good habits | Cristina Chipurici

15 June

Meditația în secolul 21: știință vs business (2)

Dacă nu ai apucat să citești primul articol din această serie, îți recomand să începi cu el: Cum am dat o șansă meditației și ce efecte am simțit.

Această serie de articole a fost publicată inițial pe site-ul Whisper – Center for Strategic Change în iunie 2021.

***

În trecut au existat tot felul de guru auto-declarați, șarlatani care au dat o reputație proastă meditației și au profitat de niște oameni vulnerabili – cei care probabil aveau cel mai mult nevoie de meditație. Este unul din motivele pentru care am fost sceptică atât de mulți ani în privința meditației și încă scrâșnesc dinții când aud cuvinte precum „mindfulness”.

Una din ideile importante și care pe mine personal m-au ajutat să dau o șansă meditației a fost cea că meditația nu este obligatoriu atașată de spiritualitate sau religie. Meditația este la bază un simplu antrenament al minții.

O împărțire utilă este cea oferită de Richard Davidson și Daniel Goleman, doi psihologi și neurocercetători cu experiență de câteva zeci de ani, care au studiat meditația și efectele ei asupra corpului. Au publicat o parte din rezultate în The Science of Meditation, o carte bună dacă vrei să afli mai multe despre meditație din perspectiva asta.

Cei doi au împărțit meditația pe mai multe niveluri, în funcție de cât de deep & wide este, și spun că aceste căi, deși diferă foarte mult, sunt adesea confundate între ele.

Cum am dat o șansă meditației și ce efecte am simțit (1)

Acest articol a fost publicat inițial pe site-ul Whisper – Center for Strategic Change în iunie 2021.

***

“Este un copil extrem de inteligent, dar este superficială, cu mintea împrăștiată, nu vrea să se concentreze, nu stă locului. Poate, dar nu vrea.”

Iar auzeam adulții discutând despre mine ca și cum eu nu eram de față. Purtau exact aceeași conversație, cu aproape aceleași cuvinte. Uneori mai deveneam și răsfățată sau neastâmpărată.

De data asta, era profa de meditații la germană care refuza să mai lucreze cu mine vreodată – și nu era nici prima, nici ultima care făcea asta. Maică-mea se făcea roșie ca racul de fiecare dată când purta discuția asta cu vreunul din profesorii mei, simțindu-se judecată de un străin ca fiind un părinte prost, iar eu începeam să casc, nerăbdătoare să terminăm odată cu asta.

În speranța că mă va ajuta să-mi consum energia și să stau odată cuminte, ai mei m-au trimis la toate sporturile posibile. Între 4 și 14 ani am trecut pe rând prin antrenamente de gimnastică, tenis, înot, baschet, atletism, jiu-jitsu, fotbal, volei. Eram o veveriță pe cocaină, cu doar două setări: frână sau NOS.

Ca adult, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.

Am început să adun o colecție de copaci, mașini parcate și tomberoane care au primit scuze din partea mea, din cauză că nu mă uitam pe unde merg pe stradă și ne-am intersectat.

Poarta de acces spre atenția mea: Read it Later app

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Trăim într-o eră în care informația este disponibilă în abundență, dar noi încă avem un mindset și obiceiuri rămase din perioada când informația era ceva rar și extrem de scump.

Dăm scroll la feed-ul de social media și descoperim un articol pe care vrem să-l citim. Primim newslettere cu tot felul de linkuri care pare interesante. Sau poate facem asta pe Reddit sau în aplicația de RSS feed reader. Pe urmă deschidem chat-ul și cineva ne trimite un podcast sau un video și ne spune: “TREBUIE să vezi asta!“.

Nu, nimic nu trebuie. Nicio informație nu este vitală încât să avem nevoie s-o consumăm chiar ACUM, în acest moment. E ok, o să supraviețuim și fără ea, nu este apă. Read more…

good habits, newsletter

31 January