, cu siguranta stau de ore bune in frig.
Ne apropiem de ei si Dana ii intreaba: „Buna seara, doriti niste ceai cald?”
(mirare cat cuprinde… ) „Stiti, de obicei oamenii ne fac ******* [nu vrem sa reproducem cuvantul, este mult prea urat], dar nimeni nu a venit vreodata sa ne dea ceai cald. Va multumim”.
Pentru ca indiferent de sex, pozitie sociala, orientari politice etc., toti suntem absolut la fel: oameni.
PS: Mai ales dupa violentele de ieri seara din piata, ma bucur ca a aparut poza asta pe net.”
Aș mai adăuga ceva: probabil mulți se întreabă ce are sportul cu politica. Păi are, că poate n-am fi trăit într-o țară în care mașinile sunt prioritare (când toate celelalte țări fac orice le stă în putință pentru a limita mersul cu mașina personală). Poate am fi avut și noi niște benzi dedicate bicicletelor. Sau mai multe parcuri în care să alergăm, în loc de parcări.
***
Joi, 2 februarie 2017, 12:22 PM:
După Revoluție mi-am petrecut serile la manifestațiile din piața Universității, în cârca tatălui meu. Zilele astea suntem din nou împreună în stradă, de data asta fiecare pe picioarele proprii
Ne uităm la generațiile noi de părinți veniți cu copiii în cârcă și care le explică ce se întâmplă în țara asta.
Ăștia sunt oamenii care au participat aseară la protest (și în noaptea de dinainte, și duminică, și vor mai veni oricât e nevoie), nu acel 0.2% de huligani veniți la finalul serii pe scandal.
Contextul:
Al doilea post de joi în care am vrut să arăt din ce aluat sunt făcuți cei din mulțime, să fie clar că n-au legătură cu violențele de la final. Piața era plină de părinți cu copii, părinți care le explicau ce se întâmplă și le scoteau în evidență faptul că sunt prezenți numai oameni mișto. Am fost și eu la un moment dat în situația asta – după Revoluție, părinții mei mă cărau în cârca lor seară de seară, la manifestațiile de la Universitate. Zilele astea suntem din nou împreună în stradă.
***
Joi, 2 februarie 2017, 1:18 PM:
Claudiu (Maximilian) se numără printre artiștii hip-hop și rock care au fost prezenți aseară la proteste. Și au fost și în noaptea de marți. Și duminică. Și vor mai veni și diseară, și mâine seară, și oricât este nevoie.
Fiindcă așa li se pare normal. Fiindcă visează la ziua când infrastructura va fi îndeajuns de decentă pentru a se deplasa între concerte fără să simtă că-și pun zilnic viața în pericol. Sau când vor exista niște locuri umane în care să cânte, locuri în care să nu riști să mori. Fiindcă, fiindcă, fiindcă… mai bine ascultați piesa de mai jos. Versurile deja au anul de când au fost scrise, dar rămân de actualitate.
Ăștia sunt oamenii care au participat aseară la protest, nu acel 0.2% de huligani veniți la finalul serii pe scandal.
Contextul:
Dacă artiștii pop/pop-dance au preferat inițal să comunice safe, ca și cum nu se întâmplă nimic (și oricum erau plecați pe la concerte), cei hip-hop și rock au fost prezenți în fiecare seară în mulțime.
Ulterior s-au mobilizat și artiștii pop și au început să ia atitudine față de proteste. Mai bine mai târziu decât niciodată.
Piesa asta a fost scrisă de Maximilian acum mai bine de un an, dar versurile rămân la fel de actuale:
„Vreau să fie clar din start, vreau să fie clar
Nu vă mai suport și mi se pare normal
Oricare penal ajunge primar, chiar parlamentar
Ca să poa’ să fure în ultimul hal
Hai, du-te, bă! Să-mi fie scuzat limbajul
Am tăcut atât fiindcă mi-a lipsit curajul
Că știu cum lucrați, dar nu mi-am făcut bagajul
Mor cu voi de gât, las în urma mea mesajul
Și-anume că v-ați căcat în ea de țară
Puștii n-au habar să scrie după ani de școală
Într-o vreme mă vedeam cu o profesoară
Nici ea nu știa să scrie, greșeală după greșală
Altă gagică avea două facultăți
Le frigea și ea cu scrisul fix din părți
Îmi servera citate pompoase din nu-ș ce cărți
Naivii creează premise pentru nulități
Să se afirme sau, mai rău, chiar să comande
Și să ia decizii pentru mine importante
Să mă țină-n loc când eu vrea s-ajung departe
Tre’ să n-adunăm mai des la Universitate
Că prea mult timp ne-am lăsat conduși de lepre
Și, mai mult de-atât, am făcut din ei vedete
Știu că n-o să-ți placă, mai dă-l naibului de verde
Am ales cu c****, evident, asta se vede
Că e PSD, că e PNL de Blaga
Toată lumea știe că la toți le place șpaga
În timp ce-și umpleau pâna la refuz desaga
Noi ca proștii urmăream cum se desfășoară saga
Bănuiai și tu ce se-ntâmplă-n primării
Tot felu’ de combinații, tot felu’ de măgării
Nici cu DNA-ul nu se opresc din mânării
Uh, vai ce aglomerat devine in pușcării
Prinși cu mâța-n sac, toți dau vina pe sistem
Schelete sub pat, în dulap și-n frigider
Că te-am plictisit, încep deja să mă tem
Da’ idioții ăștia nu merită nici refren
Așa că dau în continuare, rup în două microfonu’
Mai ceva ca ăștia când pretind comisionul
Posturi cheie pentru tot familionu’
Doar când mă gândesc, mă înțeapă corasonu’
Au! Cineva să stea de șase
Prea ne reprezintă personaje dubioase
Tre’ să mă-opresc, vocea începe să mă lase
Am ceva în gât, fix ca Adrian Năstase
Da’ mai am de spus ceva, tot mai am de spus
Că nici maică-mea, nici fratele meu nu-s
Curva sau golanu’ lu’ băiatu’ ăla, Rus
Taică-miu a muncit cinstit oriunde viața l-a dus
Da’ ca prostu’ a trimis banii acasă
Ca să poa’ să-și facă toți șmecherii ăștia casă
Deci nu-i de mirare că nu vreau să se oprească
Prea devreme valu’ ăsta de arestări în masă
Deși, uneori, toate astea-mi par la oha
Până una-alta, am încredere în Ioha
Asta-i pentru mă-ta, pentru tac-tu, pentru sor-ta
Zi-le că îi pup, eu mă duc să-l scot pe Ponta…”
***
Joi, 2 februarie 2017, 11:45 AM:
Foto de la Ciprian Muntele, dar să citiți și articolul ăsta scris de Andreea Vasile:
Ultramaratonistul Andrei Roșu a participat pentru prima dată la un protest de stradă
***
Joi, 2 februarie 2017, 11:02 PM:
Contextul:
Iar nu mai aveam energie. M-am limitat la a posta o poză făcută la intrarea în metrou.
***
Vineri, 3 februarie 2017, 10:44 AM:
Mă doare spatele de la cât mă plimb zilele astea cu casa în spinare (e laptopul care oricum e ditamai animalul, la care adaug hainele de protest, hai și un termos / apă plată, în unele zile am și hainele de sport, și ajunge rucsacul ăla să facă 15% din greutatea mea), mi s-a umflat un ochi peste noapte (reacție alergică la habar n-am ce), nu-mi amintesc când am dormit ultima oară ok, fără mă trezesc panicată în mijlocul nopții și să-mi verific telefonul (circuit complet: știri, Facebook, mail), și am rămas în urmă cu toate chestiile work-related pe care trebuie să le fac.
Dar ne vedem și diseară.
Contextul:
N-am ce să mai scriu în plus față de ce am scris deja în postul ăsta + ce scrie în articolul shareuit de la TvDeCe. Empatizez foarte tare cu tot ce se întâmplă. N-are cum să nu mă afecteze energia din jur.
***
Vineri, 3 februarie 2017, 11:33 PM:
Reuniune cu toți prietenii dragi. Și ne revedem și mâine seară.
Contextul:
După câteva nopți în care nu-mi ajungeau straturile de haine de pe mine, asta a fost cea mai călduroasă seară dintre toate. Și cea mai gălăgioasă. Momentul imnului, când toată lumea a făcut liniște și a cântat împreună, a fost highlightul serii. Plus cartoanele cu politicienii în zeghe. „Ne vedem mâine seară” a devenit noul „la revedere”.
***
Sâmbătă, 4 februarie 2017, 1:14 PM:
În sfârșit am reușit să dorm. Protestele continuă și azi, vor continua oricât e nevoie.
O doză de normalitate la noapte: lansarea Deliric X Silent Strike (sold out încă de acum o săptămână).
Credit foto de la începutul articolului: Ciprian Muntele
Citiți și:
