Alergările #dela1la21 , după 3 luni

IMG_20150428

Cred că era în jur de Valentine’s day când am reînceput să alerg, prima alergare pe acest an, după o pauză de 3 luni de zăcut pe canapea. Cum s-ar spune, degeaba mă lăudam eu toamna trecută că eram în stare să alerg lejer câte o oră fără să-mi vărs plămânii, fiindcă s-a dus totul pe copcă iar anul ăsta am luat-o înapoi de la zero.

Au urmat 3 luni în care aproape în fiecare dimineață de weekend am ieșit în Tineretului cu Radu și câțiva alergători din comunitatea 321sport, cu scopul de a ne antrena pentru semi-maratonul internațional București.

Combinat cu antrenamentul pe care ar fi trebuit să-l fac pe cont propriu în restul timpului, în teorie ar trebui să fiu în stare să alerg duminica asta cei 21 de kilometri (atât are un semi-maraton) în mai puțin de 3 ore (ăsta e timpul limită pentru acest semi-maraton).

În practică, am reușit să alerg în total în lunile astea doar puțin peste o sută de kilometri (și la niciuna din alergări n-am depășit 10 km). Pe măsură ce trec orele, sunt din ce în ce mai convinsă că galopez spre un eșec răsunător și nu voi fi în stare să termin semi-ul de duminică.

Luați la rând toate greșelile de pe site-urile cu sfaturi de alergat, tot ce zice toată lumea că nu e ok să faci, eu le-am bifat pe toate.

Să vă explic, ca să învățați să nu faceți și voi ca mine:

1. Plan de antrenament tip “săptămâna asta alerg de 4 ori, pe urmă nu mai alerg deloc 2 săptămâni“? Checked. Mi-am găsit toate motivele posibile pentru care să rămân în casă: e frig, plouă, ninge, bate vântul prea tare, au dat cod de furtuni, da’ eu alerg mai bine seara decât dimineața, dar deja e beznă și mi-e frică să alerg noaptea singură prin parc, stai să trecem la ora de vară, am mâncat prea mult, nu am în ce să-mi țin telefonul (ulterior m-am obișnuit să alerg cu el în mână), mă doare nu-am-idee-ce-organ-e-în-dreapta-jos-adică-deasupra-șoldului, mă doare genunchiul stâng etc.

2. Pauză chiar și de o lună? Checked. Când cu extracția măselei de minte, de nu eram în stare nici să fac un pas fără să-mi bubuie capu’. După vreo două săptămâni de zăcut la pat, am crezut că o să abandonez de tot ideea de a participa la semi, că nu mai am timp destul să mă antrenez (and I was probably right). În orice caz, într-un final, încet-încet, m-am repus în mișcare.

3. Pauză cu ocazia unei vacanțe? Checked. Îi admir pe cei care aleargă oricând, oriunde ar fi, dar mie pur și simplu nu-mi vine să mă trezesc în vacanțe cu o oră-două înaintea grupului cu care sunt plecată, să-mi pun în picioare adidașii de alergat (care ar mai și ocupa super mult spațiu din bagaj) și să ies să alerg pe străzi străine.

4. Alergat până la urmă pentru prima oară prin ploaie și reușit să răcesc, da, eu, care nu am mai răcit de aproape trei ani, deci începusem să mă laud la lume că “eu nu răcesc niciodată”? Checked. S-a întâmplat în săptămâna cu 1 mai. Am zis că, dacă tot plec a doua zi în vacanță și știam că n-o să mai alerg o săptămână până mă întorc în țară, hai să fac o faptă bună și să ies dimineața la 7 la alergare. Trezit la 7, la 7:30 intram în parc, la 7:31 începea să toarne. Am alergat până înapoi acasă, a doua zi dezvoltam o strânsă prietenie cu toate șervețelele existente în aria mea.

5. Exagerat cu mâncarea, ieșit după aia la alergat și făcut super rău? Checked. Vinerea trecută, după ce nu mâncasem nimic toată ziua, am zis că mi-e poftă de paste. Dacă stau acum să mă gândesc, a fost chiar prima porție de paste pe anu’ ăsta. Deci dacă tot facem paste, atunci să fie multe, și cu ketchup, și cu ceapă, cu usturoi, cu smântână, ce mai… porceala completă. Termin de mâncat, îmi dă Radu mesaj că dacă nu ieșim mai încolo la alergat. Păi nu ieșim noi!? Trei ore mai târziu blestemam toată masa aia. Una din cele mai proaste idei din istoria personală.

6. Ieșit la alergat cu lume și ajuns să stăm la taclale? Checked. Am zis că poate, dacă ies cu altcineva, mă ambiționează și pe mine să alerg mai mult, să trag mai mult de mine. Săptămâna trecută am ieșit cu Carmen, care e la complet alt nivel, se pregătea pentru un maraton prin munți (l-a terminat cu brio, a avut parte și de balegă, și de ploi, și de super diferență de nivel, citiți acolo la ea pe blog). Săptămâna asta i-am propus Elenei să ieșim, că tot a alergat aproape 13 kilometri la Wings for Life, fără pic de antrenament, iar duminica asta va alerga la ștafetă. Am dat noi ture de Herăstrău în alergare, da în egală măsură am și mers, am și stat la povești. Nu sunt deloc un partener bun, îmi pare rău.

7. Cumpărat adidași noi fix înainte de o cursă? Checked. Am apucat totuși să alerg deja de două ori cu ei, mai ies și diseară, so far so good, poate că totuși nu e atât de grav. Și sunt mai frumoși decât cei pe care-i aveam înainte.

IMG_20150513

8. Citit despre alergat mai mult decât alergat în sine? Checked și asta. Sunt abonată la newsletterele Runners World și Zelle, citit “Born to run” (și recitit după aia în engleză), citit “Eat and Run” a lui Scott Jurek, citit “The Cool Impossible” a lui Eric Orton, citit “What I Talk About When I Talk About Running” a lui Haruki Murakami, urmează “Ultramarathon Man: Confessions of an All-Night Runner” a lui Dean Karnazes, citit tot blogul lui Andrei Roșu, recitit din urmă articolele despre alergat ale lui Dragoș Roua și cum a evoluat el în ultimii ani, citit până și capitolele despre alergat din “The 4-hour-body” (Tim Ferriss). Am citit degeaba, că de la teorie la practică e procrastinare lungă.

9. Într-un final, intrat în panică și dat search pe Google săptămâna trecută după chestii de genul “2 weeks half-marathon training plan“. Da, chiar am făcut și asta. Și nu, nu există nimic on the whole world wide web care să ajute.

Kids, nu faceți ca mine.

One last run diseară, de data asta singură. Pentru duminică îmi propun doar să duc ăia 21 de kilometri până la capăt. No surrender, no retreat! (dacă am anunțat în scris pe blog, acum chiar nu mai pot da înapoi, nu?)

P.S. whatever happens, voi continua cu alergările lungi de weekend din Tineretului (“lungi” = fiecare cât poate duce, no pressure). Deci dacă aveți pasiuni din astea și vreți să veniți, stați cu ochii pe pagina 321 sport de Facebook, sunt anunțate acolo toate. Cam așa ne distram pe la mijlocul lui februarie:


8 Comments

  1. Patience & perseverance – cred ca asta e cheia. E cel mai greu sa gasim echilibrul intre a evolua, dar fara sa ardem neaparat etapele, asa cum am incercat si eu sa fac (and failed). Tin pumnii pentru semimaraton si sunt sigura ca o sa sarbatorim (probabil cu Voltaren) si primul maraton terminat!

  2. Adidașii sunt mai frumoși, filmări, întâlniri, laude, concursuri, în general expunere publică… nimic din toate astea n-au legătură cu “filosofia” alergării. Alergatul e un sport solitar în care te întreci cu tine însuți fizic și psihic.

  3. Am obosit numai cat am urmarit clipul. Nu stiu cum e posibil. Poate din cauza ca vorbeati in timp ce alergati. Apropo am auzit ca la final se dau mici si bere, si ca o sa fie imbulzeala la semimaraton. Castigatorul o sa fie premiat cu inca 10 km de alergat. E adevarat?
    (glumesc)

    Eu iti tin pumnii si sper sa termini pe podium. Bafta!

  4. In aceasi postura sunt si eu. Mi-am propus anul trecut sa alerg primul meu full maraton. au mai ramas 9 zile dar nu sunt confident in puterile mele… insa setand acest scop, am reusit acum 2 saptamani sa alerg in 1.54 h primul meu semi-maraton oficial.
    Iti urez bafta, poate reusim sa trecem de finish !

Leave a Reply