Cum o luăm de la zero? Resurse despre cum învățăm

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Cei care sunt abonați la newsletterul meu și-au început anul cu un email cu resurse pentru a învăța cum să învățăm. Este unul din acele „meta-skilluri” care ne ajută indiferent de ce alegem să facem în viață.

Pandemia noului coronavirus a făcut acest skill mai important ca oricând: mulți oameni o vor lua de la zero în urma acestei crize. Deja avem milioane de oameni care și-au pierdut joburile în ultima perioadă (este greu de știut exact câți, fiindcă mulți lucrau la negru sau ca freelancers, însă doar în SUA au fost aproape 7 milioane de oameni care au depus cerere de șomaj într-o singură săptămână, cea cu 28 martie). Pentru alții, această criză a venit ca un reset forțat și i-a făcut să-și evalueze complet viața, să-și regândească felul în care își ocupau timpul.

În speranța că-ți va fi util, redau mai jos (parțial) newsletterul pe care l-am trimis pe 10 ianuarie 2020, în care recomand câteva cărți și resurse (cursuri sau podcasturi) despre procesul de învățare (dacă vrei mai multe, te abonezi de aici).

Meta-skills: învață cum să înveți

(10 ianuarie 2020)

Odată cu revoluția digitală, am ajuns să avem acces la toată informația din lume, disponibilă în abundență la doar câteva click-uri distanță. Competiția a atins complet alt nivel și joburile sunt extrem de instabile. De altfel, multe dintre ele au fost automatizate sau au devenit redundante, în timp ce au răsărit multe meserii la care nici nu ne-am fi gândit acum 10 ani și pentru care nu există suficienți oameni calificați.

Poate ne-am trezit în situația în care suntem nevoiți să o luăm de la zero în carieră. Sau avem nevoie să acumulăm cunoștințe noi, altfel riscăm să rămânem fără job în curând. Sau poate pur și simplu am realizat că am făcut o serie de alegeri greșite și nu ne mai place meseria actuală.

Indiferent de context, este clar că unul dintre cele mai importante meta-skilluri de care avem nevoie în viață este… să învățăm cum învățăm. Avem nevoie să știm cum să ne adaptăm ușor la situații noi, cum să stăpânim cunoștințe într-un timp extrem de scurt și să reușim să facem cumva să uităm din informațiile vechi (multe din lucrurile învățate în școală nu mai sunt de actualitate și au fost înlocuite).

Despre asta este A Mind for Numbers, a lui Barbara Oakley: o carte care ne învață cum să învățăm. Presărată cu multe informații din neuroștiință, explicate într-un mod extrem de ușor de aplicat – și nu doar de către studenți, ci de oricine are nevoie.

În timpul școlii, Barbara era praf la matematică și la toate materiile legate de științe reale. A crescut spunându-și despre ea că are zero aptitudini pentru așa ceva.

Dacă ai ghinionul să lipsești puțin de la școală (poate ești bolnav o perioadă) și / sau să ai un profesor antipatic căruia nu-i pasă, există șansele să „derapezi” complet. E nevoie să lipsești doar una-două săptămâni într-un moment prost, chiar când se predă o lecție fundamentală, și după aia nu mai înțelegi nimic dintr-o materie, fiindcă se construiește pe ce ai ratat.

Am simțit și eu asta în timpul școlii la mai multe materii, dar cel mai grav și rușinos am simțit că a fost la istorie. Au fost câteva informații esențiale pe care nu le-am înțeles la momentul potrivit, mi-a fost rușine să zic ceva, ca să nu ies în evidență sau să cad de proastă, iar după aia mi-a scăpat complet de sub control. Era prea târziu ca să remediez greșeala, așa că mi-am dat „tune out” la ore, am tocit, am copiat, am făcut eu cumva ca să trec. Am concluzionat că nu am creier pentru așa ceva, că sunt mai bună la geografie și aia e. Mi-am schimbat percepția despre mine târziu, de abia la finalul liceului, când ni s-a schimbat profesorul și a venit dl. Riegler, cu un stil complet diferit de a preda și a testa elevii. Brusc, am început și eu să înțeleg istorie, ba chiar să mă și pricep.

Ceva de genul ăsta a pățit și Barbara. Din cauza situației familiei (tatăl și-a pierdut slujba după o accidentare la spate), a fost nevoită să se mute la o altă școală. Acolo a dat peste un profesor care nu prea-și dădea interesul să-și ajute elevii să înțeleagă lucrurile pe care le predă. A făcut-o să capete o repulsie față de matematică și, ca mecanism de auto-apărare, Barbara și-a spus că n-are creier făcut pentru așa ceva și că oricum este o materie care-i va fi inutilă în viață.

În același timp, a descoperit că se pricepe la materiile umaniste, la istorie, cultură, literatură și limbi străine. A terminat liceul și a început să studieze limbile slave. A ajuns să cunoască atât de bine rusa, încât era deseori confundată cu un vorbitor nativ.

S-a înrolat în armată și, ca locotenent în US Army Signal Corps, a fost nevoită să învețe tehnologii noi de comunicare, să se familiarizeze cu tot felul de cabluri, radiouri și telefoane. După o clasă de instruire în electronică cu orientare matematică, au trimis-o în Germania de Vest. Acolo a stat patru ani și a urcat în rang, a devenit lider de pluton de comunicații.

Ulterior și-a dat seama că nu are ce mare brânză să facă doar cu studiile în limba și literatură slavă, că nu va ajunge foarte departe în viață dacă nu este competentă în matematică și tehnologie, așa că a încercat să-și reprogrameze creierul. S-a întors la școală și a început să studieze ingineria, din dorința de a înțelege mai bine echipamentul de comunicare cu care ajunsese să lucreze.

La început a fost extrem de frustrată și simțea că nu progresează deloc dar, în timp, a început să învețe cum să-și dozeze eforturile, cum și când să studieze. A învățat tot felul de trucuri prin care să-și internalizeze conceptele pe care le studia. I-a devenit din ce în ce mai ușor.

Dintr-o persoană care-și spunea despre ea că este incapabilă să „vorbească” științe reale, după 5 ani de studii și-a luat diploma în inginerie electrică, pe urmă masterul în inginerie electrică și informatică, iar pe urmă doctoratul în ingineria sistemelor. După absolvire, a început să predea inginerie la Universitatea Oakland. În aceeași perioadă a început să studieze din ce în ce mai mult cum funcționează creierul uman.

Barbara a fost căpitan în armata SUA, traducător și interpret de rusă, a lucrat pe trauler (un tip de navă de pescuit) în marea Bering, a fost operator radio în Antarctica, la stația de la Polul Sud, a lucrat pentru o companie de cercetare în laser, a lucrat în Detroit pentru Ford, a predat în China și ulterior a devenit profesor universitar.

Pe lângă toate astea, Barbara este și autoarea a 9 cărți (da, nouă) și creatoarea celui mai popular curs online din lume: Learning how to Learn, urmat de peste 2 milioane de studenți pe Coursera. De altfel, A Mind for Numbers se bazează pe cursul respectiv.

Gândește-te la A Mind for Numbers ca la un manual de instrucțiuni pentru creierul uman și felul în care învățăm, cum formăm legăturile neuronale, cum le facem mai puternice.

Este plină de informații din neuroștiință și psihologie cognitivă, exprimate într-un mod extrem de ușor de pus în practică. Barbara te trece prin toate lucrurile posibile legate de cum învățăm, inclusiv:

• Importanța somnului.
• De ce e bine să ne plictisim (sau să mai procrastinăm) din când în când.
• Cum să luăm pauze cu folos.
• Cum să reducem anxietatea (în special cea legată de examene sau alte evenimente importante, unde e nevoie să demonstrăm tot ce am învățat).
• Tot felul de alte unelte și tehnici care ne pot ajuta să stăpânim informații noi.

Tot Barbara mi-a demontat și câteva mituri, obiceiuri proaste sau preconcepții legate de cum învățăm. De exemplu, am aflat că nu există stiluri diferite de învățare pentru fiecare om: s-a propagat ideea că fiecare are alt mod preferențial, dar nu are nicio bază științifică și a ajuns să fie folosită drept scuză pentru a nu depune efort atunci când lucrurile devin grele (înainte îmi spuneam despre mine că am stil de învățare kinestezic). Tot de la ea am aflat de ce nu e suficient dacă doar recitim ceva: suntem confortabili când privim un text cu care deja sntem familiarizați, ne lasă iluzia că deja știm lucrurile când poate nu este cazul (obișnuiam să recitesc din cărți, acum încerc să consum informațiile într-un format diferit, pentru a internaliza conceptele).

Este cartea pe care mi-ar fi plăcut s-o citesc în școală dar, hei, mai bine mai târziu decât niciodată.

Citește-o și tu dacă:

• Vrei să te „reinventezi”, ai nevoie să-ți schimbi viața, cariera, să o iei de la zero într-un domeniu nou.
• Ai niște păreri preconcepute sau obstacole. Îți spui despre tine că nu te pricepi la un anumit lucru.
• Ești student (caz în care îți urez multă baftă la sesiune).

Linkuri / extra resurse:

• „A Mind for Numbers” – link direct de pe site-ul lui Barbara, unde găsești descrierea oficială, testimoniale, linkuri de unde o poți cumpăra și un preview pe care-l poți citi gratuit.
• Learning How to Learn, cursul lui Barbara de pe Coursera, pe care este bazată cartea. Eel mai popular curs online din lume, cu peste 2 milioane de studenți. Dacă te înscrii la curs, o să începi să primești și „Cheery Friday”, un newsletter foarte mișto cu resurse despre / pentru învățat, scris și trimis de Barbara în fiecare vineri (ai o arhivă aici).
• O carte în completare, tot de la Barbara: „Mindshift” este plină de exemple de oameni care și-au schimbat complet viața și au luat-o de la zero în domenii complet diferite față de ce făceau înainte, unii dintre ei la vârste extrem de avansate (#jealous). Eu le-am citit invers și am început cu asta, îți recomand să nu faci ca mine. Barbara a lansat și un curs separat, tot Mindshift se numește, însă nu l-am urmat.
• Dacă ești părinte, Barbara a lansat și o variantă de carte pentru copii / adolescenți, care se numește chiar „Learning how to learn„.
• Dacă nu ai timp să citești cartea, dar totuși ești nerăbdător să înveți acum ceva despre cum învățăm, ascultă episodul cu Barbara din podcastul lui Shane Parrish (fondatorul FarnamStreet Blog), fiindcă discută multe din noțiunile de bază. Așa am descoperit munca ei, în urmă cu câțiva ani.

ALTE CĂRȚI DESPRE CUM ÎNVĂȚĂM:

Alte două cărți foarte bune despre cum să ne accelerăm procesul de învățare, însă scrise în stiluri diferite:

1. Prima este The Art of Learning, a lui Josh Waitzkin (o vei auzi menționată și în acest episod al podcastului meu, unde l-am avut invitat pe Sergiu Floroaia, care a citit-o și și recitit-o). Parțial auto-biografie, Waitzkin te trece prin domeniile complet diferite în care a excelat și, folosind exemplele din viața personală, ne arată strategii și tehnici de învățare, de concentrare și cum putem ajunge în top.

În copilărie, Waitzkin a fost o legendă a șahului. Maestru Internațional la 16 ani, 8 x campion național SUA, a fost considerat următorul Bobby Fischer – de altfel, filmul Searching for Bobby Fischer (din 1993) se bazează pe viața lui. După ce și-a încheiat cariera în șah, a făcut performanță în ceva complet diferit: arte marțiale. Mai exact, Aikido, Tai Chi Push Hands (2 x campion mondial) și Brazilian Jiu Jitsu (are centura neagră și s-a antrenat cu legenda Marcelo Garcia, 9x ori campion mondial, cu care și are o școală de BJJ în NY). A devenit antrenor pentru alții care au devenit campioni mondiali. În prezent, se concentrează pe alte două discipline în care vrea să facă performanță: paddle surfing și foiling (nu am idee cum / dacă se traduc în română). Waitzkin este și fondatorul unei organizații non-profit, The Art of Learning Project, prin care vrea să revoluționeze sistemul de educație.

2. A doua este The 4-Hour Chef a lui Tim Ferriss, prieten apropiat al lui Waitzkin. Ferriss este autor a 5 cărți bestseller, unul dintre cei mai populari podcasteri și bloggeri din lume, investitor și antreprenor renumit… dar asta după ce prima lui carte, 4-Hour Workweek (2007), a fost respinsă de 27 de edituri. Ferriss intervievează oameni care sunt printre cei mai buni din lume la ceea ce fac (Waitzkin a fost chiar al doilea lui invitat, în 2014) iar podcastul lui a fost primul care a depășit suta de milioane de descărcări (acum a trecut de 400 de milioane).

La prima vedere, 4-Hour Chef pare a fi o carte despre cum să gătești. Da, este și despre asta, dar gătitul este doar un pretext pentru exemplificat principii de meta-learning, despre cum să ajungi în top într-un domeniu nou într-un timp extrem de scurt. Ferriss distilează secretele celor care învață cel mai rapid din lume și, folosind gătitul, te trece printr-un proces care poate fi aplicat pe orice altceva.

Dacă lucrezi în marketing, cred că ți-ar plăcea să citești și despre campania de promovare gândită de Ryan Holiday pentru această carte. A fost boicotată de retailerii „tradiționali”, au refuzat s-o distribuie din cauză că fusese publicată la Amazon. S-au parteneriat cu bloggeri și cu BitTorrent și, în ciuda lipsei distribuției în magazinele fizice, tot a fost bestseller din prima săptămână de la lansare.

Este ceva ce ți-ar fi plăcut să înveți / să studiezi, dar ți-ai spus că [insert excuse here: nu este pentru tine / este prea târziu să te apuci de ceva nou / nu ești suficient de…]?

***

Textul de mai sus a fost trimis integral abonaților la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read, în ianuarie 2020. Dacă ți-a plăcut și îți dorești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.